Părinții, adevărații finanțatori ai școlilor. Cumpără săpun, hârtie igienică și zugrăvesc
Pentru a educa viitoarele generații, statul român cheltuiește cu 23 la sută mai mult decât acum 8 ani. Aparent, bugetul pentru organizarea școlilor, rechizite și manuale a crescut mai mult decât în alte țări europene.
În realitate, autoritățile au dat bani în plus pe salariile dascălilor și au compensat inflația, iar finanţatorii reali ai procesului de învățământ sunt părinții, care cumpără săpun și hârtie igienică, zugrăvesc clasele, schimbă parchetul și plătesc paznicii.
Între 2010 şi 2018, costul serviciilor de educaţie a crescut, în medie, în Europa, cu 19%. În România, cu 23%. Însă bugetul de stat a susţinut mai degrabă ajustări de salarii decât confortul sporit al elevilor. Efectul este că, şi fondul clasei, şi fondul şcolii îşi continua cariera, deşi sunt interzise prin lege. Şi foarte puţini directori îşi permit să afirme că n-au aşteptat salariul părinţilor că să asigure igiena elementară.
Nota de plată pentru dezinfectanţi a ajuns la primărie. Dar e o excepţie... regula e ca educatorii sau diriginţii cer lungi liste cu "necesar", care înseamnă nu doar rechizite, ci şi spirt, şerveţele şi saci de gunoi. E mult mai uşor decât să intre în proiecte cu fonduri nerambursabile ori să caute sponsorizări.
În România, educaţia e gratuită de la naştere până la 18 ani, pe toată durata învăţământului obligatoriu şi uneori şi mai departe. Dacă aţi zâmbit ascultând teoria, probabil sunteţi obişnuiţi, din practica şedinţelor cu părinţii, cu formularea "să strângem nişte bănuţi". Potrivit unui studiu Salvaţi Copiii, familiile cu copiii dau din buzunar în medie 3100 de lei pe an. De două ori mai mult faţă de acum 8 ani.
Dan Petre, socilolog: ”Vorbim de un comportament contraproductiv, aberant al sistemului. Pentru că nu este finanţat ca să acopere nevoile reale sunt foarte multe costuri ascunse. Noi avem un învăţământ de stat care are nişte costuri de privat”.
Şcolile pot primi donaţii în obiecte şi bani, câtă vreme le ţin la vedere.
Stela Cristache, învățător: ”Avem nevoie de consumabile pentru imprimantă, de hârtie, de markere... dorim să achiziţionăm ceva pentru clasă. Se face procedura corespunzătoare”.
Priviţi şi coşurile de gunoi... cerute la ADP, ca elevii să poată colecta selectiv. Aşadar, pentru această problemă avem deocamdată un singur răspuns: să pregătim şefi eficienţi pentru şcoli. Suedia aloca în prezent 6,8 la sută din PIB pentru educaţie. Danemarca, 6,6%. România abia se apropie de 4 la sută.
