Vârstnicii din Germania, măcinați de singurătate au acum o speranță: „Timea m-a învățat să joc Skip-Bo”
Și la noi, dar și în alte țări ale Europei, numărul vârstnicilor rămași singuri e tot mai mare.
În Germania, situația e atât de cruntă, încât guvernul federal încearcă să încurajeze micile afaceri să vină cu soluții.
Așa că au început să apară start-upuri care îi pun în legătură pe cei tineri cu cei bătrâni.
Dacă cei mai puțin experimentați primesc sfaturi de viață și, bineînțeles, bani pentru munca prestată, cei în vârstă știu că nu mai trebuie să-și facă griji pentru treburile casei, dar se aleg și cu câteva ore de distracție.
Liselotte are 90 de ani și își petrece mai tot timpul singură, într-un apartament din Hamburg. Nu e de mirare că așteaptă cu nerăbdare întâlnirile cu Timea.
Timea are 19 ani și abia a terminat liceul. Vine în vizită la Liselotte o dată sau de două ori pe lună și o ajută cu treburile zilnice, timp de câteva ore.
Timea și Liselotte s-au întâlnit prin intermediul unui start-up numit „Tineri Împreună”.
Ideea din spatele proiectului e ca tinerii să îi ajute pe vârstnici în viața de zi cu zi, totul în baza unui contract cu normă redusă.
Liselotte reușește să plătească orele cu ajutorul pensiei. Cât despre activitățile prestate, accentul este pus în special pe curățenie, cumpărături sau, pur și simplu, timp petrecut împreună.
Liselotte și Timea au fost printre primele persoane care s-au înscris în start-up-ul „Tineri Împreună”.
Lene Boor, inițiatoarea proiectului: „Diferența dintre acest proiect și alte servicii similare este că noi o facem împreună cu cei tineri. Eroii noștri de zi cu zi nu pot pur și simplu să meargă la clienți. Ei trebuie să fie certificați. Aceasta este regula. Este un curs de formare care trebuie finalizat.”
După treabă, sufrageria lui Liselotte se transformă într-un salon pentru jucat cărți.
Liselotte Wolf, pensionară: „Timea m-a învățat să joc Skip-Bo. Nu sunt prea bună, totuși. Și apoi m-a învățat și să joc UNO. Ne place. Uneori nu avem timp să jucăm. Și când vine, ca azi, sunt mereu bucuroasă. Îi spun: «Astăzi jucăm UNO».”
Cele două profită la maximum de această perioadă pentru că, în septembrie, Timea pleacă pentru aproape un an în Kenya. Așa că nu se vor mai vedea o vreme.
Liselotte Wolf, pensionară: „Sunt fericită pentru ea că are ocazia să cunoască o altă lume. Dar aș fi foarte fericită s-o am înapoi.”
Oricum ar fi, amândouă își doresc să păstreze legătura, cât timp Timea se află pe continentul african și bineînțeles, și după întoarcerea acasă.
Etichete: germania, proiect, singuratate, vârstnici,
