Risipa de 900 de milioane de euro de la buget, pentru investitii absurde la sate. Parcuri inundate si stranduri, in comune fara canalizare
Cand spui viata "la tara" in Romania nu te gandesti doar la zone de poveste. Peisajul rural are locuri inghetate in Evul Mediu. In sute de sate si comune, romanii sunt rupti de civilizatie.
Nu exista asfalt, retea de apa potabila sau canalizare. Conditii elementare in orice alt stat civilizat raman doar un lux pentru omul de rand.
De zeci de ani, modernizarea tarii se impotmoleste pe ulitele cu hartoape si in gospodariile inundate la cea mai mica ploaie.
Aceiasi romani privati de utilitati primesc insa de la alesii locali investitii facute parca de ochii lumii si impotriva logicii. Va aratam cat de haotic s-a investit in Romania rurala, cum an dupa an s-au risipit fondurile statului si ale Uniunii Europene, pe tot felul de proiecte fanteziste, care nu au nicio utilitate.
Investitii aprobate de primarie de dragul comisioanelor
Romania, pentru multi dintre straini, e o tara rurala. Aproape 40% din populatie traieste la sat, iar pentru acesti romani autoritatile aplica doar in teorie strategii care sa aduca un nivel de trai sporit.
Curtea de Conturi anunta ca, in ultimii 4 ani, consiliile judetene si primariile au risipit 900 de milioane de euro, bani de la stat. O suma fabuloasa, cheltuita deja, nu se regaseste in peisajul satesc.
Romanii sunt tinuti departe de civilizatie. Fara retele de canalizare si apa curenta, am ajuns codasii Europei in toate topurile privind igiena corporala. Ne facem de ras ca fiind europenii care se spala cel mai putin, dar folosesc cel mai mult haznaua din fundul curtii.
Satele si comunele romanesti nu au inghitit doar bani de la stat, ci si fonduri europene - 4,7 miliarde de euro. Adica o suma si mai mare, dar la fel de invizibila, privind conditiile de Ev Mediu de la noi.
Aproape 40% din populatie traieste intr-o saracie crunta, oamenii nu au servicii elementare. In schimb, primesc investitii care se dovedesc inutile, si pot fi considerate cel mult un moft.
Sistemul finantarilor functioneaza in asa fel incat banii pentru proiecte dramatic necesare sunt directionati catre investitii care nu functioneaza si nu isi ating scopul.
Tara arde si baba se piaptana - Edilii de la sate si comune dau dovada de prea multa imaginatie. Parcuri pe campuri si sub ape, stranduri si piscine kitsch-oase, stadioane pe dealuri in panta, muzee, sedii impunatoare si monumente ciudate - toate sunt idei pe cat de vizionare, pe atat de nefolositoare si penibile.
Adevaratii beneficiari ai proiectelor de la tara nu sunt localnicii, ci edilii care ii conduc - pentru care primeaza puterea comisionului, nu utilitatea investitiilor. Sub paravanul modernizarii, se nasc lucrari dubioase, facute cu constructori dispusi sa cedeze primarilor o cota parte din valoarea proiectelor, in schimbul primirii contractelor pe tava.
Comuna Valcele, judetul Calarasi. Apa curenta NU, canalizare NU. Ca sa compenseze cumva aceste neajunsuri, primarul le-a amenajat localnicilor un parc. In camp. Sa-si clateasca mintea si sa nu se mai gandeasca la lipsa uitilitatlor.
Acest parc poate fi declarat cu usurinta drept cel mai linistit spatiu amenajat in Romania, pentru ca este de departe si cel mai izolat. Suntem in mijlocul campului, in pustietate, tocmai s-a arat pamantul, aici avem un loc de joaca pentru cei mici, iar dincolo un spatiu de recreere pentru adulti.
O investitie de 500.000 de lei, intr-o zona care este la 2 km de cea mai apropiata localitate. Undeva acolo e satul Floroiaca. Pana aici insa se vede ca nu vine nici tipenie de om. Parc facut de pomana.
Minunea de la Valcele a fost platita cu 500.000 de lei, adica aproape 200.000 de euro, bani de la bugetul de stat, in cadrul Programului National pentru amenajarea de spatii verzi.
Ministerul Mediului aloca anual incepand cu 2007 fonduri, doar ca sa inmulteasca in hartii perimetrele verzi, amenajate la nivelul Romaniei. Si, ca sa iasa bine in cifre, s-au cheltuit pana acum vreo 60 de milioane de euro, pe investitii in rape si ogare, la margine de sat sau comuna, proiecte care le depasesc la numar pe cele de la oras.
La Valcele, toboganele au crescut din ciulini, aleile din parc se termina in maluri de noroi, iar arbusti exotici inca isi mai aseaza radacinile in tot acest decor ridicol. Nici Curtea de Conturi, nici vreo alta institutie de control nu a semnalat ceva necurat la investitie - in acte totul pare in regula.
In acest caz problema tine strict de amplasament, adica nu este facut unde trebuie. In mod normal, un parc este folositor si pentru locuitorii de la tara, mai ales pentru copii - cu conditia sa poata ajunge la el.
Baba Lucretia locuieste cel mai aproape de parc, la prima casa din satul Floroaica, adica la vreo 2 kilometri.
Campul...cu parc este rodul imaginatiei lui Vasile Iliuta, primar timp de mai multe mandate la Valcele si deputat in Parlamentul Romaniei, incepand de anul trecut. E unul din latifundiarii judetului Calarasi, cu afaceri in domeniul agricol. Aflam ca in campul cu parc ar fi trebuit sa rasara un cartier de case, insa criza financiara a sistat aceasta investitie.
Doar ca pentru acest jaf n-a platit nimeni. Poate doar localnicii privati de alte investitii care le-ar fi fost de folos. Primarii s-au grabit sa ceara fonduri pentru spatii verzi, dar posturile fiind blocate n-au putut angaja oameni sa le intretina si nici n-au prevazut bani in buget pentru externalizarea serviciului.
Parcul cu celule foto-voltaice si fantana arteziana, construit in mocirla
La Roseti, tot in Calarasi, primarul a amenajat un parc taman...la marginea localitatii. Vrei in parc, faci miscare pana acolo. Alegerea amplasamentului are la baza un motiv cel putin ciudat: "acolo se gaseste Gospodaria de Apa si trebuie sa stie toata lumea ca in jurul Gospodariei de Apa trebuie sa existe o fasie de siguranta. Am facut 2 lucruri intr-unul".
Se stie insa ca Romania e tara comisioanelor, percepute indiferent cat de mica este investitia. Acolo unde ies in evidenta proiecte ciudate, inevitabil in spatele contractelor e si un interes. Primari de comuna, trasi la raspundere penal pentru ca aproba finantari dubioase, cu dedicatie, sunt cat sa-i numeri pe degete. Fara flagrant si autodenunturi facute de constructori sunt greu de dovedit comisioanele grase.
Am testat si noi apetitul edililor, cu o camera ascunsa. Am pretins ca suntem reprezantantii unei firme care amenajeaza spatii verzi, si, sub pretextul ca vrem sa intram in parteneriat cu autoritatile locale, am anuntat ca, in schimbul castigarii contractului pentru un parc, suntem dispusi sa cedam alesilor un comision in 10 si 20%.
Am mers mai intai in comuna Sanpetru, din judetul Brasov, unde am vorbit cu viceprimarul. Culmea, accepta cu usurinta o intelegere cu oameni pe care ii intalneste pentru prima data.
La Farcasesti, in Gorj, fostul primar a primit 7 ani de inchisoare, dupa ce procurorii au dovedit ca primea 20% din toate investitiile facute in localitate. In doua mandate, primarul s-ar fi ales cu 350.000 de euro, o brutarie si doua apartamente - in Targu Jiu si Bucuresti.
Toate lucrarile erau facute de aceleasi 2 societati, iar patronii l-au denuntat intr-un final, cand probabil primarul a vrut sa rupa colaborarea cu ei. Martor la proces a fost si un medic stomatolog din Bucuresti, dupa ce unul dintre patronii denuntatori a demonstrat ca i-a platit primarului o dantura noua. Edilul si-a pus dinti de portelan, chitantele le plateau constructorii lasati sa umfle devizele pentru santierele comunei.
Ce te faci insa cand banii au fost livrati, dar lucrarile sunt o mare bataie de joc? In comuna ieseana Bals, primarul a investit 200.000 de euro ca sa le arate gospodarilor ce inseamna cu adevarat un parc de nivel european.
Are lampi cu celule foto-voltaice, fantana arteziana, foisoare pentru sah, bancute la tot pasul si arbori decorativi. Toate inundate. Cine stie, poate cei care vad minunea dau fuga in satul lor, ca sa dea la peste de pe bancutele din parc.
Si la atata apa, trebuia pusa obligatoriu o fantana arteziana. Plus iluminat public pe baza de panouri solare. Iar decorul idilic e completat de ratele satului, singurele beneficiare ale investitiei.
Aranjamentul peisagistic e o adevarata bijuterie arhitecturala. Zona respectiva este situata intr-o vale si parcul e pe loc mlastinos.
L-am cautat pe fostul primar, sa-l intrebam cum de-a avut o idee atat de grandioasa. Fostul edil e modest, ca orice mare artist, nu-i place sa discute despre capodopera sa. Vorbeste ea destul de la sine.
Parcul din comuna ieseana a fost facut cu o firma tocmai de la Craiova. Iar actualul primar sustine ca preturile au fost mult umflate. Comandate in Dolj, numai panourile solare ar fi costat de vreo 4 ori mai mult decat la firmele din zona Iasiului. Lucrarea a iesit intre timp din garantie. Acum, actualul primar ridica neputincios din umeri.
Primarul si viceprimarul de acum considera ca proiectul e dubios si sustin ca firma de constructii din Craiova i-ar fi fost indicata fostului edil de catre foruri superioare pe linie de partid, de la Bucuresti.
N-ar fi doar coincidenta ca toate dalele din care a fost facut trotuarul de la proprietatea fostului primar seamana izbitor cu dalele regasite pe aleile inundate.
A vizionat imaginile si seful Administratiei nationale de Mediu, institutie care plateste toate viziunile creatoare ale alesilor locali. De la el aflam ca un parc conform legii poate fi pus si pe Luna, atata timp cat primaria are acolo un teren, care sa nu fie in litigiu.
Legislatia nu-I responsabilizeaza in niciun fel pe alesii locali. Nici Curtea de Conturi nu poate interveni, cat timp banii au acoperire in acte. Avem de 5 ani o lege, prin care sumele colectate din taxa de mediu platita la inmatricularea masinilor pot ajunge in cele mai fanteziste proiecte si nimeni nu se supara.
Oamenilor nu le ramane decat sa spere ca nivelul apei sa fie suficient de mare, pentru ca spatiul verde proiectat initial sa devina un strand, un loc de balaceala.
Si daca vorbim de scaldat, aspectul e bifat cu brio in mai multe sate si comune. La cat praf, noroi si mizerie e la tara, cum sa nu faci o investitie serioasa in oaze de agrement.
