Fosila, botezată Jodi după cea care a găsit-o, aparține unei specii a cărei identitate a fost dezbătută de paleontologi timp de decenii, potrivit Futura Sciences.

La prima vedere, scheletul seamănă cu o versiune mai mică a celebrului Tyrannosaurus rex. Cercetările recente au adus însă dovezi importante că animalul aparține unui gen distinct, numit Nanotyrannus. Descoperirea, starea excepțională de conservare și controversele științifice din jurul său au transformat fosila într-un exponat deosebit de valoros atât pentru colecționari, cât și pentru cercetători.

Descoperirea remarcabilă făcută pe o fermă din Montana

Povestea a început în 2019, când Jodi Pierson a descoperit rămășițele fosilizate ale dinozaurului pe proprietatea sa din Montana, în formațiunea geologică Hell Creek, în apropierea localității Jordan, din comitatul Garfield.

Zona este unul dintre cele mai importante situri paleontologice din America de Nord. Rocile de aici păstrează urmele ecosistemelor de la sfârșitul perioadei Cretacice, cu puțin timp înainte de extincția în masă de acum aproximativ 66 de milioane de ani, care a dus la dispariția dinozaurilor, cu excepția celor din care au evoluat păsările.

Scheletul a fost ulterior excavat și pregătit de specialiști în recuperarea fosilelor. Descoperirea și procesul de excavare au fost prezentate în 2020 în serialul documentar „Dino Hunters”, difuzat de Discovery Channel.

Exemplarul a primit numele Jodi, în onoarea fermierei care l-a descoperit. Potrivit casei de licitații Sotheby's, scheletul cuprinde aproximativ 191 de oase fosilizate și este conservat în proporție de aproximativ 70%.

Asamblat pentru expunere, dinozaurul măsoară aproximativ șase metri de la bot până la vârful cozii și are o înălțime de aproape 2,9 metri.

Craniul aproape complet și dinții cu forme distincte oferă informații importante despre anatomia unui animal care a trăit în urmă cu aproximativ 67 de milioane de ani. În prezent, sunt cunoscute doar trei schelete relativ complete atribuite genului Nanotyrannus, ceea ce face ca exemplarul Jodi să fie deosebit de rar.

Șase cumpărători au licitat pentru scheletul de dinozaur

Înaintea licitației, Sotheby's estima că fosila va fi vândută cu o sumă cuprinsă între 6 și 9 milioane de dolari.

Licitația a avut loc pe 27 octombrie 2026, iar ofertele au depășit rapid estimările inițiale. Șase potențiali cumpărători au participat la o competiție care a durat aproximativ 12 minute. Unii au licitat prin telefon, în timp ce alții au făcut oferte online.

Prețul final a ajuns la 47,3 milioane de dolari, incluzând comisioanele aplicate de casa de licitații.

Câștigătorul a ales să rămână anonim. Deocamdată, nu există informații publice despre posibilitatea ca scheletul să fie expus într-un muzeu sau să ajungă într-o colecție privată.

Potrivit Sotheby's, Jodi a devenit al doilea cel mai scump schelet de dinozaur vândut vreodată la licitație.

Recordul este deținut de un alt exemplar celebru, un Tyrannosaurus rex numit Gus, care a fost vândut în iulie 2026 pentru 50,1 milioane de dolari.

Prețul obținut de Jodi reflectă raritatea fosilei, starea de conservare și importanța sa științifică. Totuși, valoarea unei astfel de vânzări este influențată și de interesul colecționarilor și de competiția dintre cumpărători. O sumă mare nu înseamnă automat că un exemplar este mai important din punct de vedere științific decât fosilele păstrate în muzee și instituții publice.

De ce Nanotyrannus nu mai este considerat un T. rex tânăr

Timp de decenii, identitatea genului Nanotyrannus a reprezentat una dintre cele mai persistente controverse din paleontologie.

Unii cercetători susțineau că era vorba despre un gen distinct de dinozauri, în timp ce alții considerau că fosilele aparțineau unor exemplare tinere de Tyrannosaurus rex, care nu ajunseseră încă la dimensiunile adulților.

Diferența este importantă deoarece animalele tinere pot avea un aspect foarte diferit de cel al exemplarelor mature. Proporțiile craniului, dinții, membrele și dimensiunea corpului se pot modifica semnificativ pe parcursul dezvoltării.

Un studiu publicat în revista științifică Nature, pe 30 octombrie 2025, a adus însă dovezi importante că Nanotyrannus era un gen distinct.

Cercetarea, coordonată de paleontologii Lindsay Zanno și James Napoli, a analizat un exemplar de tiranozaur conservat într-o descoperire celebră, cunoscută sub numele de „Dueling Dinosaurs”, în care au fost găsite împreună rămășițele unui dinozaur din genul Nanotyrannus și ale unui Triceratops.

Analiza dezvoltării osoase, a maturității scheletului și a caracteristicilor anatomice a arătat că exemplarul era deja adult, nu un Tyrannosaurus rex aflat în creștere.

Cercetătorii au identificat mai multe diferențe între cei doi prădători, inclusiv în ceea ce privește proporțiile membrelor anterioare, forma și numărul dinților, precum și anumite caracteristici ale craniului.

Exemplarele adulte de Nanotyrannus erau considerabil mai mici decât un Tyrannosaurus rex matur. Brațele relativ mai lungi, ghearele mai mari de la nivelul membrelor anterioare și dinții mai înguști sugerează că cele două genuri ar fi ocupat nișe ecologice diferite.

Concluziile studiului susțin ideea că mai multe specii de prădători din familia tiranozaurilor au trăit în același timp, în America de Nord, spre sfârșitul perioadei Cretacice.

Descoperirea ridică și întrebări despre unele cercetări mai vechi privind dezvoltarea lui T. rex, deoarece anumite fosile clasificate anterior drept exemplare tinere ar putea necesita o nouă analiză.

De ce ajung fosilele rare să valoreze milioane de dolari

Licitația exemplarului Jodi ilustrează creșterea interesului comercial pentru fosilele de dinozauri din ultimii ani.

Scheletele mari, relativ complete, sunt deosebit de căutate deoarece sunt rare, impresionante prin dimensiuni și dificil de excavat și pregătit pentru expunere.

Recuperarea unui schelet poate presupune luni sau chiar ani de muncă, echipamente specializate, transport în condiții dificile și o pregătire minuțioasă înainte ca rămășițele să poată fi studiate sau expuse.

Paleontologii atrag însă atenția că documentarea științifică este la fel de importantă. Informațiile despre locul exact al descoperirii, sedimentele în care au fost găsite fosilele și alte rămășițe din apropiere pot avea o valoare comparabilă cu cea a oaselor.

Atunci când un exemplar ajunge într-o colecție privată, accesul cercetătorilor la aceste informații și la fosila propriu-zisă poate deveni mai dificil.

Vânzarea de 47 de milioane de dolari readuce în discuție problema fosilelor din colecții private

Nu toți membrii comunității științifice au privit favorabil vânzarea scheletului.

Societatea pentru Paleontologia Vertebratelor (Society of Vertebrate Paleontology) a susținut în repetate rânduri că fosilele cu importanță științifică ar trebui păstrate în instituții accesibile publicului, precum muzeele și universitățile.

Cercetătorii se tem că proprietarii privați ar putea limita accesul la astfel de exemplare, îngreunând examinările ulterioare, comparațiile cu alte fosile și studiile științifice. Problema este cu atât mai importantă în cazul unor dinozauri rari precum Nanotyrannus, a căror clasificare și relație evolutivă cu alte specii au devenit mai clare abia în urma cercetărilor recente.

Pe de altă parte, susținătorii colecționării comerciale a fosilelor argumentează că excavatorii privați contribuie la descoperirea și recuperarea unor exemplare care altfel ar putea rămâne îngropate sau ar putea fi distruse de eroziune.

Cassandra Hatton, responsabilă de departamentul de știință și istorie naturală al Sotheby's, a subliniat contribuția specialiștilor în recuperarea fosilelor la descoperirea și conservarea scheletului Jodi.

Din pământul unei ferme din Montana, la o licitație de milioane de dolari în New York

Povestea lui Jodi este remarcabilă chiar și pentru lumea paleontologiei. Descoperit pe o proprietate privată din Montana în 2019, scheletul a fost excavat, pregătit pentru expunere și vândut, șapte ani mai târziu, pentru o sumă mult peste estimările inițiale.

Importanța sa depășește însă valoarea obținută la licitație. Fosila aparține unui dinozaur a cărui identitate a fost disputată timp de decenii, până când cercetările recente au adus dovezi solide că nu era doar o versiune mai tânără a lui T. rex.

Pentru oamenii de știință, această distincție contribuie la o mai bună înțelegere a diversității speciilor și a ecosistemelor de prădători din America de Nord, înainte de extincția de la sfârșitul Cretacicului.

Pentru muzee și organizațiile preocupate de conservarea patrimoniului paleontologic, vânzarea ridică o altă întrebare: cum pot rămâne fosilele excepționale accesibile cercetătorilor și publicului atunci când colecționarii privați sunt dispuși să plătească zeci de milioane de dolari pentru ele?

Răspunsul depinde, în parte, de ceea ce se va întâmpla în continuare cu Jodi. Deocamdată, scheletul descoperit de o fermieră din Montana a devenit un exemplu spectaculos al întâlnirii dintre descoperirea științifică, istoria naturală și piața internațională a fosilelor.