România la 100 de ani de stat modern: sărăcie și mizerie îmbinate cu tehnologie de ultimă oră și rezerve uriașe

Din economia bazată mai ales pe agricultură, făcută cu mijloace învechite, am sărit la o industrializare forţată şi de acolo direct în piaţa liberă "sălbatică", în care întreprinzători lipsiţi de scrupule au exploatat fără milă şi fără viziune resursele țării.

"Economie. Caut strategie". O analiză de Cosmin Savu.

Într-o sută de ani de la Marea Unire, România a trecut prin mari transformări: războaie, schimbări radicale de regim politic, amputări teritoriale, crize economice, un drum sinuos încărcat de speranţe şi dezamăgiri care au marcat o evoluţie economică lipsită de predictibilitate.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, trecerea de la un stat preponderant agrar şi utilizator de resurse primare la un stat industrializat, în pas cu secolul al XX-lea, s-a făcut greu.

Citește și

Șeful spionajului militar ucrainean spune că rușii au pregătit liste cu execuții: „Profesori, preoți, jurnaliști”

Industrializarea forţată din perioada regimului comunist se baza în mare parte pe planurile de dezvoltare interbelice, doar că modul în care a fost făcută a schimbat din temelii societatea românească.

Industrializarea forţată din timpul Republicii Populare şi mai apoi Socialiste România au creat o masă de muncitori şi specialişti care, cu mari eforturi, au construit o altfel de ţară.

Fabrici şi uzine au crescut din neant în mai toate zonele ţării, schimbând mentalităţi şi pregătind omul nou din statul socialist.

În ciuda politicii economice agresive, între România şi statele din Vestul Europei s-a instalat un decalaj economic, cauzat în primul rând de modul de a proiecta şi construi economia, cu o industrie de masă cu foarte multe zone de competitivitate scăzută.

Asta nu înseamnă că în momentul 1989 moştenirea economică nu ar fi putut fi valorificata pozitiv şi cu un potenţial imens de creştere. România era o ţară fără datorii externe, se baza pe sursele de materie primă şi pieţele din Africa şi Orientul Mijlociu, iar schimbarea regimului a fost un şoc pentru economie.

Societatea românească s-a trezit însă într-o democraţie "originală", cu o economie de piaţă sălbatică, lipsită de strategii şi vizune şi în care jucători economici nemiloşi şi lacomi şi-au bătut joc de muncă şi eforturile unei generaţii "de sacrificiu".

Ion Popescu, preşedinte Confederaţiei sindicale "Meridian":
"Cel mai bine vedem la Casa Poporului. Din momentul în care apeşi pe clanta şi intri, totul a fost construit cu produse româneşti"

În ultimii 10 ani la "România, te iubesc" v-am prezentat constant investigaţii despre modul în care coloşi industriali, nenumărate întreprinderi şi uzine,  care ar fi putut să stea la baza noii dezvoltări economice, au fost furate bucată cu bucată.

De 10 ani suntem membri în Uniunea Europeană şi acest lucru ne-a schimbat din temelii societatea şi totuşi suntem departe de locul pe care ar fi trebuit să-l ocupăm şi asta din cauza eşecului de a creşte calitatea vieţii şi a recupera diferenţele

România la 100 de ani de stat modern este un amestec paradoxal de sărăcie şi mizerie, urme de industrie grea, dar şi tehnologie de ultimă oră și rezerve de hidrocarburi, aşa cum puţine tari din Europa deţin.

Ceea ce lipseşte României este o strategie, un proiect de ţară asumat de mediul academic, de mediul politic, dar şi de mediul antreprenorial.

Valeriu Ivan este profesor de intelligence competitiv, lector la Academia de Ştiinţe Economice şi a lucrat şi în mediul guvernamental în diverse departamente de analiză a informaţiei.

Dr. Valeriu Ivan, Centrul de Analiză şi Prognoza pentru Orientări Strategice: "Ceea ce am construit până acum nu ne va ajuta neapărat în viitor. Şi asta pentru că economia românească sau strategiile care au format actuala economie românească au fost mai mult strategii intuitive şi strategii bazate pe oportunism. Au început să lipsească strategiile raţionale. Mergând pe intuitive, adică "eu cred că merge şi aşa" am ajuns astăzi la economia pe care eu o numesc astăzi "economia browniană" a României. Adică nu ştim mâine unde se vor afla elemente din cadrul economiei. Nu putem prognoza nici măcar pe termen scurt sau pe termen mediu ce se va întâmpla cu ele".

Prorectorul Universităţii "Babeş Bolyai" din Cluj, profesorul David, a scris în urmă cu doi ani un studiu despre Psihologia poporului român: "In acest moment România se afla într-o schimbare paradigmatică. Este vorba chiar despre o luptă între o Românie nouă, modernă şi o Românie veche.Romania veche este o Românie care nu are dominant valorile spaţiului european. Este o Românie care se caracterizează prin concentrarea puterii, puţini conduc mulţi, prin colectivism, care nu stimulează şi nu sugerează diferenţierea, prin controlul social în primul rând prin pedepse, nu prin recompense, prin frică de schimbare, frică de viitor, frică de incertitudine".

Galaţi. Oraşul de pe malul Dunării se identifică cu existenţa Combinatului Siderurigic

Pe platforma de la Sidex Galaţi lucrau înainte de 1989, peste 50 de mii de oameni. Un oraş întreg. Declinul a început imediat după 90 şi a continuat după privatizarea din 2001.

Viitorul Combinatului Siderurgic este într-un moment de cumpănă. Istoria de aproape 50 de ani nu pare să-l ajute, dimpotrivă.

Gheorghe Tiber, sindicatul "Solidaritatea" Galaţi: "Gheorghiu Dej a făcut acest combinat pentru că a avut în vedere poziţia strategică: preţul cel mai mic la materii prime, cât şi produse, şi zona de sud a Moldovei care era nedezvoltata şi a fost o treabă bună. Că a fost supradimensionată, e altă poveste, pentru ca de la Botoşani şi până la Tulcea sau Buzău multă forţă de muncă a fost absorbită de acest combinat".

După 1990 Sidexul a intrat într-o perioadă extrem de grea, presărată de convulsii sociale şi datorii de sute de milioane de dolari.

Gabriel Vilciu, angajat Arcelor Mittal: "Managementul prost. A fost perioada capusarii. Foarte multe firme, treabă de mântuială, lumea încă nu ştia, era bulversată".

În jurul lui Sidex erau peste 1400 firma de capuse, case de expediţie, intermediari pentru orice materie primă, firme de servicii fantomă. Singura soluţie părea privatizarea. În 2001, Avas prin semnătura lui Ovidiu Musetescu vinde Sidex Galaţi pentru puţin peste 70 de milioane de dolari, deşi colosul întins pe 1300 de hectare era evaluat la peste 3 miliarde de dolari.

Contractul de privatizare este ţinut şi acum la secret. Cert este ca autorităţile româneşti nu au primit decât 25 de milioane de dolari cash, restul rămânând în coadă de peşte, ca să nu mai vorbim de datorii de peste un milliard de dolari, care au fost şterse.

Pentru că erau obligaţi să facă investiţii de mediu, proprietarii lui Sidex au apelat la o soluţie mai simplă, dărâmarea grupurilor poluante. A mai rămas un singur furnal în picioare, restul au fost dezafectate sau au ajuns la fier vechi.

În ultimele luni, Lakhsmi Mittal, proprietarul lui Sidex, negociază cumpărarea unui colos siderurgic în Italia, iar Comisia Europeană i-a impus vânzarea altor întreprinderi din Europa.

Sidexul se afla pe listă scurtă a combinatelor de vânzare, iar viitorul pe platforma incert este incert.

Reprezentanţii companiei refuza să comenteze tranzacţia: "Am înaintat Comisiei Europene o propunere privind un pachet de măsuri de compensare despre care sperăm că va satisface orice preocupare concurențială legată de intenţia noastră de a achiziţiona Combinatul Ilva. Înțelegem că acest pachet de măsuri va face obiectul testelor de piață. Sperăm într-o încheiere rapidă a acestei chestiuni".

Dacă înainte de 89 siderurgia reprezenta unul dintre principalii piloni ai economiei, acum este un domeniu care trage să moară, chiar dacă până acum nu s-a găsit un înlocuitor al oţelului, iar cererile în plan mondial sunt în creştere.

La Sidex acum se mai produc mai puţin de două milioane de tone de oţel anual, iar necesarul României este de trei ori mai mare.

Articol recomandat de sport.ro

Cea mai frumoasă jurnalistă din Kosovo a rămas impresionată de un tricolor: "Este magic"