„-Voi știați să faceți treaba asta? Să faceți casă?

-Nu am avut tangență cu asta, nici eu nu sunt de meserie, sunt dietetician. Danny a fost fotograf vreo 20 de ani. Am fost fotograf de evenimente, după care ne-am făcut sală în Târgu Mureș”.

În primăvara lui 2020, Daiana, proaspăt absolventă de medicină, și Dani au plecat cu rulota în munți un weekend. Înregistrau exerciții pentru aplicația de fitness pe care tocmai o lansaseră. Acolo i-a prins pandemia.

Daniel Pavel: „S-a anunțat. Ok, toată lumea să se închidă de tot, și am zis, bă, nu mergem, ce să facem la bloc, hai să rămânem o săptămână și 3 luni am stat acolo. A venit la un moment dat iarna, erau 50 cm de zăpadă, eram doar noi”.

„Cumva, schimbarea a venit în primul rând din partea mea, pentru că eu aveam un istoric de 20 de ani de muncă, 20 de ani în care eram pe picioarele mele în oraș, munceam foarte mult, dar mergea foarte bine, însă am simțit că niciodată n-am trăit cum am trăit în astea 3 luni, adică pentru mine a fost când am plecat de acolo, o persoană care nu plânge foarte mult, dar uite că așa cum mi se ridică părul pe mână, am plâns. Am plâns că se termină treaba respectivă și eu trebuie să mă întorc din nou la vechea viață și atunci i-am spus Dianei că nu vreau să mă mai întorc la ce a fost. Am spus că vând tot, ea n-a crezut”.

Au vândut tot și au plecat prin lume cu rulota. Bani au avut din aplicație și au început să vină și din vizualizările de pe internet, unde își povesteau aventura. Când se întoarceau în țară, campau în păduri.

„E foarte greu să stai în pădure în România, că românii încă nu erau obișnuiți să vadă o autorulotă undeva într-o pădure și să te lase în treaba ta și am zis, hai să căutăm un teren undeva la țară, să ne punem acolo autorulota”.

„Important e să ai vecini buni dacă te muți la țară”

Așa au ajuns aici. Și s-au pus pe treabă. Casa era de nelocuit. Nu e nici acum. Încă dorm în mașină, fac betoane și filmări pentru urmăritori care sunt cu zecile de mii.

„Cam 45.000 de vizionări avem la fiecare film. Lumea e foarte curioasă să vadă. Cred că dacă o să renunțăm să văd, dacă chiar o să reușim. Am impresia că le place la oameni, se uită la alții, cum, le e greu? Cred că de multe ori o nostalgie și a celor care au trăit la țară când erau copii”.

Daiana Hotnog: „Încercăm să ne dăm seama dacă e pentru noi într-adevăr sau nu, dar momentan e o etapă din viață care ne-a transformat major și care mi se pare incredibil de frumoasă”.

Așa că îi dau înainte. Repară pereți, au reparat o casă veche, s-au împrietenit cu vecinii.

„Ana ne-a adus mâncare non stop, ba cu oala de sarmale, ba cu clatită… Noi ne-am mutat să nu avem vecini, dar ne-am dat seama cât de important e să ai vecini buni. Oamenii ăștia te ajută dacă ai plecat de acasă, important e să ai vecini buni dacă te muți la țară”.

Răzvan are o fabrică de zacuscă ceva mai la deal. Câteva doamne din sat trebăluiesc în jurul borcanelor cu dulceață de cireșe. Și Răzvan s-a mutat la țară.

Răzvan Rusu: „La 23 de ani nu mă angaja nimeni și am zis să fac eu ceva. Și am găsit-o pe tanti Veronica, la ea în curte, pe 3 bolovani mari am pus în ceaunul la fiert”.

Acum are 7 angajați din sat, plus alți 5 de la oraș, produce peste 300.000 de borcane pe an și are o cifră de afaceri de peste 2,2 milioane de euro. Pentru acest loc e aur. Șapte sobe cu lemne țin viu tot procesul.

„Nimeni nu mai găsește pe foc de lemne, iar secretul - mâncarea gătită la ceaun pe foc de lemne nu o poate înlocui nimic, adică poți să ai robotul cel mai bun de pe lume. Măiestria doamnelor de a pregăti focul și de a găti la ceaun îi unică și asta face produse atât de bune”.

„Aici nu pleci cu mâna goală. Dacă te duci la un vecin, este obligatoriu să iei ceva, întotdeauna o să vrea să-ți dea ceva, pentru ei e o foarte mare bucurie să poată să îți ofere”.

Se întorc acasă. Au prins rădăcini între aceste dealuri și se luptă să redea viața locului, așa cum au văzut că în alte părți se întâmplă.

Se pun pe treabă și se bucură de toată această joacă în care și-au aruncat viețile. Trăiesc din plin și îi inspiră cu poveștile lor și pe alții. Deja au urmăritori care s-au mutat la țară.

„Ne-am mutat pentru liniște și viața boemă care o să fie”

Alexandra și Flavius s-au mutat în satul Dupăpiatră, în inima Apusenilor, acum 3 ani și tot după ce o vreme au călătorit cu autorulota.

Alexandra: „Ne-am mutat pentru liniște și pentru viața boemă care o să fie, dar pentru moment ne-am luat o provocare mare și anume o casă nelocuită de 35 de ani, avem ani deja de muncă”.

Așa arăta casa când au ajuns aici. Bucăți din pereți lipseau, prin uși trecea vântul, prin acoperiș ploua, dar pentru ei a fost locul în care au ales să trăiască. S-au pus pe treabă și încă îi dau bătaie.

Casa a renăscut, a prins forme și culoare. Alexandra a terminat marketing, a lucrat 3 ani la Timișoara și a fost sportiv de performanță. A reprezentat România la skeleton la Jocurile Olimpice. Flavius este IT-ist. Lucrează pentru o companie din Japonia. Asta le-a dat libertatea să vină aici. El muncește pe internet, ea repară casa.

Flavius: „Cu ocazia asta am aflat și eu cum e să trăiești între două lumi paralele. E o lume destul de abstractă, iar după ce mă deloghez s-a terminat programul de muncă, încep programul la țară, iar programul la țară este sută la sută antagonic programului de la muncă. Aici toate lucrurile sunt extrem de practice”.

Sunt ajutați la lucru de oamenii din sat, fac parte acum din comunitate, încearcă să ducă o viață cât mai autentică. Așa că Flavius învață să cânte la caval și bate din când în când toaca din șură.