Hainele creatorilor romani, la concurenta cu sacouri de firma care costa 4 euro. "Micul cersetor" si camasile cu versuri

Enache Enache este autor si fondator al brandului romanesc EXE. Vinde din aprilie anul trecut. A facut dreptul in tara si management strategic la Londra. “Tatal meu dintotdeauna imi tot spunea: pleci afara, gaseste ceva sa importam, ca el asta face.”

Enache a avut o revelatie pe cand era la shopping: “Voiam sa imi cumpar o vesta de genul acesteia pe care o am pe mine dar mai urata si era un pret super ridicat si mi s-a parut prea mult. Era vreo 380 de lire”.

Si-a distrus destinul de avocat-economist sau importator - cumparand nu vesta scumpa, ci o masinuta de cusut. A facut vesta pe care si-o dorea si l-a costat 100 de lei materialul

Are 26 de ani. Fara bani de spatiu in mall si fara infrastructura de productie, a inceput cu 2 croitorese. agazinul din Constanta l-a deschis ca sa-i mearga mai bine online. Afacerea lui nu a implinit inca un an. Are luni in care e pe plus, si luni in care vine cu bani de acasa. Preturile: intre 50 si 100 de euro.

Citește și

Romania, raiul importatorilor:de la brandurile vestice, pana la chinezarii si vanzatorii de lux fals

„Înseamnă un Al Treilea Război Mondial”. Reacția Ungariei, după ce Macron a reluat ideea trimiterii de trupe în Ucraina

“Eu as vrea sa fie mai jos dar pentru asta trebuie sa cresc productia, sa pot sa achizitionez mai multe materiale, sa pot sa negociez pretul mai bine si implicit sa creasca vanzarile.”

A incercat sa creasca productia, cu comenzi la fabrica de textile. Dar fabrica lui lucreaza sub 1.000 de bucati. Ca sa vanda 1.000 de pantaloni de acelasi fel ar trebui sa fie in mall. Si-a facut un calcul: 6000 de euro chiria lunara, cu plata in avans, si un contract pe minimum 1 an. Nu are inca sumele astea. Asa ca deocamdata, bate pasul pe loc: atelierul lui de croitorie - in loc sa lucreze la noua colectie - munceste de zor sa acopere comenzile existente. Insa viziunea lui e pe termen lung.

Corporatiile internationale din industrie si-au redus costul de productie la minime istorice. In Romania, marile branduri platesc pentru un pantalon 2 euro si 75 de centi iar o rochie cu 1 euro si 60 de centi. In Asia, mana de lucru e si mai ieftina.

Cristina Chiriac, analist economica: “Costul pe forta de munca este extraordinar de scazut, 50%, in Romania poate sa ajunga la 70%. Diferenta e uriasa si se vede in profit si in capacitatea de reinvestire. Taxele aferente fortei de munca sunt mult mai mari decat in alte tari, suntem intre primele 5 locuri din UE”.

Apoi, marile firme cumpara materie prima si accesorii la preturi de 100 de ori mai mici decat designerii romani, fiindca ei cumpara in cantitati industriale.

Razvan Firea, fondator “Le Petit Indigent”, crede ca societatea de consum a exagerat cumplit: ”Poate ca lumea nu stie, dar se arunca tone de tricouri anual, care nu ajung la opera de caritate, pentru ca nimeni nu are nevoie de ele”.

Si daca muntii de deseuri nu ne mai impresioneaza, poate merita sa stim ca doar industria de textile a Bangladesh-ului produce in fiecare an 56 de miliarde de litri de apa contaminata cu chimicale - folosite in prepararea materialelor, - sufficient cat sa umpli 22.000 de piscine olimpice.

Razvan Firea este Le Petit Indigent, adica – “micul cersetor”: un brand nou si adesea neinteles. Si-a inceput cariera ca model, pe scena. Admirat la Paris pentru tinutele sale excentrice, a devenit buyer - adica mergea la targuri internationale si cumpara in numele boutique-urilor de lux. Cu studii la UNARte, A pornit propria afacere in 2011. Si de atunci, cifra de afaceri i s-a dublat in fiecare an: constata ca in ciuda crizei, numarul clientilor e in crestere, iar vedetele tinere ii admira hainele.

Are preturi mari, o rochie costa si 200 de euro, dar el nu concureaza cu brandurile de masa, nici nu vrea - vinde in serii mici sau piese unicat. Colectiile lui vorbesc despre contraste. Cine cumpara de la Razvan, n-are nicio sansa sa intre in rand cu lumea, ci doar sa iasa in evidenta.

Lovitura in mall a dat-o insa Anca Ciuciulin. A facut haine imediat dupa revolutie, dar fara marketing, brandul ei a murit in 5 ani. De curand s-a relansat in bransa, cu camasi insemnate de mana: ieri, a vandut scrisoarea I-a de Eminescu, si o poezie de-a lui Nichita Stanescu. Nu e plagiat - Anca a citat sursa:

Poate la succesul camasilor grafemeride a contribuit si Raluca - ea se ocupa de sunet si miros in magazin. E o latura a business-ului pe cat de nestiuta, pe atat de importanta. Marile firme internationale platesc din greu parfumieri care sa creeze mirosul brandului, pe care apoi clientii sa-l recunoasca de la o posta si sa-l caute, hipnotizati.
 

Articol recomandat de sport.ro

„Câți bani câștigi în România?” Apărătorul de la FCSB, dorit în Franța, a dat răspunsul pe loc