Cele două lumi din Cuba comunistă. Interviu cu un muncitor care are curaj să spună adevărul
În Cuba comunistă există două lumi: una a localnicilor care trăiesc în sărăcie, cu mâncare pe cartelă, iar alta a nomenclaturiștilor cu privilegii, destul de numeroși, din armată și de la partid, care își duc viața separat de omul de rând.
Nomenclaturiștii stau în case cu ștaif, mult mai întreținute, pe niște coline cu aer curat, mai departe de ocean, în cartiere unde locuiesc și foarte mulți străini.
Un muncitor cubanez a avut curajul să stea de vorbă cu Rareș Năstase și să spună public faptul că poporul cubanez trăiește rău, fiind controlat printr-un sistem dirijat militar.
Acest bărbat a dat un exemplu dramatic, spunând că un cubanez care are nevoie de un control la policlinică ... trebuie să aibă pe cineva membru de partid:
“Aș dori să spun tuturor popoarelor din lume, către Organizația Internațională a Drepturilor Omului, că incapacitate acestui sistem guvernat de Fidel Castro e pe moarte. Și asta se vede de la un capăt la altul, distrug tot, și tot poporul simte.
Havana Vieja a fost distrusă, e o ruină totală! Și e menținută așa de popor, care e manipulat, blocat psihologic. Nu ai mâncare, nu ai medicamente și totul se bazează pe un control militar, care conduce acest sistem! Ca să mergi la o policlinică trebuie să ai pe cineva membru de partid. Și folosesc toate metodele represive împotriva poporului.
Asta e cel mai mare falsitate, acea aparență creată despre poporul cubanez. Nu există nicio moralitate și niciun accept. Vă spun o chestie, ce nu poate fi ignorată: când un lider va perpetua ideea, va turna ca o picătură, că poate conduce, înfruptandu-se din țară așa cum face un copil dintr-un fruct, libertatea va învinge pentru poporul cubanez.
Tot binele care există pentru acest popor, să prevaleze! Poporul cere libertate!”.
În Cuba, pare că există libertatea cuvântului, însă oameni ca bărbatul indignat sunt catalogați drept nebuni. Se face și la Havana multă propagandă, iar când Rareș Năstase a pretins că nu înțelege spaniolă, ghidul a explicat ce a vrut să spună, de fapt, cetățeanul supărat.
Rareș Năstase: “E o problemă?”
Ghidul: ”Nu, a zis că poporul cubanez spune “Mulțumesc, Cuba! Mulțumesc, Fidel!”… și că poporul cubanez e bun, că poporul cubanez prosperă!”
În Cuba există, practic, două economii paralele. Există magazine pentru cubanezi și altele pentru străini. La fel se întâmplă cu farmaciile, spitalele, firmele de taxi.
De altfel, Cuba are două monede naționale, două tipuri de pesos - CUC pentru cei din afara țării, și CUP pentru populația locală, paritatea fiind de 1 la 25 în favoarea CUC.
În Cuba, internetul se dă cu porția, pe cartelă, așa cum se vindeau în România, în timpul comunismului, uleiul și făina. Iar cubanezii nu pot cumpăra mai mult de 3 cartele odată, ca să nu existe speculă. Dar ea există și așa: pe stradă, cartela de 2 euro ajunge 10 euro, când la magazine se fac cozi.
De internet cu abonament acasă sau la sediul firmei nici nu poate fi vorba!
În Cuba s-au dezvoltat, la fel ca în cazul celor două economii, două rețele de sănătate. Una locală și una internațională.
Adică au farmacii pentru localnici și farmacii pentru străinii care trăiesc în Cuba sau ajung la terapie. Au spitale pentru bolnavii lor și alte spitale și clinici de tratament pentru cei din afara țării. Sunt făcute și cu investiții private și cubanezii nu au acces la ele.
Cele mai multe dintre farmaciile statului, cele pentru poporul cubanez, arată mai mult decât modest și multe dintre ele nici măcar nu au produsele cu care se laudă cercetătorii de top.
Tot în Cuba e în floare bișnița, haine și încălțăminte aduse cu sacoșa de peste hotare și vândute directorilor de fabrici, șefilor unităților militare, dar și nomenclaturistilor din instituțiile statului.
În România, Ceaușescu nu a permis afaceri private, însă schimbul valutar și comerțul neoficial au funcționat și la noi.
Pentru cei săraci, guvernul de la Havana asigură sistemul produselor raționalizate. Cu cât ești mai jos pe scara asistării sociale, cu atât statul socialist te ajută mai mult, cu bunuri pe cartelă.
Cei avuți primesc doar pâinea și uleiul în baza documentului de identitate, însă omul de rând primește de toate pe cartelă. Când se bagă marfă proaspătă, se formează cozi, așa cum aveau și românii în ”epoca de aur” a lui Ceaușescu.
Havana are astăzi și supermarketuri mari, sunt magazine cu mărfuri de import, tot ale statului. Doar că la un salariu de nici 20 de dolari pe lună, cubanezii sunt dependenți de cartele, puțini merg la supermaket, iar atunci când fac asta, cumpără câte puțin, din cele mai ieftine produse din ofertă.
Rafturile mai mult goale înainte de prânz sunt dovada că mărfurile cu prețuri mici dispar de la primele ore.
.webp)
