Aniversare pe scena metal din România. Concert TAINE, 20 de ani de la ”Cealaltă parte”
TAINE - una dintre cele mai vechi și mai apreciate trupe de rock underground din România - aniversează în 2019 împlinirea a 20 de ani de la lansarea albumului ”Cealaltă parte”- album care a reprezentat apogeul metalului românesc al anilor '90.
"Cealaltă parte" este un album înregistrat în 1998 în formula Andrei "Andy" Ionescu (voce, chitară), Bogdan Vișan (bass), Ștefan "Fane" Aldea (chitară) și Adrian "Nepo" Tăbăcaru (tobe) - mai întâi sub forma unei casete demo (1996), apoi full album în 1999 (tot pe bandă magnetică, casetă audio, mai pe românește), și în 2000 în format CD.
Considerată în acei ani o variantă românească a trupei americane DEATH, o amprentă deloc negativă, ba dimpotrivă, una de mandrie, dacă ne gândim la rolul covârșitor pe care l-a avut formația regretatului Chuck Shuldiner în evoluția genului death-metal, Taine a reușit cu timpul să se desprindă de această etichetă, plonjând în universul vast al sunetelor progressive metal și obținând numeroase premii la festivalurile de profil.
În 1998, România încă încerca să își revină după tragicele evenimente din 1989, atât din punct de vedere economic, dar și social și … chiar cultural. Aveam de recuperat zeci de ani de rock pierduti sub comunism, iar singurele mijloace de informare erau revistele vândute la chioșcuri, emisiunile radio sporadice și o singură emisiune televizată, difuzata o dată pe săptămână, celebra "Întâlnirea de la miezul nopții" a lui Petre Magdin.
În acei ani, condițiile de înregistrare într-un studio erau foarte dificile, nu doar din cauza lipsei dotărilor tehnice la nivel înalt, comparative cu cele din Occident, de exemplu, ci și din cauza nivelului de trai (mult mai prost decât în prezent) sau chiar ca urmare a lipsei de informare din acest domeniu - una dintre principalele surse de noutăți muzicale fiind casetele piratate și vândute la gurile de metrou. Si nu in ultimul rand, tehnologia nu era atat de avansata ca acum, cand inteligenta artificiala este un lucru atat de banal pe telefonul mobil.
Nu este de mirare, deci, că trupele româneșți de rock/metal aveau în acei ani o amprentă audio destul de urâtă, lipită ca o ștampilă în studiourile românești de înregistrare. Era suficient să asculți 2 minute dintr-o piesă - în engleză sau chiar și fără versuri - ca să-ti dai seama că era o creație românească. Însă muzicienii nu aveau nicio vină, în afara faptului că se născuseră în România...
"Cealaltă parte" a reușit în 1999 exact acest lucru, care lipsea în acel moment pe scena autohtonă underground: să spargă bariera si să arate și "cealaltă parte" a metalului românesc! Să arate că românii pot să sune "ca afară".
Au trecut 20 de ani de atunci, iar TAINE continuă să țină steagul sus pe scenele românești și internaționale.
Acum, în 2019, am încercat să obțin de la acesti "the four horsemen" care au înregistrat acest disc remarcabil - Andy, Bogdan, Fane și Nepo - câteva cuvinte despre felul în care văd ei actuala scenă românească de metal, dar și despre cele mai plăcute sau mai puțin plăcute amintiri de atunci.
Primul luat la intrebări este liderul trupei, Andrei "Andy" Ionescu (chitară si voce).
Cristian Matei "Mumu": ”Cealaltă parte” este un album marcant pentru scena românească underground de metal din anii 2000. Era ceva nemaiauzit la noi ca stil - un technical death-metal pe versuri în limba română! Iar aceste piese de acum 20 de ani sunt în continuare foarte apreciate la concertele voastre din România.
Povestește-ne puțin despre cum a fost creat acest album, despre greutățile cu care v-ați confruntat la acea vreme - când condițiile tehnice si financiare erau mult mai proaste decât in prezent - sau despre muzica pe care o ascultai la acea vreme si care te-a influențat când ai tras … caseta :)
Andy Ionescu: "Hehe. Desigur, în perioada 1993-1998 când au fost compuse piesele, noi cei din trupa nu aveam de unde sa știm ca albumul va fi atât de apreciat după lansarea lui și chiar la mult timp după asta. Pe vremea aceea stilul nostru muzical era catalogat in zona de thrash- death sau cum ii spunea Gabi Gomboș - “techno-death-metal” :) Compozițiile erau probabil in trend cu stilul ce se practica in USA, nebunia numita “Tampa/Florida thrash-death metal scene” din anii ‘90.
Eram destul de “actualizați” cu ce se întâmpla acolo, aveam multe casete audio si video reprezentative (si astazi) cu fenomenul muzical din America. Motiv pentru care începând cu 1994 vreme de aproape zece ani am fost prezenți și am câștigat trofee pe la toate festivalurile tip recital-concurs care se desfășurau pe teritoriul României. Si erau destule. Albumul a fost inregistrat in anul 1998 într-un studio din Cluj - Glas Transilvan - cu care producatorul si seful casei de discuri Promusic Records, Nelu Brândușan, colabora. A fost destul de greu sa stam departe de casa, imi aduc aminte ca la un moment dat ramasesem fara bani si mancam napolitane cu iaurt. Am fost “cazati” timp de aproape o luna de zile la Fotzey (de la trupa CASH), azi TRUDA si CASH, ocazie cu care ne-am imprietenit si cu el si cu Răzvan Crivaci si cu alti muzicieni si oameni foarte faini din Cluj. Chiar si astazi, prin prisma acelor zile si amintiri frumoase, Clujul este si va ramane a doua mea casă.
Conditiile studioului erau de top pentru acea vreme, 8 track ADAT pe la inceputul erei digitale, mixer mare analog, cameră de inregistrare si mix room cum nu mai văzusem pană atunci. Albumul a fost înregistrat si mixat de Oliver Vegh, un guru al productiei de rock si numai. Problema era insa cu instrumentele noastre, care nu erau ce trebuie. Chiar si asa cred ca ne-am descurcat onorabil."
Cristian Matei "Mumu": Au trecut 20 de ani de la "Cealaltă Parte", un album care a fost vazut ca un vârf maxim al scenei românești de metal underground în anii 90-2000. Cum vezi tu acum ce se întâmpla pe plan local în rock/metal-ul romanesc?
Andy Ionescu: "În principiu, scena locală este într-o creștere, chiar daca e într-o viteză încă destul de mică, dar creșterea este constantă. Sau mai bine zis este o creștere din inerție. Avem trupe foarte bune, unele chiar interesante, originale, dar din pacate avem o problemă la nivel de mentalitate. Și spun asta în calitate de om care de un an de zile are în administrare cea mai mare platformă de susținere a muzicii underground din Romania, UndergroundMusic.ro. Avem 125 de trupe înscrise pe platformă, trupe care au pagina personală și care au la îndemână niste tool-uri simple si benefice, elementare pentru dezvoltare, promovare si nu numai. În ciuda acestui lucru, observ în continuare o lipsă de interes a trupelor românești.
Spun asta pentru că am fost contactați de foarte multe trupe de afară de același nivel, care nu știu cum au dat de noi (pagina fiind în limba română) și ne-au transmis că ceea ce facem noi e extraordinar și că dacă putem să-i ajutăm și pe ei. Asta ne-a dat de gândit mult, pentru că inițial proiectul a fost gândit și dedicat trupelor românești. Așa încât în curând vom extinde proiectul UM și pentru trupele de afară, care desigur și din fericire vor veni și cu o altă mentalitate și mai ales dorința de a se face cunoscuți. Probabil din acel moment, existând un termen de comparație, să-i zicem un reper, și trupele românești vor încerca să fie interesate, cel puțin la fel de mult.
Problema noastră este în continuare că atunci când faci un grup, o trupa, așteptările tuturor sunt foarte mari, însă nimeni nu are de gând să facă sacrificii și se așteaptă că alții să facă treaba în locul lor. De aici apar frustrări, se sparg trupe și fiecare se apucă de altceva. Discuția asta este mai lungă și probabil va fi adusă în lumină și aprofundată la următoarea “convenție” pe tema underground-ului pe care o vom organiza în curând.”
Cristian Matei "Mumu": Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de acest album? De la inregistrarile albumului, concerte, clipuri, interviuri, petreceri din acea perioadă, orice ..
Andy Ionescu: "Amintiri frumoase nu prea exista, in sensul de a fi nostalgic dupa ceva anume. Nici nu le poti imparti in frumoase si urate, ele fac parte dintr-o perioada anume in viata fiecaruia dintre noi si isi au locul lor.”
Cristian Matei "Mumu": Este ceva de care iți pare rău atunci când te gândești la ”Cealaltă parte”?
Andy Ionescu: "Îmi pare rău că pe vremea aceea nu se făceau masterizări, poate ar fi sunat mult mai bine. Albumul a apărut pe casetă ( pentru că formatul CD încă era ceva rar în România) și la câțiva ani și pe CD într-o varianta de plic. Ar fi meritat probabil să apară și pe vinil. Mai ales acum când vinilul este din nou la modă".
Cristian Matei "Mumu": Iar ultima intrebare este ”clasică”. Ce surprize ne pregătești la concertul din 12 aprilie? :) Stiu ca veti avea surprize!! Nu incerca să ne păcălești!!
Andy Ionescu: "O să încercăm să reproducem live cât mai bine sound-ul albumului, diferența față de anii 2000 este că acum folosim un acordaj mai jos și avem chitări cu 7 și 8 corzi. Asta va schimbă puțin povestea, dar norocul nostru este că încă piesele sunt foarte prezente, nu s-au prăfuit odată cu trecerea timpului. Și eu am fost surprins la ultimele repetiții când am început să ne reamintim cum se cânta, că piesele au încă valoare, se pot cânta și peste zece ani fără probleme. Pe scenă la un moment dat vor urca alături de formula actuală și foști membri ai grupului TAINE, va fi un pic de haos, dar va fi ceva inedit. Cea mai mare surpriză, însă, va fi dacă o să cântăm albumul cap-coadă fără greșeli. Cel puțin pentru mine a fost o mare provocare să îmi amintesc versurile și părțile de solo....:) Ne vedem pe 12 aprilie in Fabrica!"
Ce spun foștii membri TAINE despre ”Cealaltă parte”
Si pentru ca Andy ne-a dezvăluit deja că la concertul din 12 aprilie vom avea parte de o reuniune a trupei TAINE în formula anilor '90, adica cei care au cântat pe albumul "Cealaltă parte", le-am pus cateva întrebări scurte și celorlalți 3 muzicieni … despre cei 20 de ani care au trecut ... ca prin vis.
Mumu: Au trecut 20 de ani de la "Cealaltă Parte", un album care a fost văzut ca un vârf maxim al scenei românești de metal underground în anii 2000. Cum vedeți voi acum ce se întâmplă pe plan local, adică în rock/metal-ul românesc?
Bogdan Vișan (chitară bas): ”Salut Mumu. În prezent, interesul pentru trupele locale este ceva mai scăzut, pentru că avem foarte multe concerte cu trupe de afară și totodată acces mult mai ușor la concerte afară, datorită companiilor aeriene low-cost.
(foto arhivă) Bogdan Vișan
Spre deosebire de atunci, trupele actuale au scule pe care noi doar le visam în acea perioadă, dar … inspirația parcă le lipsește. Sunt totuși câteva trupe care sună și cântă foarte bine, cum ar fi Spectral, White Walls sau The Thirteen Sun. Inspirația rock-ului vine de la constrângere, suferință, vreme mohorâtă, frig (râde, n. red) altfel cânți Lambada :))))
Iar în România anilor 2020, cu excepția politicienilor, lucrurile s-au schimbat mult în bine, comparativ cu ‘90. Circulăm mai ușor - nu în țară, pentru că economia a depășit infrastructură..ha ha - avem concerte săptămânale, joburile sunt altfel plătite, vremea s-a mai încălzit…..”
Adrian Tăbăcaru "Nepo" (tobe): ”Salut Mumu și tututor celor care citesc acest interviu. Mă bucur să văd în jurul meu oameni talentați, cu dorința de studiu și pasiune, tineri care au acces la informație în toate domeniile, deci văd scena românească muzicală într-o evoluție clară.”
Ștefan "Fane" Aldea (chitară): ”Din păcate, în ultima vreme nu am prea mai ținut legătura cu metal-ul românesc. Nu prea știu ce trupe mai sunt acum pe scena asta, dar mi-au mai trecut pe la ureche una-alta, fiind în contact pe rețele sociale cu prieteni care mai postează noutăți.
(foto arhivă) Ștefan Aldea
Am reușit totuși să mai ascult și câteva producții autohtone mai recente. Ce aș putea să spun este că mi se pare că s-au făcut mari pași înainte spre reducerea sau chiar eliminarea diferențelor dintre trupele româneșți și cele de afară. Acum se pare că avem instrumente bune, studiori ca lumea. Dacă vrei să suni bine, chiar nu mai e o problemă. Am mai observat și că se pune mult accent pe concept.
Trupele acum își aleg foarte atent temele pe care le dezbat în mesajul versurilor, ceea ce e un lucru foarte bun. Despre localurile unde se cântă metal n-aș putea să zic prea multe, pentru că nici n-am mai fost la concerte, dar nici n-am observat să fie o efervescență prea mare la acest capitol.”
Cristian Matei ”Mumu”: Care este cea mai frumoasă amintire legată de "Cealaltă Parte"? De la înregistrările din studio, concerte, clipuri, interviuri, petreceri din acea perioadă … orice!
Bogdan Vișan (chitara bas): ”În perioada "Cealaltă Parte", trupa era foarte legată, eu cântam deja de 3 ani cu trio-ul de bază ... luam premii la festivaluri, apăream pe sticlă la Magdin, ne plimbam prin țară, legam prietenii și aveam 20 și un pic de ani... Jeez!!!”
Adrian Tăbăcaru "Nepo" (tobe): ”Sunt amintiri foarte frumoase din perioada aceea, dar și mai târziu, atât în studio cât și pe scenă. Nu știu să le separ, chiar nu reușesc să-mi aduc aminte dacă au fost în 1999 sau 2009, dar toate ne-au ajutat în dezvoltarea noastră ca și artiști.
(foto arhivă) Adrian Tăbăcaru
Totuși îmi aduc aminte cu plăcere de înregistrările din acea perioada din care cu toții am avut foarte multe de învățat și ne-au setat o direcție cel puțin muzicală.
Îmi aduc aminte de turneele și de petrecerile de la Câmpulung - Posada, de interferențele mobilului lui Ștefan, de Schnapps-ul de la Seini și de ieșirea din portbagaj a lui Vișan ???? ceva mai târziu.”
Ștefan "Fane" Aldea (chitară): ”Greu de zis. Amintiri frumoase sunt toate, și alea bune și alea rele. E știut lucrul că cele mai neplăcute întâmplări la momentul producerii lor devin cele mai frumoase amintiri, cu care defilăm mai târziu și pe care le povestim entuziaști celorlalți. Nu voi putea, de exemplu, să uit niciodată prin ce provocări am trecut când am întregistrat la Cluj albumul ”Cealaltă parte”. Eram vai de capul nostru, nu aveam bani nici să trecem strada. Am stat 3 săptămâni într-un apartament, la mila unui bun prieten căruia n-am să-i divulg numele, dar dacă citește articolul, îi transmit salutări și respect! Toată perioada am mâncat pâine cu parizer și napolitane. Mergeam pe jos distanțe enorme de la apartament la studio și invers. A fost o perioadă cu multe peripeții, dar s-a finalizat cu un album pe care-l ascultăm și acum cu drag și care a fost piatră de temelie a trupei.”
Cristian Matei ”Mumu”: Și cea mai urâtă amintire? S-a intamplat ceva urât în acea perioadă? Este ceva de care vă pare rău atunci când vă gândiți la ”Cealaltă parte”? Care au fost cele mai grele momente atunci?
Bogdan Vișan (chitara bas): ”După anii 96-97 în care cântam destul de des pentru o trupa de metal, în 98 sau 99, nu mai țin minte exact, am avut un singur concert. Banii erau o problema în acea perioadă, iar concertele în deplasare însemnau de cele mai multe ori cazare și mâncare proastă. Dar aveam douăzeci și un pic de ani!!! Jeez! Haha ha”
Adrian Tăbăcaru "Nepo" (tobe): ”Îmi aduc aminte de un eveniment neplăcut, poate că a fost înainte sau după “Cealaltă Parte” ???? și anume criza de epilepsie a lui Mișu, aflați în tren, lucru care pe mine m-a marcat. Noroc că Andy a avut inspirație și l-a mușcat de deget, altfel nu știu cum povesteam despre asta acum. Oricum, e posibil că amintirile mele de mai sus să fie din alte timpuri, posibil mult înainte sau mult după. Am o memorie scurtă, dar selectivă. Totuși iau lecitină, dar de cele mai multe ori uit pe unde o pun. Așadar, dacă mi-o găsește cineva rog să mi-o aducă la concert vineri, 12 Aprilie, în Club Fabrica, fac cinste!”
Ștefan "Fane" Aldea (chitară): ”Cum spuneam, din punctul meu de vedere nu există experiențe urâte, decât atunci când le trăieșți, deci nu am amintiri urâte. Nici regrete și păreri de rău nu am, pentru că eu consider că ce a fost a fost și n-ai cum să mai schimbi, deci dacă lucrurile s-au întâmplat într-un fel este pentru că așa trebuia să se întâmple. Momente grele au fost toate. Nu există ceva ce am făcut cu ușurință. Tot timpul am avut piedici și impedimente. Perioada de la finalul anilor 90 a fost critică pentru metal-ul românesc, dar am reușit să supraviețuim și să nu ne dăm bătuți și asta contează cel mai mult.”
Concert aniversar TAINE în București pe 12 aprilie: 20 de ani de la ”Cealaltă parte”
Nu ratați, pe 12 aprilie 2019, un eveniment de gală al formației TAINE în Club Fabrica din București: aniversarea a 20 de ani a celui mai bun album death metal românesc: "Cealaltă Parte".
În deschidere: trupa Mihai Barbu Project (care și-a lansat recent albumul de debut și care va acorda un interviu pentru știrileprotv.ro în perioada următoare).
Una dintre trupele etalon ale metalului românesc, TAINE va prezenta un show complex! Piesele albumului vor readuce fanilor în suflet - după 20 de ani - concertele mari la care au participat sau petrecerile care ... fără hit-ul "Pierdut" nu ar fi fost reușite.
De asemenea, vom avea parte de o surpriză plăcută cu vechii membri ai trupei!
PROGRAM:
- 20.00 - open doors
- 20.30 - 21.15 MBP
- 21.30 - TAINE
TAINE înseamnă acum, în 2019: Andy Ionescu, Alexei Nichiforof, Ciprian Martin și Teo Popp.
TAINE pe internet:
-► Website
-► Facebook
-► Youtube
-► Instagram
-► Soundcloud
Piesele de pe albumul "Cealaltă parte": Vanity, Pierdut, Ce ești tu ?, Psalm part.1, Psalm part.2, Prea mult, Lie, Avoid The Pain, Cealaltă parte.
Biletele se găsesc în format electronic pe www.iabilet.ro și în rețeaua fizică iabilet.ro/rețea: Magazinele Flanco, Diverta, Cărturești, Hard Rock Cafe, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Expirat Halele Carol (în intervalul orar: 18:00-22:00), Berăria H, Metrou Unirii 1 lângă casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzică, Magazinele IQ BOX - Telekom, Agențiile Perfect Tour, Magazinele Uman, sediul librăriei Libmag (Bulevardul I.C. Brătianu, nr. 6, Sector 3), Casa de balet și pe terminalele Selfpay din toată țara.
Mai multe detalii despre concertul din 12 aprilie găsiți și pe pagina de Facebook a evenimentului.
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
taine.ro
Facebook.com
Cristian Matei
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
Sursa: Pro TV
Etichete: interviu, rock, metal, underground, rock romanesc, taine, undergroundro, death metal,
Dată publicare:
04-04-2019 15:12
