Amintiri scaldate in sange, partea I. Crimele de la 1 aprilie 1941: cum au fost ucisi mii de romani de catre sovietici

Polonezii s-au luptat pentru recunoasterea crimelor din padurea Kathynului. Ucrainienii comemoreaza foametea sau holodomorul din anii '32-33 (a fost una dintre cele mai grave catastrofe nationale ale ucrainenilor din istoria moderna, cu un numar de morti estimat la cateva milioane, n.red). Romanii nu sunt in stare sa scrie o pagina a propriului lor trecut.

"Un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii", spunea Nicolae Iorga. Astazi e momentul sa privim in fata un episod dureros, o calatorie infernala spre libertate a unor romani aflati la granita cruda a istoriei.

1 aprilie 1941. O zi tragica, o pagina lipsa in manualele de istorie a romanilor. Cateva mii de locuitori din Bucovina de Nord au pornit spre granita arbitrar trasata de penita lui Stalin, dar drumul lor s-a transformat intr-un calvar. Niciunul nu a mai ajuns la destinatie. O rana a ramas deschisa: crimele de la Fantana Alba.

Ilie Popescu: "Tata a fost arestat in '41, nu departe de Fantana Alba. Cand a vazut ca se trage cu mitralierele a fugit, dar n-a fugit departe, ca la un moment dat grenicerii l-au prins. Si l-au dus acolo la Hliboca, l-au aruncat, l-or batut, l-or mai chinuit cat l-or mai chinuit.. Au fost prinsi 22 de persoane care s-au considerat ca au organizat Revolutia pe malurile Siretului si pe tata, era primul pe lista, primul, chipurile ca a condus revolutia din 41. Eu pana azi nu cred ca a fost asa ceva…"

Citește și

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

Gheorghe Holovati: "Bastoi", stai! S-a uitat lumea, ca uite, ce facem, uite ca ne someaza…Nu exista sa fie nici un pericol, nu poate sa traga. Aici sunt mii de oameni, nu exista pe globul pamantului asa ceva cand ai multime de mii de oameni sa traga in noi. Ei te someaza, daca stai, stai, daca nu, nu. Numa o facut un semnal cu un drapel rosu, cand a facut semnalul ala au inceput mitralierele, am ramas incremeniti asa. Iesea flacara dintr'insa…de acolo si de acolo si de acolo…Vai de mine si de mine….o inceput lumea sa tipe. Dar in timp ce tipa de spaima, o inceput sa tipe si de gloante ca o inceput sa iasa sangele de acolo. Unul tipa, jos, culcati la pamant… Unii s-au culcat, altii fugeau…"

Sfarsitul anilor '30 a gasit Europa intr-o situatie exploziva. Se apropia cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar Romania era in centrul de interes al marilor puteri. In vara anului 1939 negocierile pentru fixarea echilibrului de forte erau in toi. La Moscova negociau atat germanii, cat si anglo-francezii, pentru a obtine de partea lor puterea ursului sovietic. Iar zarurile au fost aruncate in favoarea lui Hitler. Istoria incepea sa se scrie.

La 23 august 1939 se semneaza pactul de neagresiune germano-sovietic cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov, in fapt impartirea sferelor de influenta in Europa de Est. Pactul era insotit de un protocol aditional secret in care la punctul 3, "se atrage atentia de catre partea sovietica a interesului sau pentru Basarabia", iar partea germana "isi declara totalul sau dezinteres politic fata de aceasta zona". De aici si pana la invazie nu a mai fost decat un pas.

Profesor universitar dr. PETRE OTU - istoric militar: "Anexa aceasta secreta cuprindea Finlanda, Polonia, Tarile Baltice si, in ceea ce priveste Romania, prevedea incorporarea Basarabiei la Uniunea Sovietica. De precizat ca Bucovina nu aparea in acest document."

In 26 iunie 1940 la ora 22 si 30 de minute, ambasadorul Romaniei la Moscova, Davidescu, este chemat si I se inmaneaza o nota ultimativa la care se anexeaza o harta cu teritoriile pe care statul roman trebuie sa le abandoneze in 3 zile: Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta.

Profesor universitar dr. PETRE OTU - istoric militar: "Bucovina are un rol strategic de intrare in Europa de est si nu fusese niciodata a Rusiei pentru ca a fost administrata de curtea imperiala de la Viena. Se pare ca a existat o intelegere ca teritoriul sa nu intre in componenta URSS."

Herta sau Bucovina de Nord n-au apartinut niciodata imperiului rus si, cu toate acestea, retrasarea granitelor in 1940 a fost o formalitate. Politicienii romani au fost luati, ca de obicei, prin surprindere si a lipsit vointa de a incerca un gest de demnitate nationala. Curand, prin Dictatul de la Viena a fost rupta si o bucata din Transilvania de Nord in favoarea Ungariei hortyste si Cadrilaterul recuperate de Bulgaria.

In Uniunea Sovietica au ramas aproape 3 milioane de romani. Timp de 50 de ani s-a vorbit foarte putin despre soarta acestora. Pentru a intelege aceasta bucata de istorie complica, i-am cautat pe cei care au fost martorii evenimentelor. Vasile Ilica are 88 de ani, traieste acum in Oradea si ultimii ani si i-a dedicat scrierilor despre locurile natale din Bucovina de Nord. In 1940 avea 16 ani.

Vasile Ilica, scriitor: "Noi, populatia, habar n-aveam ce se intampla. Mai mult, armata, armata care era pe frontiera, nu a fost instiintata in timp util ca sa poata sa se retraga. Am vazut ofiteri care au fost dezarmati. Am vazut cum plangeau, pentru asta, ca tara i-a lasat in asemenea situatie."

Trupele Armatei Rosii si ale NKVD-ului, Securitatii sovietice, au ocupat cu rapiditate teritoriul luat. Multe familii au fost luate prin surprindere de aceasta desfasurare rapida a evenimentelor, cu membri de ambele parti ale noii granite: soti si sotii, parinti si frati, rude si prieteni, despartiti noua granita arbitrar trasata la Moscova.

Vasile Ilica: "Rusii au venit f bine pregatiti. Aicea, nici un soldat n-avea voie sa ia contact cu nici un localnic."

Singurii care aveau voie sa ia legatura cu localnicii erau activistii vorbitori de limba romana cu discurs pregatit de la Moscova.

Vasile Ilica: "Ca in URSS se traieste foarte bine. Ca in URSS nu mai exista inchisori. Ca URSS este cea mai avansata tara din punct de vedere stiintific.."

Dar povestile nu puteau inlocui realitatea.

Se recrutau cu forta tineri pentru munca in URSS in constructii sau mine, mancarea era rechizitionata, s-a impus o noua administratie locala loiala sovieticilor, o limba noua, problemele sociale s-au acutizat.

Gheorghe Holovati era si el elev la liceul Ferdinand din Storojinet. Acum e un pensionar de 88 de ani in Timisoara.

Gheorghe Holovati: "Chinul, necazul asta, spaima asta nu erai obisnuit dom'le, iti venea sa-ti pui streangul la gat, nu se putea trai in halul asta. Nu eram invavati sa traim, de la regimul din Romania la regimul, ca baga o spaima sa te intimideze sa bage o spaima in popor sa nu mai zica nimeni nimica. Si daca i-ai luat tot ce exista carte, tot ce exista inscris, or venit ei cu istoria lor si or luat mancarea tot. Pai fara carte si mancare l-ai nenorocit, faci din om asa ce faci dintr-o plastelina, ce vrei, aia faci."

In Bucovina de Nord traia o comunitate foarte mare de etnici germani. Acestia au primit acceptul lui Stalin sa emigreze in Germania sau Polonia ocupata de nazisti. Peste 50.000 de germani si-au vandut bunurile si au plecat ajutati de comisiile mixte sovieto-germane. In urma, romanii se uitau cu speranta.

Atunci a fost declansata o mare marsavie. Pentru a putea vedea starea de spirit din teritoriile ocupate, noile autoritati locale au inceput sa primeasca cereri de repatriere.

Sovieticii au fost luati prin surprindere: sute, mii de cereri au inceput sa curga spre autoritatile comuniste. Acestea erau depasite si ingrijorate de exodul pe care il pregateau romanii si atunci au regizat o mascarada.

Gheorghe Holovati: "Dom'le atat de puternica a fost pacaleala asta, ca s-o inscris multa lume.O trecut o luna, doua trei, nimic, nici o miscare. Nu comunica nimeni nimic."

Am plecat pe Valea Siretului sa reconstituim o poveste ramasa ca o rana deschisa pentru bucovineni. Hliboca sau Adancata cum ii era numele pe vremuri, este centrul raional, un fel de capital de judet. Impreuna cu un roman inimos din Cernauti, Vasile Tarateanu, ajungem la ziarul Monitorul de Hliboca unde il gasim pe Petro, unul dintre putinii ucrainieni care s-a aplecat asupra istoriilor de acum mai bine de 70 de ani.

In 26 martie 1941, dupa o iarna grea, populatia romaneasca din satele de pe Valea Siretului s-a adunat la raionala de partid sa ceara sa le fie admise cererile de repatriere.

Petro Christiuc: "In cladirea respectiv era sediul comitetului rational de partid. Raionala de partid, da, noua putere, toata administratie. Aici au fost aduse cererile celor care voiau sa se repatrieze. Din toate satele din zona: Patrauti, Suceveni, cu totii s-au strans aici - In aceasta piata a fost un miting. Din aceasta cladire au iesit oficialii care le-au spus ca nu au voie sa plece. Li s-a spus ca nu au voie sa plece, ca granita este inchisa. Aparusera insa altii, necunoscuti, care agitau spiritele si ii manau  ca pe niste oi impreuna, dar cine au fost acesti oameni, nu se stie…"

Intre timp, zona fusese intesata de trupe ale Ministerului de Interne.

Articol recomandat de sport.ro

Reacția lui Gică Hagi după conflictul dintre Denis Alibec și Mircea Lucescu! Mesajul către jucătorul său