Lacul Caslita - Delta de la intrarea in Delta Dunarii

Asa e cazul micii Delte de la Caslita, un satuc din apropierea imediata a orasului Tulcea. Nici tulcenii nu se inghesuie in weekend aici, iar lacul Caslita, care comunica cu Dunarea, ramane o oaza pentru pasarile care cuibaresc acum, pentru nuferii care pleznesc de sanatate si nu sunt culesi sa fie vanduti la piata.

Ajungi imediat din Tulcea, in 5 minute de condus esti pe malul lacului si vezi apa curata, stuf care abia acum incepe sa creasca, nuferi albi si galbeni infloriti, bibani si rosioare iesite dupa hrana, pasari care cuibaresc acum si isi plimba bobocii pe langa malurile pline de papura.

Cazarea o poti gasi la oameni in casa sau la pensiunile de pe malul lacului. Oricine are aici macar o barca sa te plimbe sau sa te insoteasca la pescuit. Constructiile difera de la un proprietar la altul. Gasesti case de tip italian, cu olane pe acoperis, sau de tip romanesc, cu stuf. Nu lipsesc nici cele vechi, batranesti, cu portita si gradinita de flori care se termina in lac. Mai tot ce e casa langa lac are si o barca legata de gard. Nu e doar pentru plimbari printre nuferi, ci pentru ca primavara apa creste si ajunge sa inunde o buna parte din gradini. Dar tot raul e spre bine, se poate pescui de pe terase.

Lacul e lung, pleaca din satul Mineri, zona pe care toti tulcenii o denumesc simplu: Caslita. Asadar, aici i se spune Lacul Caslita. Cand ajungi la Somova, lacul isi schimba si el numele dupa comuna langa care se afla. Malurile sunt pline de stuf in care cuibaresc acum lisitele, scufundacii, gainusele de balta, ratele salbatice si starcii. Din cand in cand le auzi tipand si vezi imediat de ce: ciorile se rotesc deasupra cuiburilor, incercand sa fure ouale care sunt lasate neprotejate. De sub stresini de casa ies primii pui de gugustiuc, in timp ce graurii cara intruna gaze pentru puietul lor. Nu sunt putini cei care stau cu binoclul la ochi, sa vada pasarile, chiar si englezii vin si pleaca de pe acest lac in ture de Delta.

Pestii sunt peste tot. O sa vezi barci pline de pescari care se indreapta usor spre malurile pline de stuf. Aici raman ancorate, iar din barca se itesc imediat cateva undite, in cautarea carasilor grasuni si a bibanilor iuti. Localnicii folosesc barci mai scurte si mai inguste decat celebrele lotci din Delta Dunarii, dar pescuitul se face tot cu plase. Cand vine vorba despre gatitul pestelui, indemanarea este aceeasi ca la Crisan, Maliuc, Mila 23 sau Sulina.

Scordoleaua de stiuca e la mare pret aici. Pestele proaspat e lasat in sare grunjoasa, sa isi traga sare atat cat are nevoie. Apoi e fiert, iar carnea curatata de pe oase este amestecata cu mujdei de usturoi si cartofi pasati piure. Unii prefera sa manance acest amestec cu ingredientele puse separat, dar efectul este acelasi: sublim. Masa e servita de obicei pe terase care dau spre lac. Pentru ca e luna mai, gasesti la discretie de cumparat scrumbii. Femeile din sat le gatesc intr-un mod special. Fileteaza pestele, pe langa sira spinarii si pun in el leustean verde, proaspat. Cand adaugi si zeama din lamai, totul devine o incantare pentru bolta palatina. Masa trebuie deschisa de obicei cu o palinca sau o tuica tare, iar dupa peste nu se bea niciodata ...apa.

Daca esti in cautarea unui loc de pescuit, invata lectia batranilor din zona. Stai in barca, lipit de stuf, langa gura canalului. E drept ca nu doar pestii trec pe aici, o sa vezi si pasari si brotaci si serpi de apa. In schimb, esti in calea unor carasi grasuni si a unor rosioare vioaie. Nici stiuca nu se sfieste sa se arate si sa fugareasca puietul.

Costurile unei calatorii la Caslita nu sunt mari. Daca mergi cu autocarul din Bucuresti, pune deoparte 120 de lei pentru drumul dus-intors. Cazarea ti-o poti asigura cu 50-60 de lei pentru o camera in casele localnicilor, iar o masa copioasa (pranz si cina) variaza de la 30 la 40 de lei de persoana, in functie de gazda care gateste si felul de mancare cerut.