Cand basmele devin realitate. S-au gasit dragoni in Romania

Intr-un sat parca uitat de lume, intre Brasov si Sighisoara, creatura mitica se poate vedea in fiecare zi. Dragonul e o specie unica in lume, e verde cu picioare si coama galbena si sufla culori, carioci si acuarele, sclipici si funde colorate. Il puteti vedea in orice perioada a anului, in orice zi. Si-a facut casa in varf de sat, la Fundatia Tabaluga, unde copiii defavorizati sunt ingrijiti, iubiti si educati. Fericiti.

Suntem in ziua 4 a Saptamanii Haferland. Am ajuns la Roades, care e spectaculos prin simplitate. Si prin super-peisaje. Miroase a curat si a aer fresh de munte, dealuri si altele de le invatam la geografie. Casutele par din cartile de colorat ale copiilor. Strambe, dar colorate. Crapate, dar pline de viata. Probabil ca aici s-a inventat si Alba ca Zapada, nu doar Dragonul Verde. Sute de copii din toata Romania, care n-au fost atat de norocosi in viata, si-au gasit o familie aici. Fundatia a fost infiintata de Peter Maffay, sasul-star, v-am mai zis despre el, nascut in Roades si plecat in Germania sa fie idol in ale muzicii. Idol, mare idol, ca toti scot telefoanele cand il vad. Are cate o asemenea casuta din povesti in Gemania si Spania, nu doar in Romania. Copiii fac tabere si se viziteaza intre ei. Normal, calare pe Dragonul Verde viata nu mai pare asa grea. Ba e chiar frumoasa pentru piticii astia. Uite-i, zambesc cu toti dintii, cum ar trebui sa radem si noi, daca n-am avea impresia ca viata nu-i doar grea, dar chiar imposibila! 

S-a strans lumea ca la Dragon, in Roades, semn ca s-au intors sasii acasa. Cu bere, mici, carnati si cazane imense de mancare. Copiii molfaie un “wurst” si apoi intra pe scena sa isi faca dansurile. Cu rigurozitate nemteasca, pasii sunt repetati cu voce tare, un, doi, tlei, patlu, toata lumea aplauda. Ce bine ca aplauzele sunt internationale! Se aude germana cel mai mult, “saseasca” (care seamana cu “luxemburgheza”, dar nu asta noua, aia a lor, antica – imi explica o sasoaica plecata si ea din tara prin ’84), franceza, spaniola, romana si limba lomâna a piticilol din Loadeș, judetul Blasov, Lomânia 

Ii las pe copii sa picteze, sa faca margele, sa se joace de palca lumea e a lol – si chiar e, cine mai ale un Dlagon care sa ii apere?, si ma pierd prin sat. Strasnici sasii astia. Unde te uiti, numai flori la ferestre si curti pline cu fructe, de-ti vine sa sari gardul. Casele, va avertizez, nu-s rupte din rai, dar gradinile… Inca isi pastreaza traditiile si pentru asta iti vine sa ii aplauzi. In toate limbile! Ce fresh trebuie sa traiasca oamenii acestia, imi zic, si fur o para aproape facuta de pe drum. Cum sa te trezesti dimineata si sa-ti faci un ou in tigaie, dupa ce-ai dat raita prin sura? Canta si cocosii ziua in amiaza mare, bobocii stau pe semi-rauletul asta, sau cam asa ceva, si chiar pare un basm aici. Albastru si roz turbat sunt culorile predominante a casutelor lor de poveste, semn ca aici stau copii. Si Dlagonul!

“Noi am fost adusi aici sa aparam tara”, se lauda sasii pe o banca, cu o bere bruna si buna in fata. “Am primit pamant cat sa avem unde ne ridica o camera si tine carul in curte. Portile sunt inalte si mari, ca sa intre carul, d-asta par asa impunatoare”.

- Pai, si cum o camera? De ce doar o camera?
- Asa primeam, asa sunt construite toate casele sasilor. De la o camera si apoi inca una, si inca una, si inca una, construite pe orizontala, spre sura din spate. Cu ajutorul vecinilor, noi nu angajam mesteri. Iar sura e perpendiculara cu casa. Toate sunt asa!
- De ce?
- Pai, nu v-am zis c-am venit aici sa va aparam? Era gandita ca o fortareata!

Copiii isi continua dansurile, un, doi, tlei, patlu, rosii in obraji de la atata topaiala. Si ei se simt aparati. De Dlagonul lor, de oamenii astia frumosi care ii invata sa traiasca fresh, vesel si optimist si sa creada ca povestile nu doar c-au un happy end, dar si un inceput, mijloc si trecut-de-mijloc fericit. FE-LI-CIT, paldon!

Va urma!

Greta Goran, [email protected]