Lovitura dată mineritului din România în '97, un ”genocid social”

Ultimul update: Duminica 15 Aprilie 2018 19:29
Data publicarii: Duminica 15 Aprilie 2018 18:59
Categorie: Romania, te iubesc!

Economie. Caut strategie. Partea a II-a. Propaganda comunistă a creat mitul unei Romanii bogate în resurse naturale extraordinar de diverse, minerale şi energetice.

E adevărat, suntem mai bogaţi ca alţii, dar nu atât de bogaţi încât să ne batem joc de ele și să le risipim.

Mineritul românesc a trecut printr-o restructurare masivă şi cu greu mai găsești astăzi meseria de mâner, atât de lăudata într-o epocă nu demult apusă.

La Roşia Poieni, în Apuseni, se află 60 la sută din rezerva exploatabila de cupru a României. După ce ani de zile a funcţionat la cota de avarie şi a trecut printr-o serie de privatizări eşuate, Cuprumin, compania care exploatează zăcământul, a reuşit să-şi revină şi să se menţină în piaţă.

Gheorghe Chindriș, director Cupru Min Abrud: "Noi am avut o şansă că moţii, colegii nostrii, s-au încăpăţânat, deşi au trecut printr-o perioadă destul de grea, preţul era destul de mic, au lucrat luni de zile fără salariu. Au păzit aceste utilaje ca să nu se taie".

De aici se extrage cupru şi ceva metale preţioase care sub formă de concentrat se exporta în China, pentru că România nu mai are capacitate de prelucrare a minereului.

Contractul de export este controversat, întreaga producţie de concentrat de cupru pentru doi ani a fost cumpărată de compania chinezească Merlion, al cărei reprezentant în România este Wang Yan. Personaj controversat, preşedintele Camerei de Comerţ Chinezo-Romane i s-a retras cetăţenia română sub acuzaţia de "pericol la siguranţa naţională".

Din carieră, minereul ajunge pe benzile transportoare. Peste 10 mii de tone, zilnic, în uzină, de unde se scoate concentratul de cupru care este încărcat în vagoane şi trimis în China. Practic, un întreg munte ajunge aici la prelucrare, la banda finală.

De ani de zile, România a devenit exportator de materie primă pentru că industria de prelucrare a fost distrusă.

Ani de zile industria extractivă a fost neglijată. Ne lăudăm cu bogăţiile minerale şi energetice, dar nu ştim să scoatem maximul de potenţial din acestea.

De doi ani de zile, în programul de guvernare al PSD se vehiculează construcţia unui nou combinat de cupru la Zlatna.

Până acum 10 ani aici se întindea uzina metalurgică Ampellum Zlatna. Privatizată, a ajuns ruine. Se vorbeşte din nou despre un program de reluare a unei astfel de uzine care costă cel puţin jumătate de milliard de dolari. Aici era prelucrat cuprul care era adus de la Cuprumin Abrud, Roşia Poieni.

Cuprumin se afla în portofoliul Ministerului Economiei, care deţine încă acţiuni majoritare la companii care administrează resurse minerale, la companii din industria de apărare sau energie şi gaze naturale. De mai bine de două luni, cel care ar trebui să creioneze strategiile economice ale României este Dănuț Andrușca.

Cosmin Savu: "Am solicitat un interviu domnului ministru, dar probabil că are încă emoţii".

Actualul ministru al Economiei s-a remarcat prin închiderea companiei de apă grea RAAAN, a condus Cupruminul într-o perioadă când abia supravieţuia, dar a ocupat şi funcţia de preşedinte al Consiliului de administrare al Conversmin, societatea de conservare şi închideri de mine.

Valea Jiului. Înainte de 1990 aici lucrau aproape 50 de mii de mineri, iar industria extractivă era un segment important în dezvoltarea economică a României.

Petre Nica a fost liderul celui mai important sindicat din Valea Jiului, dar şi director adjunct la Compania Energetică Hunedoara.

Petre Nica: "Pasul României către UE s-a făcut fără să se pună interesul naţional, fără să se pregătească, poporul ăsta, ţara asta, resursele minerale să ni le punem la adăpost pentru că aveam libertate la regulamentele europene".

Prima lovitură dată mineritului a fost în 1997 când guvernul de atunci, la iniţiativa ministrului Industriilor Tăriceanu, a început un program agresiv de disponibilizări şi închideri de mine.

Petre Nica: "In 97 a fost, după părerea mea, lovitură de graţie data activităţii miniere în judeţul Hunedoara. Oamenii au fost momiţi cu o sumă de bani care pareau bani mulţi pentru vremea aceia aceea, pe lângă pensie vor avea nişte bani puşi deoparte. Oamenii au fost puşi în faţa unei capcane pe care n-au mirosit-o, dar au trăit-o din plin în următorii ani pentru că au rămas fără case, fără servicii, au rămas fără venituri, familii destrămate. A fost un genocid social ce s-a întâmplat".

Mai mult de o treime dintre mineri au părăsit carierele în perioada în care premierul Ciorbea îi trimitea pe ortaci după ciuperci şi fructe de pădure.

Petre Nica: Inchiderea minelor s-a produs într-un ritm necontrolat. În primul rând deciziile guvernamentale agreate de către factorii politici locali, de către sindicalistii care reprezentau activitatea sindicală din zona. Depopularea minelor ne-a făcut să renunţăm la investiţii, iar o mână nu se pregăteşte de azi pe mâine, utilajele care aveau nevoie de întreţinere, de mentenanţa, au început să fie neglijate pentru că nu mai aveam personal care să facă lucrul ăsta şi atunci remedierea defectelor se făcea de multe ori prin improvizatiii care nu făceau decât să adâncească şi mai tare defectul şi la un moment dat să distrugă cu totul utilajul respectiv.

Legislaţia europeană prevede posibilitatea închiderii sau conservării unei mine..

În anul 1990 în Valea Jiului lucrau peste 50 de mii de mineri. Acum sunt sub 3000 şi probabil că în câţiva ani or să dispară.

Valea Jiului a trecut printr-o traumă socială din care nu şi-a putut reveni. Caricaturistul Ion Barbu a lucrat 15 ani în mină ca topometrist.

Personaj în filmul documentar "Planeta Petrila", Ion Barbu se încăpăţânează să creadă că în Valea Jiului există alternativă şi că din oraşele mici se pot face lucruri mari. A deschis trei muzee: Casa memorial ID Sârbu, Muzeul Mamei şi Muzeul Instalatorului Roman. Numai acesta din urmă a avut deja peste 3000 de vizitatori, majoritatea străini, mai mulţi chiar decât minerii care încă mai lucrează în Valea Jiului.

Mai bine de trei ani s-a luptat să transforme amplasamentul minei Petrila în muzeu.

"Aici a fost o olimpiadă la Petrila, cine fură mai mult, şi nu doar la Petrila, in toată România. La mina Petrila există o masina de extractie montată în timpul războiului, de producţie germană, care a funcţionat non-stop fără nicio reparatie până când s-a închis mina. O bijuterie tehnică. Cred ca nemţii ar fi plătit foarte mult să o recupereze. Perla coroanei Petrilei şi cred că ea singură ar fi putut constitui obiectul unui muzeu care s-ar fi putut face şi care a fost devalizată…", spune el.

România la 100 de ani de stat modern: sărăcie și mizerie îmbinate cu tehnologie de ultimă oră și rezerve uriașe
România la 100 de ani de stat modern: sărăcie și mizerie îmbinate cu tehnologie de ultimă oră și rezerve uriașe
Ranca, munte, investitii, dezastru, autoritati, pagube, turisti, statiune - 3
România, te iubesc. Un munte de prostie. Emisiunea integrală, 16 septembrie 2018
Un munte de prostie, partea III. Cum arată apa pe care o beau turiștii în Rânca şi cine sunt cei care au pus mâna pe teren
Un munte de prostie, partea II. Cum îşi bat joc autorităţile de unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume
Un munte de prostie, partea I. Rânca, colțul de rai distrus de oameni care au construit aici fiecare după cum l-a tăiat capul
Duminică, ora 18:00: noul sezon România, te iubesc! Anchete de excepție și reportaje emoționante
De ce nu avem o economie puternică, deși România este bogată? Interviu cu analistul Valeriu Ivan
Hotel Astoria, Romania te iubesc, Cosmin Savu
Responsabilii pentru pierderea hotelului Astoria din Gara de Nord, condamnaţi după 10 ani