Interviu cu CTP, despre Ursul de Aur castigat de "Pozitia Copilului": "E un miracol ce se intampla"

"E UN LUCRU MIRACULOS CE SE INTAMPLA CU CINEMATOGRAFIA ROMANEASCA"

REPORTER: As vrea sa ne vorbiti despre succesul pe care filmul romanesc a avut-o ieri la Berlin si apoi sa vorbim despre ce a insemnat regia, cine este regizorul care iata aduce din nou in prim plan cinematografia romaneasca in exterior.

CTP: Ursul de Aur pe care l-a luat Pozitia Copilului ieri la Berlin este o premiera absoluta pentru cinematografia romaneasca, e prima data cand un film romanesc ia acest foarte important premiu international. Asta inseamna intrarea in vederile marilor distribuitori, inseamna intrarea pe orbita mare a cinematografiei mondiale. Eu sper sa insemne si spectatori romani mai multi in sali la Pozitia Copilului cand va veni in curand in Romania.

E un lucru miraculos ce se intampla cu cinematografia romaneasca. Pare ca un soi de stafeta invizibila trece de la un tanar cineast la altul. Cand se canta prohodul noului cinema romanesc, apare un alt regizor tanar care face un succes major. Iata, anul trecut, tot producatorul Ada Solomon, producatorul lui Calin Netzer la Pozitia Copilului, a ales sa produca "Toata lumea din familia noastra", filmul lui Radu Jude, un film excelent care a luat si el mari premii internationale.

Citește și

Calin Netzer:Ursul de Aur la Berlinala este un premiu important pentru cariera mea si pentru Romania

CITESTE SI: Filmul “Pozitia copilului” va fi difuzat la cinema in 9 tari din Europa. Cum e laudat la Hollywood

Si acum, Calin Peter Netzer, care vine cu noul succes international. Dincolo de cei "batrani", Puiu, Mungiu, Porumboiu, Mitulescu, Sitaru, iata ca mereu trece stafeta la altcineva si asta este extrem de important. Si de ce spun ca este un miracol, pentru ca conditiile oferite de partidul si de statul nostru in Romania, ca sa nu zic de Republica Socialista Romania, sunt foarte precare pentru dezvoltarea cinematografiei. Este un chin pentru acesti oameni, pentru Calin Netzer, pana a ajuns sa-si vada acest scenariu, pe care eu il stiu de doi ani si ceva. De la prima lectura, era limpede ca avem parte de o piesa grea, cu un scenariu de mare perspectiva, daca e bine tinut in mana regizoral. AU trecut aproape 3 ani pana cand a adunat banii, sa reuseasca sa faca montajul financiar pentru acest film. E greu pentru ei si tocmai de aceea meritul lor este cu atat mai mare ca realizeaza aceste succese intenationale.

REPORTER: Daca nu ma insel, a fost chiar un strigat de ajutor chiar de pe scena de la Berlin, facut de producatorul filmului: "Ajutati-ne, pentru ca filmul romanesc ar putea intra in si mai mare umbra daca nu ne ajutati"

CTP: Da, sigur ca da. Si are dreptate Ada Solomon. Stiti ce face un regizor? Se caciuleste, se milogeste, se duce pe la diverse agentii de publicitate, firme mari, oameni cu bani, sta pe la usi si cerseste. Dati-ne si noua ceva sa mai luam de colo, de colo, sa adunam sa facem filmul.

O faza importanta este promovarea filmului, dupa ce el a fost lansat, are acest "boost", aceasta propulsie data de premiul de la Berlin, dar trebuie sustinuta cu bani de promovare. Sa speram ca se vor gasi, dar un mecanism nu exista pentru sustinerea filmului romanesc la nivel de stat.

"SCENARIUL ESTE FORTA ACESTUI FILM"

REPORTER: Va rugam sa ne vorbiti putin despre film, despre suculenta filmului.

CTP: Forta principala a filmului sta in principal in scenariu. E unul din acele cazuri fericite, in care scenariul este foarte puternic, foarte bine articulat si care gradeaza foarte bine tensiunea, terminand cu una dintre cele mai dificile secvente de final pe care le-am vazut eu in cinematograful romanesc si nu numai. E vorba, imaginati-va, despre intalnirea intre ucigas si parintii victimei, parintii copilului spulberat de Audi la 150 km/h. O scena extrem de dificila din punct de vedere emotional, care poate fi ratata in fiecare fractiune de secunda. Este suficienta o boare, o nuanta gresita de atitudine a actorului si totul, avand in vedere delicatetea imensa si dificultatea scenei, ea se farama. Si totusi rezista aceasta scena, extraordinar, prin prestatiile de inalta performanta actoriceasca, in primul rand a Luminitei Gheorghiu, care este uluitoare, impecabila in acest film, a lui Bogdan Dumitrache, care ii da foarte bine replica, si a lui Adrian Titieni, care sustine aceasta scena foarte bine, este chiar tatal copilului omorat.

CITESTE SI: Echipa filmului "Pozitia copilului" a adus trofeul Ursul de Aur in Romania. Netzer: "E coplesitor"

Filmul este de actualitate. Pleaca de la ceva de am trait cu totii, auzit la televizor de zeci de ori. Un baiat de douazeci si ceva de ani sau mai putin cu o masina de mare putere pe care nu a cumparat-o cu banii lui, apasa pe pedala si omoara pe cineva, copii, femei, stim foarte bine cum au intrat pana si in casele oamenilor cu masinile, asta se intampla in Romania. Plecam de la acest caz al, sa-i spunem, tipic al beizadelei criminale, foarte des intalnit in Romania, scenaristii, adica Razvan Radulescu si Calin Peter Netzer, ajung sa sondeze pshihologic aceasta relatie dintre mama si fiu. Aici, Calin a facut un lucru foarte bun, a renuntat sa mai faca un film despre ceea ce nu stie si nu simte. Celelalte doua lung-metraje ale lui, care au luat niste premii, dar nu s-au bucurat nici de o primire critica foarte favorabila si nici de un succes de public si zic eu pe buna dreptate, erau pe subiecte care nu ii erau familiare lui Calin. El lucra acolo ca si cum ar fi manevrat o incinta cu manusi, nu simtea subiectul. Atunci, confectiona... artizanat, confectiona filmul la rece. Asa cum a fost "Medalia de onoare", cu Rebengiuc, care si-a facut rolul foarte bine, ca un profesionist, dar filmul ramanea distant, era confectie, nu reusea sa convinga. Acum s-a uitat in sine. Fiind un tanar in Romania a cautat in el ce il apasa, ce il roade mai tare. Si-a racait ranile din interior, are elemente autobiografice acest film, si a rezultat un film adevarat, puternic, care te cupleaza, te aduce in tensiune. Si un lucru foarte important, asta tine de tehnica scrierii scenariului, care e intotdeauna prezent la Razvan Radulescu, personajele se definesc unele in raport cu altele, in raport cu actiunile lor si nu in raport cu spectatorul. In niciun moment personajele nu vorbesc pentru spectator. In scenariile proaste, in dialogurile proaste, personajul vorbeste pentru ca tu spectatorul sa intelegi despre ce este vorba si ce o sa faci mai departe, dar el nu face cuplu cu actiunea si celelalte personaje. Aici, tot timpul personajele sunt cuplate, vorbele merg de la unul la celalalt, tensiunea se face intre personaje, iar tu ca spectator esti in afara, nevazut, ascuns si surprinzi o felie de viata, o secventa extrem de reala, de realista a ceea ce se intampla.

CITESTE SI: "Pozitia Copilului", filmul regizorului roman Calin Netzer, a CASTIGAT trofeul Ursul de Aur

De asemenea, un alt merit al filmului este evolutia personajelor. Vedem o gramada de filme in care personajele se aseaza in niste tipare de la inceputul filmului si nu mai ies din ele pana la final. In marea majoritatea a filmelor asa se intampla: ala e bun, ala e rau, ala e haios, ala e sinistru, ala e gras, ala e slab, ala e negru, ala e alb. Sunt clare, asezate si cu alea muncim pana la sfarsit. Aici nu e asa. O mare performanta este sa schimbi sentimentul, perspectiva emotionala a spectatorului fata de un personaj pe parcursul filmului. Acest baiat jucat de Bogdan Dumitrache, care omoara copilul cu masina, la inceput este antipatic, dizgratios, ne uitam cu scarba la el ca la o beizadea nauca, o mai fi si drogat, s-a urcat la volan, a omorat un copil, in vreme ce la sfarsit, la teribila secventa finala, incepem sa fim apropiati de el. Ne dam seama ca acest om este si el disperat, nauc, nu stie ce sa faca cu viata lui. Nu e un om rau, vedem ca incearca intr-un fel sa compenseze, sa-si ispaseasca acea vina grava pe care o are. Si se schimba atitudinea fata de el.

Mama la inceput este femeia de fier, calca in picioare orice, politie, legi, oameni, totul trebuie sa se aseze in cofrajul pe care il doreste ea, pentru ca fiul ei sa nu pateasca nimic, indiferent ce a facut. Chiar daca e criminal, chiar daca a omorat bietul copil. Nu, totul trebuie sa se intample asa cum vrea ea. Pana si copilul este o marioneta in mainile ei. Faci ce-ti spun eu, taci din gura, du-te, fa, misca-te si din aceasta postura extrem de putin simpatica, la final vedem o femeie singura, o femeie care incearca sa-si explice ea insasi de ce se napusteste asupra propriului copil, de ce il sufoca cu asa-zisa ei dragoste, care este dragoste, dar ajunge la un moment dat paralizanta pentru copil, care nu mai e in stare sa traiasca singur. Baiatul acela de 20 de ani este incapabil sa se maturizeze din cauza acestei iubiri sufocante a mamei lui si isi da seama ca din pricina singuratatii, pentru ca nu are pe nimeni, in afara ce acest copil, de aceea revarsa asupra lui toata aceasta iubire sufocanta. Si, dintr-o data, se schimba perspectiva noastra emotionala ca spectatori, incepem s-o intelegem si pe ea. Mi-a amintit atmosfera de sentiment, atmosfera de emotie de la finalul acestui film... mi-a amintit de finalul de la "Hotii de biciclete", a lui Vittorio De Sica. O lupta intre oameni obisnuiti care se contreaza, se ataca unii pe altii, se urmaresc din cauza furtului de bicicleta, in final sublimeaza intr-o intelegere a tuturor: "Suntem cu totii niste amarati aici, vai de capul nostru". Unii fura pentru ca nu au, ceilalti... ii intelegem pe astia. Nu suntem dusmani, nu putem fi dusmani, suntem prea nenorociti cu totii, prea nefericiti cu totii ca sa fim dusmani unii altora.

CITESTE SI: Victor Rebengiuc despre Ursul de Aur: "Este inca o dovada a fortei cinematografiei din Romania"

Acesta este sentimentul pe care il reuseste remarcabil filmul. Din antagonismul acela puternic, din adversitatea aia, criminalul, beizadeaua, femeia cu bani, amaratii care stau intr-o casa prapadita la margine de oras, parea ireconciliabila starea dintre ei si iata ca totusi o rezolva splendid, artistic, cu concursul actorilor, Calin Peter Netzer, in acest sentiment al "Hotilor de biciclete".

"CALIN NETZER POATE SA FACA LUCRURI DEOSEBITE IN CONTINUARE"

REPORTER: Cum l-ati caracteriza in cateva cuvinte pe Calin Netzer si ce viitor ii vedeti?

CTP: Calin a fost foarte ezitant pana acum. Putina lume stie ca el a fost jucator de tenis, putea deveni jucator de tenis profesionist. A jucat tenis profesional pana la 17-18 ani, tenis la nivel, la nivel de circuit ATP. A renuntat la o cariera de jucator pentru cinema. Pentru a face regie de film. A venit dupa ce a stat in Germania o perioada. Pentru el a fost un efort suplimentar sa se conecteze, sa se reconecteze la aceasta cariera artistica. Niste ani buni, are peste 30, a bajbait. A incercat sa faca tot felul de lucruri pe criteriul asta s-ar cere, asta ar prinde, cam asta e in aer, cam asta e la moda, nu lucruri pe care el le simtea, care-l atingeau emotional pe el si atunci nu a reusit foarte bine. Pe calea asta insa pe care a luat-o acum, dupa parerea mea poate sa ajunga departe, pe calea aceasta a cinematografului sentimentelor pe care le cunosti foarte bine. Nu cum s-a apucat sa faca "Medalia de onoare", despre comunism, tradare, securitate, nu simte, nu erau... era clar ca erau lucruri distante pentru el, nu putea sa le simta. Daca va face filme despre tinerilor sau mai putin tinerilor, romanilor de astazi, trecute prin prisma sensibilitatii lui, care poate fi maladiva, poate sa faca lucruri deosebite in continuare.

"OAMENII POLITICI DIN ROMANIA SUNT PROFUND INCULTI"

REPORTER: Putem vorbi despre o gura de oxigen in cinematografia romaneasca tinand cont de conditiile grele despre care si dumneavoastra ati vorbit si ce e de facut?

CTP: E un paradox. Nu stiu cat se mai poate merge in felul acesta. Se investesc bani in tot felul de personaje, care cica reprezinta Romania peste hotare. Am putut vedea cu totii acum cateva zile un asa-zis ambasador al Romaniei in Marea Britanie, la Londra, nu la Phenian, nu in Burkina Faso, la Londra, care era posesorul unui "băsic english" care discrediteaza automat institutia ambasadei, persoana ambasadorului si Romania. Si in fata intregii lumi, la CNN, a vorbit engleza aia de balta, nu stiu, de papuris. In omul se investesc bani, are un salariu considerabil in valuta, in afara. In schimb, in acesti tineri, care fac infinit mai mult pentru Romania, pentru cunoasterea Romaniei peste hotare, nu investeste statul. De ce? "Pai asta e cinema... e asa, distractie, e un lucru neserios. Artisti, d-astia. Aici bagam bani in lucruri serioase, in indivizi cu pantofii impletiti de la Ministerul de Externe, cu ceafa groasa, cu slanina pe creier"... ca astia ne reprezinta bine afara. Si in schimb, pe acesti tineri care au facut cunoscuta Romania din punct de vedere cultural in lume, in ultimii 12-13 ani, cum nu au reusit decenii s-o faca, ceilalti regizori si actori, chiar mari din filmul romanesc. Este o atitudine impardonabila autoritatilor. Se datoreaza lipsei de cultura a guvernantilor. Toti oamenii acestia, presedinti, premieri, cei mai multi dintre ei sunt profund inculti. Sunt oameni lipsiti de sensibilitate artistica, nici cinefili, nici iubitori de literatura, nici de teatru, nici de arta in general. Eventual sa stie care sunt preturile pe la tablouri care se mai comercializeaza, aceasta este tangenta lor cu arta. Si atunci cum vreti de la genul asta de oameni sa existe intelegere si vointa politica de a investi in acesti baieti care cu adevarat ajuta Romania in exterior.

CITESTE MAI MULT PE ACEST SUBIECT:

- Sansele ca "Pozitia copilului" sa ajunga la Oscar. Cum a fost primita echipa filmului in Romania

- "Pozitia copilului", o realitate romaneasca premiata la Berlin.Cum a fost realizat in 7 ani de munca

- Interviu cu CTP, despre Ursul de Aur castigat de "Pozitia Copilului": "E un miracol ce se intampla"

- Victor Rebengiuc despre Ursul de Aur: "Este inca o dovada a fortei cinematografiei din Romania"

- Filmul “Pozitia copilului” va fi difuzat la cinema in 9 tari din Europa. Cum e laudat la Hollywood

- "Pozitia Copilului", filmul regizorului roman Calin Netzer, a CASTIGAT trofeul Ursul de Aur

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă