Capitalismul din Cuba comunistă. Mâncarea și internetul se dau cu porția, pe cartelă
Cuba, amintiri din socialismul nostru - PARTEA III-a. Statul cubanez a dezvoltat turismul medical și a investit masiv în cercetare de top, pentru produse care să vindece cancerul și diabetul, printre alte afecțiuni.
Guvernul de la Havana caută și parteneri externi, firme sau alte guverne, ca să exporte produsele pe care le-a inventat, dar și ca să continue cercetările revoluționare.
Chiar oameni de afaceri români au investit în medicina cubaneză. Prin toate aceste parteneriate cu statul, capitalismul se extinde pe insula comunistă din Caraibe.
E un soi de capitalism în comunism, cu mii de speculanti care vând și direct pe stradă, țigări, rom și produse locale, unele contrafăcute.
Localnic: Țigări suvenir, pentru prieteni.
Rareș Năstase: Aveți trabucuri?
Localnic: Da, le am pe cele mai bune din Cuba.
Rareș Năstase: Și cât costă una?
Localnic: Una, la 5 dolari.
Bărbatul poartă la mâna un ceas de câteva sute de euro, un produs american pe care spune că l-a cumpărat de la alți băieți descurcăreți: "Nou, costă 400 de dolari în America! Eu am dat pe el 300, iar ție ți-l las la 250."
Și au cui să vândă, pentru că în Cuba există clasa nomenclaturiștilor cu privilegii, destul de numeroși, din armată și de la partid, care își duc viața separat de omul de rând. Locuiesc în case cu ștaif, mult mai întreținute, pe niște coline cu aer curat, mai departe de ocean, în cartiere unde locuiesc și foarte mulți străini.
Rareș Năstase: "Când intri în cartierul Miramar, parcă ai intrat într-o altă Havana, altă Cuba. Vorbim de un cartier cu bulevarde largi, aici se găsesc și toate ambasadele, dar și hoteluri de 4 sau 5 stele. Iar protipendada Havanei tot aici locuiește, pe străzi cu case cochete."
E un cartier cu vile coloniale impunătoare la bulevard și cu case moderne în planul doi, în care încep să apar sedii de firmă, semn că investitorii privați sunt atrași să facă afaceri la Havana, deși au din start un handicap în derularea activitățîi. Nici aici, nici în restul Cubei nu găsești internet.
În plină era a tehnologiei și conectivității, în care mapamondul e la un click distanță, Guvernul socialist refuză să permită acest serviciu pe insulă.
Te poți conecta, dar pe cartelă, cu porția. Adică în Havana sunt 23 de spoturi wireless, unde accesul e atent monitorizat, nu poți accesa chiar orice site din lume. La un astfel de hotspot te poți lega după ce cumperi un tichet, valabil o oră, răzuiești două coduri de pe el și timp de 60 de minute ești în mediul online.
Cubanezii nu pot cumpăra mai mult de 3 cartele odată, ca să nu existe speculă. Dar ea există și așa, pe stradă, cartela de 2 euro ajunge 10 euro, când la magazine se fac cozi. De internet cu abonament acasă sau la sediul firmei, nici nu poate fi vorba.
Lipsa conectivității ii deranjează și pe turiști, însă pentru câteva zile e suportabilă.
Chiar dacă permite tot mai multe baruri și restaurante în oraș, același guvern cubanez nu dorește afișeze prea mult capitalismul care se strecoară în inima socialismului de la Havana. Pe bulevardul Malecon, aflat pe malul oceanului, un loc emblematic pentru această țară, autoritățile nu au acceptat decât una sau două terase, deși cererea pentru această zonă e foarte mare. Aici vin cei mai mulți turiști, să fotografieze esplanada de care se sparg valurile pe o parte și de unde începe zona istorică a Havanei.
Rareș Năstase: "Bulevardul Malecon e arhicunoscut în toată lumea. Și totuși, nici aici nu găsești foarte multe terase, s-ar putea întinde pe toată artera, potențialul zonei e uriaș."
În zonă încep să își facă rost și restaurantele cu pretenții. Aici patronul e american și își conduce afacerea din Florida. Localul a împlinit doi ani, iar șefa de sală povestește că meniul și amenajarea au fost făcute la sugestia unui chef de peste ocean. Singura problemă la amenajarea unui loc cu pretenți e asigurarea continuă a materiei prime, a ingredientelor pentru felurile din meniu.
Gențiana Șerbu, ambasadorul României în Cuba: "Problema e găsirea materiei prime, care vine numai de la stat…"
Poate părea surprinzător, dar e greu să ai în meniul unui restaurant din Havana piure de cartofi sau cartofi prăjiți. Asta deoarece tuberculii nu se prea găsesc pe insulă, fiind incluși în rezerva strategică de alimente a țării.
Nici desertul local nu e pretențios și parcă exprimă sărăcia locului. E de fapt o felie de pâine, friptă în ulei și trasă prin zahăr, pe modelul gogoșilor.
E coadă la cele mai ieftine sandwichuri din Havana: salam servit într-un colț de bagheta, pus la toaster. Cu un dolar poți cumpăra 4, și e coadă. Mulți din cei de la rând sunt elevi de la școală profesională din turism.
O tânăra are 29 de ani, e căsătorită și are un copil. A absolvit deja Facultatea de Litere, dar mai nou a intrat la școala profesională, visând la un trăi mai bun. Salariile sunt mici și în în domeniul hotelier, dar mai există ciubucul și faptul că odată angajat, poți mânca gratuit, la locul de muncă.
Rareș Năstase: Faci acum o școală nouă?
Tânără: Da.
Rareș Năstase: Și e de stat?
Tânără: Da, chiar aici.
Rareș Năstase: Și ai mai lucrat și în altă parte?
Tânără: Îmi place turismul.
Rareș Năstase: Și e greu să lucrezi în turism?
Tânără: Da, pentru că am o problema cu limba.
Rareș Năstase: Dar să găsești un loc de muncă e greu?
Tânără: Da.
E competiție mare într-un domeniu care a explodat în ultimul deceniu, odată cu construcția de noi hoteluri, așa că mulți tineri cubanezi tineri visează să devină bucătari, ospătări sau recepționeri. În licee, bobocii din clasa a noua spun că din clasele primare au știut de la părinții lor că asta trebuie să facă.
Și mai este un segment de afacere care a evoluat fulminant în Cuba - taxiul cu mașini de epocă. Local, li se spune "Almendron" și pentru omul de rând sunt extrem de scumpe, mai ales cele bine puse la punct. Sunt mașini din anii 50, care pe sub capote au motoare și piese de la mașini chinezești și rusești. Se pretează pentru plimbări scurte, prin oraș, pentru că altfel sunt un pericol pe roți.
Dar dau bine în poze și filmări, și pentru ele, cubanezii își fac credite la stat, pe modeul CAR-urilor care funcționau și la noi în epoca ceaușistă.
Rareș Năstase: "Pus las punct, un astfel de autoturism poate costa între 25.000 sau 30.000 de dolari. Însă cei care o cumpără spun că e o fabrică de bani. O cursă pentru un astfel de automobil prin Havana începe de la 35 de dolari și poate să urce la 150 sau chiar 200 de dolari pe zi. "
Și sunt închiriate cu șofer, pe bandă rulantă, atât de turiștii nostalgici, trecuți bine de a două tinerețe, cât și de tinerii dornici de un selfie unic în traficul de pe Malecon. Afacerea merge până acolo încât un proprietar înstărit cumpără mai multe mașini vechi de pe insula, le recondiționează și apoi le închiriază altor șoferi.
Este și cazul unei mașini unde cel de la volan plătește cu ziua, aproape trei sferturi din cât primește, pentru plimbări prin Havana. Omul spune că cel mai bine plătesc turiștii americani, doar că s-au mai împuținat, la Havana, în ultimii ani.
Rareș Năstase: "Aceste taxiuri sunt o obișnuință la Havana, le vezi pe toate drumurile, acesta este un Oldsmobile din 1958 și merge foarte bine. E o mașină de producție americană, dar a primit un motor ceva mai nou, german, care nu are decât 15 ani, însă mașina merge brici. Costă mai mult decât un taxi obișnuit aici, în Havana, însă plimbarea e într-adevăr specială."
Specială e situația și în sistemul medical din Cuba ultimelor două decenii. Conducerea socialistă a permis parteneriatul privat în acest domeniu, iar turismul medical a devenit practic a două sursă de venit, pentru stat, după turismul de masă.
Adică statul cubanez a investit masiv în cercetare medicală, pentru a obține medicamente și vaccinuri care să combată multe boli.
Parteneriatul cu firme private e mai mult de nevoie, pentru că, deși cubanezii se laudă cu multe produse cu rezultate uimitoare, inclusiv în domeniul cancerului, realitatea este că au nevoie de firme mari, din străinătate, care să plătească pentru teste clinice și astfel, alături de aceste firme, statul cubanez să poată pătrunde cu produsele și tratamentele locale, pe piețele din Statele Unite sau Europa.
Noi, deși suntem stat membru al Uniunii Europene și avem acces la o sumedenie de fonduri, nu ne putem compara cu cubanezii, în materie de cercetare, deși, la capitolul produs intern brut, cele două țări sunt apropiate. Noi avem un PIB de 187 de miliard de dolari, la 19 milioane de locuitori, ei au cu 100 de miliarde mai puțin, dar la o populație de 11 milioane de locuitori. Doar că statul socialist cubanez alocă 10% din acest produs intern brut, pentru cercetare medicală.
Și au făcut prioritate națională din cercetarea aplicată, transpusă în produse eficiente în medicină.
Așa au reușit cubanezii să construiască și un uriaș centru de inginerie genetică și bio-tehnologie din Cuba, înființat în 1986. Când a fost inaugurat, era al doilea ca mărime, în lume, iar astăzi este în primele 10. Are 77.000 de metri pătrați, în care intră întreg circuitul medicamentului, de la laborator, la linia de fabricație.
Biologul Manuel Raices are doctorat în biologie moleculară, fiind unul dintre cercetătorii fondatori ai acestui uriaș institut. Declară că e tot mai greu pentru statele mici să facă cercetare de top și să exporte rezultatele acestei cercetări, fără sprijinul financiar al unor firme gigant, cu care să facă împreună teste clinice, peste hotare.
Manuel Raices, cercetător: "Viitorul este personalizarea tratamentului. Și viitorul țărilor este să ai astfel de centre. Dar ai o problemă: problema e că tot mai multe organizații guvernamentale fac jocul companiilor private. Au nevoie de bani, iar companiile au bani și fie mergi pe regulile mele, fie nu vezi finanțare. E important să ai voință guvernamentală puternică, eu nu dau soluția comunistă, dar văd soluția practică: atunci când privești sănătatea și cercetarea în sănătate ca pe o investiție, nu ca pe un cost, începi să câștigi bătălia!”
Cercetătorul Manuel Raices a călătorit pe toate continentele, invitat la diverse congrese, pentru a vorbi despre descoperirile făcute de el și colegii săi. Cu toate acestea, tratamentele cubaneze nu se regăsesc decât în țările din America Latină sau în țările comuniste din alte părți ale lumii .. sau din fostul bloc sovietic.
Manuel Raices, cercetător: "Orice persoană bolnavă, pentru o companie privată nu e o problemă și e un client. Și dacă ești un client, se vor focusa mai mult pe terapie și mai puțin pe un vaccin. Cu un vaccin previn, voi preîntâmpina o boală, dar nu îmi voi putea menține acești clienți, în viață, de câte ori îmi folosesc pastilele. E un model bun, e un model practic. Uitați-vă la speranța de viață, care a urcat, e un model care funcționează, dar credeți-mă, nu e corect. Deoarece cu cât ai mai mulți bani, cu atât ai mai mult acces la medicină, cu cât ai mai puțin, cu atât ai acces mai puțin. Și e nevoie de voință politică, nu e vorba de sisteme, ci de voință politică. Dacă vezi boala ca pe o problema, trebuie eliminată problema și apoi să menții populația sănătoasă. "
Biologul Raices știe că România investește puțin în cercetare și țara noastră e rar prezentă pe listele congreselor mondiale de genetică.
”Faci o strategie despre care îți sunt prioritățile din sănătate, ale populației. Problemele pe care le aveți în România nu sunt același cu cele din Cuba sau din Guatemala ori în Mexic. În Mexic, cea mai mare problemă e diabetul. În Statele Unite, infarctul. În Cuba avem cancerul de plămân."
Terapiile din Cuba sunt cu mult mai ieftine decât cele de pe piața americană și europeană, dar la fel de adevărat este și că au mai puține teste clinice în spate. Pentru că inițial, Fidel Castro și regimul său nu au vrut să audă de o colaborare cu parteneri vest europeni sau americani.
Manuel Raices, cercetător: ”În Cuba, de exemplu, nu mai există aproape deloc cazuri de hepatită B și toată planeta e plină de Hepatita B. Cuba previne hepatita B folosind un vaccin preventiv. Sunt mai puțin de 30 de cazuri, la 11 milioane de persoane, pe an. Și nu avem niciun caz de hepatită B la nou născuți în ultimii 15 ani și niciun caz la adolescenți în ultimii 12 ani. ”
E cu atât mai uimitor că această țară pauperă deține deține patentul pentru un alt produs medical revoluționar, un vaccin pe care îl folosesc de 12 ani, pentru tratarea piciorului diabetic. Este exportat în 23 de țări, nu însă și în România.
Anul trecut statul cubanez a anunțat că este în căutarea unui partener, o firmă din industria farma, cu care să înceapă testele clinice în Statele Unite, așa institutul a aplicat pentru o licență în acest sens.
Pe plan internațional, terapia este disponibilă în China, Rusia, Argentina, Venezuela, Vietnam, dar și în Turcia sau Ucraina, și de ea au beneficiat până acum aproape 250.000 de pacienți din Cuba.
Manuel Raices, cercetător: ”Suntem țara cu cea mai mică rată de amputații, în ulcerul diabetic, din toată lumea. Rata de amputație în ulcerul diabetic, în Cuba, e mai mică de 5%. Statele Unite au o rată de 36%, în Europa ajunge la 40%, o țară ca Marea Britanie amputează în jur de 11.000 de picioare în fiecare an, Germania între 15.000 și 18.000. Și voi aveți mai mult de 50.000 de ulcere de picior, pe an. Și vă asigur că probabil aveți 4.000, dacă nu 5.000 de amputări, pe an. Dacă veți implementa programul, vă asigur că veți scădea cele 5.000 la cel mult 1000 de amputări."
Cei din institut și-ar dori un parteneriat cu statul român, pentru acest produs.
”Dacă reușești să creezi o rețea, cum am făcut noi în ultimii 10 ani, și să bagi această terapie nu doar în spitalele mari, ci și în 405 clinici ambulatorii din Cuba, și să tratezi ulcerele când încep, când nu sunt avansate, oamenii cu ulcer diabetic vin în ambulatoriu să primească injecțiile de 3 ori pe săptămână. Dacă ești taximetrist, parchezi mașina, primești injecția și pleci înapoi la lucru. Miercuri și vineri repeți și în aproximativ 3 săptămâni rănile se vindecă.”
Și România făcea înainte de 89 turism medical. Aveam bazele de tratament balneo de pe litoral, dar și sanatoriile de la munte, unde ajungeau turiști din Vestul Europei. Și mai aveam centrul Ana Aslan, care ajunsese vestit în lume pentru tratamentele de anti-îmbătrânire, de la acea vreme. Toate erau în parohia statului socialist, dictatura de la București controla strict piață serviciilor medicale, așa cum se întâmplă astăzi și în Cuba.
Canteretul Leo Iorga s-a tratat timp de doi ani, în Cuba, pentru cancer de plămân. Povestește că există deja români care investesc în cercetarea medicală de la Havana, în parteneriat cu guvernul cubanez.
Leo Iorga: "Eu am ajuns prin intermediul soției lui Ovidiu Tender, familia Tender investește și a investit în cercetarea de acolo."
Iar pe plan național, în Cuba s-au dezvoltat, la fel ca în cazul celor două economii, două rețele de sănătate.
Una locală și una internațională. Adică au farmacii pentru localnici și farmacii pentru străinii care trăiesc în Cuba sau ajung la terapie. Au spitale pentru bolnavii lor și alte spitale și clinici de tratament pentru cei din afară țării. Sunt făcute și cu investiții private și cubanezii nu au acces la ele.
Oficial, spitalele și farmaciile pentru străini au personal care cunoaște limbi străine. Practic, dotările din aceste unități diferă mult. Cele mai multe dintre farmaciile statului, cele pentru poporul cubanez, arată mai mult decât modest și multe dintre ele nici măcar nu au produsele cu care se laudă cercetătorii de top. De altfel, unii dintre farmaciștii care lucrează în Havana nici măcar nu cunosc vaccinurile anticancer, cel puțin asta rezultă din discuția purtată cu ei.
Rareș Năstase: Aveți Vidatox?
Farmacista: Nu.
Rareș Năstase: Dar unde aș putea găsi?
Farmacista: Nu știu.
Rareș Năstase: Am crezut că aveți aici.
Farmacista: Nu. Acest produs? Vidatox, în acest moment nu deținem.
Produsul de care întrebăm este unul homeopat, un calmant din venin de scorpion albastru, cu care cercetătorii cubanezi se laudă că e mai bun decât morfina. E recomandat în special ca adjuvant în tratamentul cancerului.
Farmacist: "Trebuie să mergeți la farmacia internațională, în cartierul Sevilla."
Alta e situația la farmacia internațională: "Vidatox, da, avem. Cât costă? 170 de dolari. Un flacon. "
Și există deja cubanezi care au venit în România, în căutarea unor posibili parteneri de afaceri.
Cuba rămâne o uimitoare experiență, o teleportare într-un loc care fascinează printr-o climă de vis, peisaje inedite și un popor modest și vesel. E insula din Caraibe unde poți face o călătorie înapoi, în timp, către o lume care acum aproape 70 de ani însemna prosperitate, lux și repere mondiale.
Cuba de astăzi încă trăiește de pe urmele și ruinele de atunci - turiștii vin atrași de ineditul locurilor, în timp ce poporul strânge cureaua. Regimul socialist de la Havana mizează pe cartea unei economii moderne, în care s-a strecurat și își face loc un capitalism controlat.
O supapă prin care oamenii locului pot speră la un trăi mai bun.
Văzându-i pe cubanezii de astăzi, cu cercetare și performanțe în medicină, cu tratamente gratuite dar și cu viața pe cartelă și destule lipsuri, nu poți să nu te întrebi… la fel am fi fost și noi, astăzi, dacă rămâneam în comunism?
Sursa: Pro TV
Etichete: cancer, Rares Nastase, Romania te iubesc, comunism, cuba, havana, capitalism,
Dată publicare:
06-05-2018 19:00
