Tinerii care vor sa dea restart educatiei. “Intrebam daca au copiii manuale, dar nimeni nu intreaba ce e in manualele alea”
LECTIA DESPRE SCHIMBARE. Copii plictisiti, blazati, obositi de atatea meditatii si invatat pe de rost, profesori plafonati si lipsiti de motivatie. Parinti indignati dar resemnati. Toate acestea se pot schimba!
Reteta o are Oana, un om simplu, cu un suflet mare, care ne indeamna pe noi toti sa nu mai asteptam minuni de la minister, ci sa incepem schimbarea cu noi insine. E profesoara de limba romana, conduce o scoala privata intr-un oras de provincie, e mama.
In scoala ei din Calarasi, a facut revolutie: a lasat de-o parte manualele greoaie si plictisitoare - pe care Ministerul Educatiei a obligat-o sa le cumpere - si a dat profesorilor libertatea de a-si alege cartile din care studiaza cu copiii: literatura e atelier de creatie, matematica s-a transformat din calcul in logica. Copiii descopera istoria si geografia prin scenete si dezbateri, nu toceala.
Aici, frica de esec, rusinea si invatatul pe de rost, nu exista. Copiii invata sa gandeasca liber, sa se autodescopere, sa indrazneasca. A strans in jurul ei profesori si educatori care gandesc ca ea si care spun ca au ramas in tara datorita Oanei.
Dar Oana nu se multumeste sa schimbe soarta a cateva sute de copii. E hotarata sa schimbe mentalitatea in intregul sistem romanesc de invatamant: “E nevoie de leadership”, spune ea. “A fi lider cu adevarat este egal cu a fi omul care se asigura si face tot posibilul ca cei din jurul lui sa aiba success, sa evoleze, sa creasca. Noi confundam rigoarea cu strictetea academica in care niciun copil nu mai iese din cadrul deja delimitat de profesor - de aici puterea prost inteleasa”.
Intre orele de limba romana, Oana face naveta la Bucuresti unde se intalneste cu oameni entuziasti, care cred in puterea lor de a vindeca ranile educatiei romanesti. Isi pune speranta in discipolii ei. Unii vor sa devina profesori care sa conteze. Altii se pregatesc sa croiasca programe educationale care sa creasca din copii - oameni increzatori, onesti, cu simt civic si constiinta.
Angela e invatatoare intr-un sat plin de noroaie si copii sarmani cu parinti analfabeti. Pana sa vina la cursurile Oanei, gandea altfel:”Voiam sa fac un proiect cu ei, in care ei sa-si cunoasca mai bine satul, sa-si faca o prezentare, sau cu totul alte lucruri care veneau din experienta mea. Mi-am dat seama ca nu, acum nevoia lor e sa inteleaga importanta scolii de exemplu sa stie cum sa invete”.
Matei si Ana sunt studenti la Universitatea Alternativa, in care iti alegi ce inveti, platesti - dar nu primesti diploma, ci doar invatare pura. Ceva de neconceput pentru minitile inclestate in vechiul sistem, unde inca diploma face pe om. Unul din cursurile gratuite ale acestei universitati este cel al Oanei.
Mateigandeste acum un program educational altenativ, prin care liceenii debusolati sa descopere ce vor cu adevarat sa faca in viata. Crede intr-o schimbare pe termen lung, “o restartare a deducatiei”.
Ana e vesnic pe net. Vocea Parintilor, site-ul ei, e o platforma vie in care parinti, profesori si elevi sunt liberi sa dezbata si sa gaseasca solutii, sa repare sistemul de jos in sus. “In fiecare scoala exista un nucleu de oameni cu har si cu bune intentii, numai ca ii innabusa cultura asta a mentalitatilor despre cum nu putem. Unii care au avut ambitie si intentii bune la inceput sunt adesea potoliti de colegii lor”
Proiectul Oanei e simplu si realist - dar se bazeaza pe vointa oamenilor de a schimba destinul copiilor nostri. In clasa e in elementul ei, copiii o sorb din priviri - Cu ea, literatura nu inseamna nici manual, nici definitii si nici comentarii invatate pe de rost intr-un dresaj pentru examen, ci placere.
A fost invatatoare - primul post - l-a gasit in ziar si l-a castigat prin concurs la una din primele scoli internationale din Bucuresti. A ajuns acolo directoare, dar s-a intors la Calarasi, orasul ei natal, sa construiasca o scoala dupa propria ei viziune. Au trecut 9 ani de atunci. Cand nu e la ore in Calarasi - e in Iasi, la Constanta sau la Bucuresti. Se intalneste cu profesori, educatori, cu liceeni, cu studenti si parinti. Ii invata sa nu mai astepte de la Minister o schimbare in educatia romaneasca, ci sa o faca ei.
Oana se zbate sa ii convinga pe colegi si inspectori sa inteleaga ca adevaratii beneficiari ai educatiei, trebuie sa fie copiii. “Sunt materie prima de folos pentru noi, adultii, ca sa ne justificam carierele, dosarele, pozitiile sau… sunt motivul supararilor noastre cel mai adesea. In general, copilul nu e vazut pentru cine este el”.
Are in cap o viziune si s-a pus pe treaba. Ii invata pe cei tineri si dornici sa iasa din lancezeala sistemului. Sa inlocuiasca meditatiile, frica de esec si controlul - cu autonomia de invatare si incederea. Informatia bagata pe gat, cu gandirea critica si discernamantul. Stie ca doar asa, elevii se vor lecui de plictiseala si resemnare.
Comunitatea ei la cursurile de formare si pe net e mica, o mie de oameni - dar se mareste pe zi ce trece. Oana le-a deschis ochii: sunt 3 lucruri mari si late care asigura succesul in educatie: copilul sa simta ca ii apreciezi efortul, sa simta ca e parte din echipa si invatarea sa-l amuze. Odata indeplinite aceste 3 criterii, cunoasterea e asigurata.
Ar vrea ca la sedintele cu parintii sa nu se mai discute despre fondul clasei si despre ce cosuri de gunoi lipsesc din scoala. Se lupta sa schimbe mentalitatea parintilor, care nici nu-si mai dau seama care sunt adevaratele probleme grave din invatamant: “Prima intrebare era daca au copiii manuale, dar nimeni nu a pus intrebarea ce e in manualele alea”.
Oana stie ca Romania e plina de miniti ascutite si suflete mari care pot transforma trista scoala romaneasca, intr-un loc in care cei mici sa mearga cu drag si sa invete de placere. Si ne convinge ca schimbarea e in puterea noastra, trebuie doar sa indraznim.
