Parcurile Bucureștiului, unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, se usucă. Autoritățile își ascund incompetența
Parcurile Bucureștiului, unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, se usucă. Se pare că nimeni nu le vede. Autoritățile își ascund incompetența în spatele hârtiilor.
Pentru a tăia un copac uscat din Cișmigiu e nevoie de mai bine de 20 de aprobări.
Ne întoarcem acum în Apuseni.
De sus se văd proporțiile focarului de aici, care se tot extinde. Le văd și reprezentanții Parcului. Șeful pazei susține că focarul e pe final. E contrazis de capcanele pentru ipide din zonă.
Angajat silvic: „Din punct de vedere statistic se consideră că un atac este foarte puternic în momentul în care la o capcană din această feromonală, într-un sezon de vegetație, se găsesc peste 3000 de gândaci.”
Jurnalist: ”Gândiți-vă că pe ăștia i-ați luat într-o săptămână.”
Angajat silvic: ”Exact, deci într-un sezon de vegetație, peste 3000, da, la o cursă.
Jurnalist: ”Și dvs. aveți 2000 pe săptămână. Asta nu e semnal? ”
Angajat silvic: ”Este, da... avem peste 35.000 de gândaci la sezon de vegetație, deci de zece ori nivelul maxim.”
Parcul Natural funcționează după o legislație învechită, care nu prevede intervenții pentru dezastrele pe care le trăim în ultimii ani. Spre exemplu, legea nu permite scoaterea unui arbore infestat cu insecte dacă nu este mort și încadrat la produse accidentale. Până să moară și să fie încadrat în hârtii de un silvicultor la respectiva categorie, arborele este părăsit de insectele care se mută în arborii din imediata apropiere și îi usucă.
Silvicultor: „Sunt atât de agresive încât arborii nu fac față... ”
Silvicultorii Direcției Silvice spun că ar trebui create culoare în jurul focarelor de ipide, prin tăierea arborilor în benzi pentru reducerea împrăștierii dezastrului. Legea nu permite însă astfel de măsuri.
Reprezentant Direcția Silvică: „Nu se mai poate în legislația actuală.
Jurnalist: Legislația veche prevedea?
Reprezentant Direcția Silvică: ”Era obligatoriu, nu permitea.”
Sunt ani buni de când angajații instituțiilor se uită la dezastrul de aici și fac schimb de hârtii între ele. Își ascund lipsa de intervenție în spatele legilor. Nu s-au luptat să le schimbe.
Alin Moș, directorul Parcului Natural Apuseni: „Este foarte complicat să găsești soluția adecvată când totul se întâmplă la o scară foarte mare, atât de timp cât, mai ales de spațiu. Legislația, din păcate, vorbesc acum vouă, generațiilor tinere. Din păcate, de acum va trebui să aibă o dinamică fantastică, pentru că schimbările climatice, mai mult, efectele schimbărilor climatice în această perioadă le vedem la o cu totul și cu totul altă dinamică față de acum două decenii, trei decenii, patru sau cinci decenii.”
Viorel Mihiș, directorul Direcției Silvice Cluj: „Nu este bine deloc. Ar trebui să avem parc natural unde pădurea să-și exercite rolul social. Din păcate, încet-încet, peisajul este deloc plăcut. Suntem aici unde suntem. Și ce, de fapt? Adică suntem aici. Știu că legislația este greoaie și foarte restrictivă în ceea ce privește intervenția.”
Și din nou, legislația. În poveste a intervenit și prefectul județului, care i-a adunat la aceeași masă pe silvicultorii și politicienii din zonă. Degeaba.
Maria Forna, prefectul județului Cluj: „E o situație regretabilă, care, din păcate, s-a înregistrat cu mulți ani în urmă și nu pentru că nu s-au luat măsurile corespunzătoare și de urgență. Ne găsim în această situație regretabilă, din păcate.”
După ce am filmat în Apuseni, la fața locului a descins și președintele Senatului, Mircea Abrudean.
Jurnalist: Când ați aflat de această problemă?
Mircea Abrudean, președintele Senatului: ”În această vară, la începutul acestei veri, recunosc, am mai auzit, dar niciodată nu mi-a fost semnalată în mod direct.”
Șeful Senatului spune că va modifica legile. Deocamdată, demersul este în faza incipientă. Ipidele își văd de treabă.
Alex Dima: „Parcul Național Călimani. Zona Cucurbeta, bazinul Ilișoara. În 2020, aici a fost o doborâtură de vânt.”
Și aici aceeași poveste. Pădurea este în administrarea Parcului Național Călimani, dar de lucrări se ocupă Direcția Silvică Mureș. Nu s-au dat aprobări pentru a curăța pădurea și locul a ajuns, în scurt timp, focar de ipide întins pe aproape 50 de hectare. În tot parcul, mai bine de 300 de hectare sunt distruse de gândacul de scoarță.
Cătălin Moldovan, ranger în Parcul Călimani: „S-au întrunit Consiliul Științific, au hotărât că nu se scoate, pentru că noi nu ne permite legislația.”
Cum urci pe lângă pârâu, în partea stângă e zona de protecție integrală. În partea dreaptă, zona de conservare durabilă. Și într-o parte, și în alta, doborâtura a făcut ravagii. Legea permite intervenția în zona de conservare durabilă. Au fost scoși arborii căzuți, s-a plantat.
Silvicultorii atrag atenția că aceste păduri uscate, dincolo de pericolul reprezentat de insecte, se pot aprinde foarte ușor. În plus, aici se instalează specii care cresc repede și nicidecum pădurile care au fost cândva. Romsilva este proprietarul lor. Reprezentantul instituției e relaxat.
Robert Pache, inginer Romsilva: „E un dezastru din punctul dumneavoastră de vedere. Dacă întrebați biologii, vor spune că este zona aceea de climax în care pădurea a ajuns la o vârstă înaintată. Când ea moare, a venit un factor destabilizator, a omorât-o, a pus-o la pământ, dar biologii văd acolo o adevărată biodiversitate care naște din zona aceea.”
Lucian Judele, administratorul Capitalei: „Un pătrat cu latura de 100 și ceva de metri și mai bine de jumătate sunt uscați. Peste 50%.”
Administratorul Capitalei descrie situația din Parcul Tineretului. În București, una dintre cele mai poluate capitale din Europa, verdele dispare.
În Herăstrău, bucăți întregi din parc s-au uscat complet.
Diana Culescu, arborist: „Eu cred că suntem cu un picior în groapă, ca să zic așa. Este destul de gravă situația. Dacă nu se începe de acum, e cam târziu. De fapt, în Herăstrău am făcut niște măsurători și, în principiu, cam 30% dintre arbori sunt deja morți.”
Andreea Răducu, președinta Asociației Peisagiștilor București: „Uite, vezi cât de secătuit este? Adică nu vorbim de un sol ca cel din pădure, foarte fertil. Dacă ne uităm pe jos, nu vedem mai mult decât furnicuțe, nu vedem gândăceii ăia care ar trebui să facă aerarea, pentru că noi tot timpul curățăm, tot timpul măturăm frunzele. Și când nu le măturăm, punem gazon, să fie verde și frumos.”
Dincolo de lipsa verdelui, arborii uscați reprezintă un adevărat pericol pentru trecători. Nimeni nu mișcă un deget. Primăria Capitalei administrează 19 parcuri mari prin ALPAB, care își are sediul chiar în Parcul Herăstrău.
Am bătut la ușa instituției. Angajații au început să iasă din birouri, să se agite. Într-un final, a apărut directorul ALPAB, Bogdan Tănase.
Bogdan Tănase, director ALPAB: „Vă dau documente, dar mă puneți într-o situație dificilă cu departamentul de presă...”
Tănase a răspuns de parcuri, de cimitire, de cultură și din nou de parcuri. S-a mutat de pe o funcție pe alta. Nu vrea să vorbească în fața camerei deoarece susține că nu este fotogenic.
Tănase își justifică lipsa de acțiune cu hârtii. Multe parcuri din Capitală sunt istorice, iar pentru fiecare copac pe care trebuie să-l taie trebuie să obțină mai bine de 20 de aprobări, inclusiv de la Ministerul Culturii.
Bogdan Tănase: „Un plop, un tei și un frasin... și tot acest dosar pentru acești patru copaci... Da... Direcția de Mediu, Primăria Municipiului, angajament de plantare...”
Un dosar pentru patru arbori din Cișmigiu a fost respins de departamentul de mediu din Primăria Capitalei pe motiv că nu este complet.
Nu are habar câți arbori s-au uscat. Spune că nu ALPAB trebuie să-i numere. În realitate, nimeni nu știe câți copaci uscați sau nu există în Capitală. În 2011, pe vremea primarului Sorin Oprescu, Primăria Capitalei a cheltuit 2 milioane de euro pentru a înființa un registru verde cu situația arborilor din oraș. Niciodată n-a funcționat. Acum, primăria dă alte 4 milioane de euro pentru realizarea unui nou registru.
Primăria are un departament de mediu cu 30 de angajați. Pe doi dintre ei i-am întâlnit în Parcul Tineretului. Fac tomografia unui copac pentru a stabili dacă e de tăiat sau poate fi salvat. Ies din birou doar la cerere. Directorul ALPAB susține că este prestator și acționează doar la solicitarea Primăriei Capitalei. Practic, nimeni nu are habar câți și mai ales de ce se usucă arborii în București.
Reprezentant ALPAB: „Ce departament sau cine ar trebui să știe cum stăm cu apa în sol? În mod normal, administratorul spațiului verde, ALPAB. El are instrumentele cu care să facă aceasta? Nu... nu trebuie practic să facă cerere către alte instituții abilitate. Da. Practic nu avem... da.”
Și din nou, de vină sunt legile sau alte instituții. Nicidecum cele care ar trebui să intervină.
Lucian Judele, administratorul Capitalei: „Se pierde timp și practic nu se întâmplă nimic. Puteți să spuneți că se pierde timp, e nevoie de un timp ca toate să se facă, un proiect, să se nască... Aceștia nu s-au uscat ieri. Sunt de ani de zile. Oamenii din primărie n-au făcut nimic pentru ei. N-aș vrea să spun că oamenii din primărie nu au făcut nimic pentru ei, dar că i-au mai ciuntit pe aici, pe acolo și i-au ajutat să se usuce. Există substanțe care vitaminizează arborii, există substanțe care nu, dar cu toate acestea vorbim ca și de un arbore. Vorbim ca și cum am vorbi despre un pacient. Câteodată boala pe care o are un pacient, indiferent de tratamentul administrat de medic, nu are niciun efect. Toată strada e moartă aici.”
Judele a încercat să solicite directorului ALPAB să își facă treaba. A fost amenințat cu judecata.
Acum câteva luni, Corpul de Control al Primăriei a făcut o anchetă la ALPAB. Am solicitat Primăriei Capitalei să spună care sunt concluziile. Deocamdată „se analizează” – a fost răspunsul.
Am solicitat un interviu pe această temă cu primarul interimar al Bucureștiului, Stelian Bujduveanu. N-am primit niciun răspuns.
Primăria are și un centru pentru protecția plantelor. Instituția are 26 de angajați, din care doar 10 ies pe teren și acoperă 4,000 de hectare, teoretic verzi. 5 angajați sunt paznici. Centrul a fost implicat într-un scandal și cercetat de DNA pentru un prejudiciu de câteva milioane de euro. Fostul director, judecat acum, a ieșit la pensie. Tudorel Popa este director interimar. Și el este judecat în dosar.
Centrul ar trebui să aplice cel puțin 12 tratamente pe an pentru arbori. Dă doar 4 și nu în tot Bucureștiul.
Tudorel Popa, director Protecția Plantelor: ”O lună am stat degeaba, că nu ne-au dat bani, nu ne-au plătit facturile din urmă și furnizorul nu ne-a vrut să ne mai dea…”
Centrul are un buget pentru substanțe, din care folosește doar o mică parte.
Tudorel Popa, director Protecția Plantelor: ”Noi facem, luăm produse fitosanitare la nivel de achiziție directă, 270.000 EUR, că dacă le facem mai mult trebuie să facem achiziție publică. Licitații, n-avem oameni ca să facem comisii de licitații. Cu cine am fost la primărie și am cerut, domnule, ajutați fiind de a ține niște oameni veniți să faci, hai să faci că n-are cine, că nu... cum să vă dăm…”
Fără oameni și fără substanțe, mașinile instituției zac în garaj.
Tudorel Popa, director Protecția Plantelor: ”Aici, mașina asta a luat-o un fost director. Eu i-am spus să n-o ia, uite, stăm cu ea și nu e bună, adică e mare, nu se folosește. Asta a luat-o, în 2018 cred. A ieșit în teren. A ieșit de câteva ori. Da, s-a stricat mai de multe ori decât a ieșit”.
Jurnalist: Și cât a costat? A costat vreo 90.000 de euro?
Tudorel Popa, director Protecția Plantelor: ”90.000 de euro, da. Mașina asta. Da.”
O bătaie de joc. Se toacă bani cu nemiluita, se țin în funcție oameni care stau degeaba, se fură. Suntem în fața unui dezastru și nu facem nimic. Vom simți și vom plăti din plin în anii următori lipsa noastră de acțiune de acum.
Ar trebui să ne pregătim, să pricepem ce ne așteaptă, să plantăm specii rezistente la secetă, să protejam pădurile. Politicienii, silvicultorii și administratorii localităților ar trebui să realizeze gravitatea situației și să-și facă datoria.
Altfel, verdele arborilor pe care acum încă îl mai vedem o să dispară.
