Cand basmele devin realitate. RUPEA si magia verde!
Stiti pozele alea cu citate de pe net, cum ca nu conteaza destinatia, important e sa te bucuri de drum? O prostie! Sau asa am crezut pana acum. Saptamana Haferland incepe de pe drum, nu cand incepe fanfara sa cante. Stati sa vedeti!
Fiser si Rupea. Aici a inceput magia festivalului sasesc. Asta veti vedea pe toate site-urile, pe toate televizoarele si veti auzi la radio. Dar… :) Drumul spre Fiser incepe dimineata, cand Romania te invita sa uiti sa-ti bei cafeaua pe care o tii in mana, pentru ca are peisaje de zici c-ai nimerit in Pinterest.
Totul e verde, verde din ala real, crud, neprelucrabil in niciun Photoshop. Pe stanga coline, despre care legenda (bine, domnul Emil care conduce masina, deci legenda!) spune ca-s facute de celti, mai exact acolo sunt morminte ale razboinicilor celti. Pe dreapta totul e atat de fresh, ca-ti vine sa faci poze si la porumbul care creste pe drum. Si e un porumb! Adica. Porumb, repet! Ah. Si va place berea? Ne place, ca oameni suntem.
Ati vazut vreodata hamei? N-ati vazut, ca oameni suntem, ne place sa stam pe net :) Poza de mai jos, dap, el e. Hameiul. Nu prea se mai cultiva in Romania, dar e Saptamana Haferland, v-am zis ca nu respecta nicio lege. Doar legile ce tin de magie. Chiar, daca exista magie alba si neagra, aici, in Haferland (Tara Ovazului), se practica magia verde. Verde si fresh. Traieste fresh!, imi suna in cap un slogan care e cat se poate de legitim aici.
In Fiser, unde se da startul, vizitam Caminul de Batrani si Biserica Evanghelica. Cine, pai, cine e mai in masura sa readuca la viata povestile magice ale sasilor daca nu cei mai tari dintre noi toti, seniorii? Batranii sa le spuneti voi, mie imi aduc aminte de bunici. Niste seniori frumosi, mai frumosi decat noi toti, pentru ca ridurile lor nu spun decat povesti, deapana amintiri si, vai, vai cum le stralucesc ochii!
Ne mutam la Rupea, chiar ca rupt din povesti. Caldura mare, mon saș!, mare de tot! Noroc ca la Atelierul de Tamplarie te asteapta niste biciclete. Nuuuu, nu sa te sui pe ele. Sunt fructe tinute la rece, de toate formele si toate culorile. Ah. Si de toate gusturile! Ati tinut vreodata o banana in frigider pe care sa o mananci pe cod rosu, portocaliu, galben si oranj? Magie! Te racoresti instant.
La atelier, copii din micutul oras picteaza, fac mini-scaunele, mini-cuiere, mini-brelocuri, care arata intr-un mare fel. Ma bag si eu, nu-mi iese din prima, a doua, a treia… Nu e chiar science fiction, dar e complicat. “Hai sa picatam un tablou!”, se decid copiii care nu-s chiar copii, sunt in clasa 9, 10 si 11. Sper ca acest “pictam” nu ma include si pe mine, sa nu le stric lemnul asta vechi de 100 de ani, adunat din gunoi si reinventat. “Mere, hai sa facem unul cu mere!”, decid copiii, cu cate un mar in mana de la Kauflandul pe biciclete, la care pedaleaza cu spor doi frati veniti din Mures. Dar nu mai stau mult in Mures, vin la facultate in Bucurest curand. Ea la Politie, desi i-ar placea sa fie si ziarista. El se mai gandeste. Mi se pare normal, la varsta asta vrei sa salvezi lumea si Facultatea de Super-Eroi inca nu s-a deschis in Bucuresti.
Gata cu merele, urcam la cetate. CE-TA-TEA E MI-NU-NA-TA. Degustari de rachiu si slanina, expozitie de tesaturi, de poze, de fel si fel de lucrusoare facute de cei mici (ei chiar sunt mici, copii din scoala generala). Scenete medievale, se bat, se lupta, se impaca, se cotropesc, se iau in brate. De-ar fi asa si razboaiele de azi… Se aplauda, se canta, se leaga prietenii. Ah, se canta!
Se canta. Canta fanfara venita tocmai din Germania. Normal, dirijorul e de aici. Vorbeste perfect romana, desi a plecat in 82. E profesor de muzica. Intr-un orasel de langa Stuttgart. Are o fanfara senzatie in spate, nemtii ii iubesc si ei. Anul asta si-au luat toti (si vedeti in video, sunt multi!) liber sa vina in Romania, la saptamana Haferland. De ce? Pentru ca e un loc magic. Magic si fresh! V-am mai zis. MAGIA VERDE! :)
Incepe ploaia. Oamenii se ascund in cetate, dar nu pleaca. Ce bine ca ploua! Nimic mai racoritor. Poate doar biciclete alea cu fructe...
Va urma!
Greta Goran, [email protected]
