Povesti de succes "made in Romania". Investitie intr-un viitor sanatos: ferma acvaponica

Lor le da speranta ca vor putea renunta la munca in strainatate, ca sa-si creasca fiul acasa, dintr-o afacere cinstita, de familie. Agricultura "acvaponica"- un plan de viitor care ar putea revolutiona legumicultura romaneasca.

Georgiana si Sergiu se pregatesc pentru ziua cea mare. Nu mai e mult si copilul se va naste. Iar ei nu vor sa-l dezamageasca. S-au casatorit acum 5 ani. Au tot amanat minunea pe care si-o doreau atat de mult, fiindca voiau sa-I asigure un viitor. Ca sa ajunga aici au muncit pe branci, "pe barca" - adica pe-un vapor de croaziera.

Si-n timp ce multi prieteni au ramas acolo, ei au avut un plan. Bani au facut, dar mai greu a fost sa-i investeasca in ceva intelligent, care sa le permita sa ramana definitiv acasa. Miile de dolari pierdute in proiecte esuate, printre care un after-school si o firma de termopane, nu i-au descurajat:

 Cei 2 au luat-o de la capat. Cum in Romania orice e posibil si nimic nu te mai mira, s-au gandit ca e momentul sa revolutioneze agricultura romaneasca: au construit o ferma…. ACVAPONICA.

La Focsani, pe o mana de pamant de 120 de metri patrati, au plantat 6.000 de salati… in apa. Printr-un sistem de filtrare si recirculare, apa se plimba de la carasi la plante si inapoi.

Nici agricultura, nici piscicultura, sera lor "acvaponica" e science fiction pentru taranul roman. Sergiu nu pliveste, nu sapa si nu stropeste cu ingrasaminte, ci se cazneste cu pompele… si regreta ca nu e instalator. Si face traforaj. Fiindca urmeaza sa lanseze la apa o noua placa de rasaduri.

Iar Georgiana, fosta grefiera care-si manca noptile cu dosare pe un salariu mizer sau facea bataturi ca ospatarita pe vas, face azi teste de chimie organica. Sunt 5 bazine cu cate 80 de carasi, de care Georgiana a prins drag. Fata de munca pe vapoare, printre straini, sera lor acvaponica e floare la ureche.

 Si-n timp ce partenera lui de viata si munca verifica nivelul de fier, oxigen si ce mai trebuie sa fie-n apa, ca salatile si pestii sa fie sanatosi si vigurosi, Sergiu da iama in productie.

Abia au pus rasadurile de 2 saptamani, peste inca 3 ar trebui sa fie gata de livrare. Sergiu a facut deja turul restaurantelor, iar daca acestea n-or cumpara-o, se duce cu ea la piata - ca tot iese in castig.

Productie mare, pe spatiu mic, asta-I viitorul in agricultura, chiar si-n Romania. Au incercat sa faca investitia la bloc, asa cum au vazut prin Orientul indepartat, dar vecinii oraseni n-au vrut sa auda de "acvaponie" pe acoperisul lor. Asul din maneca este certificatul eco - pe care Sergiu e convins ca-l va obtine:

Pestii inghit cu nesat mai mult viermisori si mai putine granule de la supermarket. Incet, dar sigur, Sergiu si iubita lui isi construiesc visul romanesc. Si cum banii agonisiti s-au dus pe folie, foraje, pompe, pesti si zapada artificiala, iar camera copilului nu e gata …. pana la prima productie de salata acvaponica romaneasca, Sergiu e nevoit sa plece din nou pe barca - dar e sigur ca de data aceasta, e ultimul contract!

 Viseaza cu ochii deschisi la o Romanie plina cu sere plutitoare, in care concurenta intre fermierii acvaponici sa scada incasarile producatorilor de pesticide si ingrasaminte chimice. O Romanie in care copiii lor sa-si permita sa manance sanatos si sa plece de acasa doar in excursie sau la studii si nu la munca grea, pentru un viitor incert.

Ramane de vazut daca visul lor se va implini, ei fac tot ce le sta in putere.