"Singura moarte ce poate fi prevenita". Ce sfaturi le dau tinerilor cu ganduri de sinucidere cei care au trecut prin asta

„Sinuciderea este un fenomen mai degraba social, din prisma unor relatii deficitare pe care le avem cu societatea”, explica sociologul Adrian Sarbu. Pe de alta parte, „sinuciderea este singura moarte care poate sa fie prevenita”, spune neuropsihiatrul Elena Branaru, „aratandu-i celui de langa tine ca iti pasa, fiind atent la problemele pe care le are”. Ceva ce multi parinti din Romania nu fac.

Pana nu demult, specialistii in psihologia copilului ne consolau ca doar calitatea timpului petrecut cu propriul copil e importanta - dar azi ne spun ca e importanta si cantitatea. Dar avem parinti ba prea ocupati cu serviciul, ba care divorteaza, sau mai rau - se cearta si au propriile probleme.

Experimentul care arata ce isi doresc de fapt copiii
O firma a facut un experiment social, care a devenit viral pe internet: copiii au fost rugati sa scrie scrisori parintilor in care sa le ceara ceva de Craciun. Cei mici nu au cerut jucarii sau obiecte ci, invariabil, au cerut mai mult timp cu mama si cu tata. A doua parte a experimentului a constat in monitorizarea reactiei parintilor in momentul in care au primit scrisorile scrise de copii lor: regret, vinovatie, rusine, dorinta de schimbare.

„Eu personal nu am dreptul etic sa-i spun unui parinte munceste, te rog, mai putin si petrece mai mult timp cu copilul tau”, spune psihoterapeutul Diana Stanculeanu, „desi i-as spune asta, de un million de ori”. Copiii care vin la Diana cer acelasi lucru: sa stea mai mult cu parintii.

Citește și

O tabara magica. Singurul loc din Romania unde micutii suferinzi de cancer isi primesc copilaria inapoi

Cum a reușit o femeie să își cumpere 3 case din propriile economii. Timp de 18 ani a trăit cu doar 1,4 dolari pe zi

Cat sunt mici e usor sa recunosti sa intelegi dorinta lor de a te avea aproape, dar cand intra in adolescenta apare un zid. De multe ori, insa „lasa-ma in pace” inseamna de fapt „straduieste-te mai mult, convinge-ma ca-ti pasa”. Insa multi parinti nu inteleg acest mesaj si chiar ii lasa in pace. Si de la depresie pana la ideea ca viata nu mai are rost e doar un pas.

„Depresia nu e o fita”
Petronela Rotar e blogger si scriitoare. Un adult care nu se teme nici de oprobiul nici de compatimirea publicului si care povesteste deschis despre propria sa tentativa, din liceu. „Aveam 16 anipe ai mei ii uram foarte tare, si nici nu m-as fi dus sa vorbesc cu ei. Ma certasem si cu iubitul meu si ramasesem in capul meu singura pe lume. In mod evident nu voiam sa mor pentru ca voiam sa-i ranesc pe cei care nu ma intelegeau si sa fi ucumva si acolo, sa vad ca i-am rani. Ori, daca mori, te duci, nu mai esti, nu mai vezi efectele gestului tau. Ma bucur c-am ramas in viata, ma bucur ca nu mi-a iesit si ca dintr-o prostie nu mi-am curmat viata la 16 ani, e clar ca aveam o misiune in viata asta si na, ma uit la fetele mele si imi dau seama ca ele trebuiau sa vina pe lume si atunci, e clar ca nici nu ma pot gandi ca as fi murit atunci”

Azi, vede lumea cu alti ochi. Pe atunci sinuciderea ii parea un gest de mare curaj, azi, il vede drept unul de extrema lasitate si egoism. Ii scriu copii pe net si ii cer sfatul. Nu-l poate da intotdeauna, insa o vorba buna si argumente ca viata e frumoasa ofera din tot sufletul. „Cred ca cel mai important lucru este sa intelegem ca simptomele astea sunt boala, nu sunt fite, depresia nu e o fita”

Insa Gabriela n-a avut norocul de a intalni pe cineva care s-o scuture si s-o intoarca de la un gest ireversibil. A urat pe Facebook un Pasti fericit si apoi a disparut pentru totdeauna. Putea fi salvata, daca prietenii ei ar fi inteles ca ultimele ei mesaje pe Facebook erau pline de neliniste si suferinta. Dar nimeni n-a luat-o in seama, fiindca era vesela, zambea si nimeni n-a crezut ca o deceptie in dragoste ar putea s-o darame. La nici o saptamana, alta fata care suferea din dragoste si nu avea pe nimeni aproape, a lasat in urma parinti si colegi nauciti.

Articol recomandat de sport.ro

Viața lui Doroftei în Canada: ”Erau zile când nu măncam, mă dureau mâinile”. Îi trimitea ”târâș, dar fericiți” acasă