Glasul Vieții, asociația care face minuni pentru mii de copii din satele Moldovei. Totul a început cu o mamă în lacrimi
În slujba binelui – partea I. Într-o lume care pare că a ieșit de pe cale, în care empatia, grija pentru omul de lângă au dispărut, există și oameni care nu rămân indiferenți, ies din rând, ajută și salvează.
În cazul de față, salvarea vine pentru mii de copii. Se întâmplă în Moldova, unde de câțiva ani preotul Dan Damaschin a devenit o adevărată instituție a binelui. Umbla prin sate uitate de lume și ajută, scoate din sărăcie copii, îi îmbracă, îi trimite și susține la școală.
Când trage linie, cifrele șochează. Peste 10.000 de copii susținuți, 3.000 de mame ajutate, 274 de case dăruite și multe altele. O poveste care scoate la iveală o Românie aflată în sărăcie lucie, dar care dă și multă speranță.
Pe dealurile Moldovei un autocar portocaliu urcă și coboară agale. Este ora șase dimineața. Pe mașină este imaginea unui preot care îi invită pe oameni să pună împreună binele pe roți. În autocar, mame și copii adunați de prin sate uitate de lume sunt aduși la oraș la tratament și la aprovizionare cu cele necesare traiului.
Pe autocar sunt trecute și câteva informații: peste 10.000 de copii susținuți, peste 270 de case oferite unor familii nevoiașe, 3.000 de mame sprijinite, 1.600 de copii duși la mare în fiecare an și lista e lungă. Autocarul se îndreaptă spre Iași, iar preotul din poze este Dan Damaschin.
La marginea orașului, puțin după răsăritul soarelui, preotul Damaschin își înnoadă poalele reverendei și se pune pe descărcat și încărcat produse care mai târziu vor fi primite de călătorii din autocar. Acolo e depozitul faptelor bune.
În valea unui sat din Iași se construiește o casă pentru o familie cu mulți copii. În centrul Iașului, 110 copii iau micul dejun. Ei sunt bursierii aflați în grija preotului. Într-o clasă, după ce termină orele de la școală, copii dintr-un cartier sărac învață într-un after school. Totul funcționează cu ajutorul părintelui.
Povestea preotului începe începe cu prima slujbă tinută în biserica sa
Povestea preotului Damaschin începe din curtea maternității din Iași, unde slujește în micuța bisericuță de mai bine de 20 de ani. La prima slujbă a intrat pe ușă o mamă plângând. Și atunci a început totul.
Dan Damaschin, preot: „Încep să plângă: părinte, știți, noi nu avem cu ce pleca acasă, nu am scutecele, n-am lapte praf. În momentul ăla începi să aloci toate resursele de care dispui, pentru ca acea mamă să nu mai verse lacrimi. Și ajungem acasă și acasă vezi că prin acoperiș curge apă, vezi că, de fapt, în camere cu zece metri pătrați, stau cinci-șase persoane și, de obicei, mama doarme jos. N-ar trebui să mai facem o reparație la casă? Hai s-o facem, vezi că nu au fântână. Faci o fântână. Poate că prin curte bate vântul, nu va prinde bine o vacă, așa că ei o vacă și atunci intră într-o perioadă nedeterminată în familia noastră. Și așa ne-a îmbogățit an de an câte o mamă, două-trei. Și am ajuns la 10.000 de copii”.
Asociația, sprijin pentru familiile cu probleme
A înființat asociația Glasul Vieții. În una din casele pe care am vizitat-o trăiesc opt copii. La cel mai mic, la câteva zile după naștere s-a descoperit o boală gravă. Un coșmar. Mama a umblat cu el prin spitale, iar părintele le-a sărit în ajutor cu mâncare, haine, iar acum le construiește o casă.
Sosește și părintele Antonie cu de-ale gurii. Ochii micuților încep să sclipească. Preotul iese din casă și calculează. Afară, muncitorii sunt la treabă. Totul se întâmplă din donații și totul este live ca oamenii să știe unde se duc banii lor. Alexandru se ocupă de comunicare.
Alexandru: „Transmitem live pe toate platformele să facem binele să ajungă la cât mai mulți oameni. Instagram, Facebook, YouTube, TikTok… filmare, 16/9 reels… tot. Nu poți rata un eveniment fără să faci ceva, că te întreabă părintele. Avem video? Avem foto? Ne-a văzut ceva pe Instagram? Pe Instagram uneori sunt unul-doi oameni. N-ai avut Instagram… nu contează, că dincolo ai avut 500 de oameni. Trebuie să fie… îi place pe Instagram. Să ajungem la corporatiști”.
Mii de oameni îl urmăresc live. Primește mesaje și răspunde. Părintele Antonie răspunde șantiere.
Părintele Antonie: „Sunt voluntar la părintele. Colaborez cu părintele de 14 ani.”
Reporter: „Voluntar? Adică nu sunteți plătit?”
Părintele Antonie: „Nuu. Răspund de case... asta e a 274-a ca număr.”
Între timp, în curtea familiei, a apărut și mașina cu lemne. Tot de la părintele. Copiii se aliniază bucuroși și încep să le descarce în curte.
Dan Damaschin, preot: „Această familie cu opt copii, care sunt din ce în ce mai rare în peisajul nostru românesc, fără ajutor din partea comunității, când statul e totdeauna prins pe picior greșit, nu vor fi decât viitori infractori sau cerșetori. Eu personal vreau să-i văd viitori credincioși, vreau să văd viitori plătitori de taxe. (...) Hainele, încălțările, ghiozdanele, mâncarea pentru ei este o povară, că trebuie să meargă la școală.”
Dan Damaschin, preot: „În urmă cu 20 de ani în școală erau opt clase. Și simultan și două și dubluri de clase. Iar acum nu mai este școală, s-a desființat. De asta insist pentru stimularea și sănătatea lor. Satul ăsta moare și moare cu zile, o să avem aceste ulițe goale. Sunt patru ulițe paralele, o să vedem următorii ani bătrâni morți în casă și pe care îl găsește vecinul de la șapte case o lună mai târziu. Pentru că ăsta e satul românesc.”
Preotul Damaschin: Educația copiilor, o investiție în viitor
Un alt sat, o altă casă în construcție. De data aceasta pentru o familie cu opt copii. Preotul îi inspectează pe fiecare în parte. Și aici, locul și acești oameni sunt uitați, de fapt neștiuți de lume. În sărăcie lucie, în gunoaie, mizerie.
Pentru preot, orice copil salvat din acest loc este o investiție în viitor. Pe seară, am ajuns în locul în care investiția dă roade.
Dan Damaschin, preot: „Aici sunt copiii care învață pentru Bac și admiterea la facultate. Sunt bursieri. Adică primesc masă, casă și tot ce au nevoie pentru a studia.”
Le predă Florentina, studentă și bursieră a părintelui.
Florentina, bursieră: „Eu provin dintr-o familie cu zece frați. Adică, pe lângă mine, mai sunt încă nouă frați acasă. La final de clasa a opta, fiindcă am luat nota 10 la capacitate la Limba și Literatura română, s-a zvonit prin sat, prin comună, și acolo era o doamnă educatoare care îl cunoștea pe părintele și știa că eu trebuie să vin la Iași și ca să nu fiu nevoită să fac naveta, a luat legătura cu dumnealui.”
Andrei: „Visez să devin doctor. Am venit la părintele pentru că am zis că e oportunitate mult mai bună să studiez aici, deoarece fiind mulți frați, cheltuielile sunt destul de multe și am zis că vin aici, fac meditații gratuite… stau aici gratuit și e o ocazie de neratat.”
Pentru a-i răsfăța, dar și pentru a-i ține sănătoși, în pandemie, la subsol le-a construit saună și salină. Ceva mai la vale, alt cămin. În total sunt 110 bursieri, copii de liceu. E forfotă mare. De dimineața până seara. Zi de zi.
Doamna Loredana e sufletul acestui loc. L-a cunoscut pe părintele acum 18 ani, când a ieșit din maternitate și avea nevoie de ajutor. Și de atunci, ajută.
Loredana: „Cel mai greu este cu susținerea sufletească. Asta e cel mai, cel mai greu. Pentru că ei vin cu multe dureri. Multe, multe dureri și atunci noi preluăm din durerea lor, să le fie lor un pic mai bine și suntem permanent alături de inima lor.”
Copii salvați de preotul Damaschin
Ștefan a venit în cămin în urmă cu zece ani cu toată familia. Acum e administratorul locului. Și astfel de povești sunt multe. Copii salvați de prin satele Moldovei de preotul Damaschin, ajunși acum adulți responsabili, cea mai bună dovadă că investiția preotului dă roade.
Iulia a terminat facultatea de medicină.
Iulia: „Este o mână de ajutor. Practic te scoate din acea groapă din care credeai că nu o să mai ieși niciodată. Pentru mine așa a fost”.
Petronela a fost bursieră. A terminat facultatea de drept și este educatoare.
Petronela: „Mi-a oferit o bursă, eram în clasa a zecea. Până în clasa a doisprezecea am primit o bursă din partea asociației”.
A primit și o casă în care îi crește pe cei patru frați mai mici după ce părinții au fost decăzuți din drepturi.
Petronela: „Mereu mi-am dorit să îi am alături de mine și să-i ajut atât cât pot și să se dezvolte așa cum ar trebui să se dezvolte un copil și asta îmi doresc în continuare să se dezvolte armonios și să aibă o creștere mai ușoară decât am avut eu”.
Dan Damaschin, preot: „Da, ea este eroina noastră. O adevărată eroină și o carte de vizită pentru ce înseamnă determinarea, sacrificiul de familie. Un copil de 19 ani care dimineața duce patru frați la grădiniță și merge la facultate. Asta este mersul pe sârmă al unui om”.
