Sfântul Ioan Gură de Aur - cine a fost și ce învățătură a lăsat credincioșilor
Sâmbătă, 27 ianuarie, creștinii ortodocși sărbătoresc Aducerea Moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur. Află cine a fost acest sfânt și ce învățături a lăsat credincioșilor.
Sfântul Ioan Gură de Aur este unul dintre cei mai importanți ierarhi ai creștinismului și a organizat textele Sfintei Liturghii care îi poartă numele și care se slujește în cele mai multe duminici ale anului bisericesc.
Sfântul Ioan este sărbătorit de 3 ori în calendarul ortodox: în data de 27 ianuarie, când moaștele sale au fost mutate, pe data de 30 ianuarie împreună cu Sfinții Trei Ierarhi și în data de 13 noiembrie când se comemorează trecerea sa în lumea de dincolo.
Cine a fost Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Hrisostom, cunoscut și ca Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost unul dintre marii Părinți ai Bisericii. A fost numit arhiepiscop al Constantinopolului de către împăratul Arcadie. Lucrările sale literare sunt foarte valoroase și cele mai importante dintre ele au fost păstrate. El a scris tratate, omilii, cateheze și comentarii biblice, dar și cărți de cult, cele mai cunoscute fiind Slujba Sfintei Liturghii care se oficiază în majoritatea bisericilor ortodoxe.
Sfântul Ioan a trăit într-o perioadă în care existau mulți oameni influenți și talentați. Era înconjurat de oameni remarcabili cum ar fi Ambrozie, Ieronim, Augustin în vest și de Vasile, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa în est. Toți aceștia erau oameni educați, inteligenți, care atrăgeau atenția lumii.
Sfântul Ioan era de statură mică, slab și avea o față plăcută, dar marcată de post și suferință. Avea obrajii căzuți, fruntea înaltă și ridată, capul chel, urechile puțin mai mari și un chip plat, cu barbă. Ochii săi erau adânci, ageri și pătrunzători. Avea adesea probleme cu stomacul și febră. Era foarte sensibil la frig iar aspectul său fizic nu impresiona mulțimile.
El a fost patriarhul Constantinopolului din timpul domniei împăratului Arcadie și a împărătesei Eudoxia.
Majoritatea cărților bisericești conțin predici susținute de Sfântul Ioan în Antiohia și Constantinopol. Unele dintre acestea nu au fost scrise de el, ci au fost stenografiate de persoane care îl ascultau în timpul predicilor. Înainte de publicare, aceste lucrări erau verificate și corectate de către Sfântul Ioan.
Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur ne reamintește de momentul în care moaștele sale au fost mutate din Comani, Georgia, unde a murit, la Constantinopol.
După înmormântarea sa, împăratul Arcadie și soția sa, Eudoxia, au murit, iar fiul lor, Teodosie, a preluat tronul. Mai târziu, Proclu, un ucenic și un slujitor al Sfântului Ioan, a devenit patriarh al Constantinopolului. La patru ani de la preluarea acestei funcții și la treizeci și trei de ani de la moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, Proclu l-a convins pe împăratul Teodosie să aducă moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur.
Potrivit tradiției creștine, racla cu moaștele sfântului nu a putut fi mutată până când împăratul Teodosie nu a scris o scrisoare de pocăință către Sfântul Ioan, rugându-l să o ierte pe mama sa, Eudoxia, care îi manifestase ură și l-a izgonit pe sfântul ierarh. Scrisoarea a fost pusă pe raclă și în acel moment aceasta a devenit ușoară și a fost adusă la Constantinopol.
La data de 27 ianuarie 438, moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur au fost aduse din Comani în Constantinopol. În momentul în care racla cu moaștele a ajuns în portul capitalei imperiale, toți locuitorii, împreună cu împăratul și patriarhul, l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan cu lumânări aprinse.
După acest moment, procesiunea cu moaștele Sfântului Ioan, condusă de patriarhul Proclu și de împăratul Teodosie al II-lea, a trecut pe la mai multe biserici din Constantinopol, pentru ca în cele din urmă să fie așezate sub Sfânta Masă din altarul Bisericii Sfinților Apostoli, cea construită de Împăratul Constantin cel Mare.
Învățătura și citate din Sf. Ioan Gură de Aur
Mai jos sunt câteva învățături pe care Sf. Ioan Gură de Aur le-a lăsat omenirii:
1. A te pocăi înseamnă a săvârşi fapte contrare păcatelor pe care le-ai făcut.
2. Creştinul care nu duce o viaţă foarte bună se pedepseşte mai aspru.
3. Nu trebuie să căutăm la faţa oamenilor când ne sfătuiesc, ci să punem la încercare cuvintele celor ce ne vorbesc.
4. Trebuie să avem totdeauna în minte păcatele noastre şi să-L rugăm pe Dumnezeu pentru ele.
5. Este mai rău să pierzi împărăţia cerurilor, decât să fii pedepsit cu chinurile iadului.
6. Cel virtuos nu poate fi vătămat de nimeni, dar cel vicios de toţi se teme şi tremură.
7. Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu. Dacă nu te depărtezi de grijile lumeşti, nu te poţi cunoaşte pe tine însuţi.
8. Trebuie să răbdăm orice ispită, luând ca pildă răbdarea lui Iov.
9. Cel ce face nedreptate este mai păgubit decât cel nedreptăţit.
10. Nu foloseşte la nimic dacă, apropiindu-ne de Hristos, ne curăţim mâinile şi hainele, dar nu avem curate gura şi limba de orice cuvânt murdar. Şi despre a ne ruga cu bună-cuviinţă şi nu cu gura plină de blesteme.
-"În ceea ce priveşte evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăţia şi munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăţia devine o piedică, chiar şi pentru cei care nu i se dedică întru totul.
Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre şi să ne arătăm, după cum se cuvine, raţionali, blânzi, binevoitori şi iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea?
Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite.
Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar şi ea străluceşte mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră.
Văduva care a adus cei doi bănuţi era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toţi".
-"Creştinilor însă, mai mult decât tuturor oamenilor, le este interzis să îndrepteze cu de-a sila poticnirile păcătoşilor... oamenii trebuie făcuţi mai buni nu prin folosirea forţei, ci convingându-i.
Nu avem nici autoritatea, dată nouă de lege, de a îi împiedica pe păcătoşi, nici
n-am şti, dacă am avea-o, cum să o folosim; căci Dumnezeu dăruieşte cunună celor care se opresc de la rău nu prin forţă, ci din alegerea proprie".
-"Când un arcaş vrea să tragă săgeţile sale cu folos, el se îngrijeşte mai întâi de poziţia lui, aşezându-se corect în faţa ţintei.
Şi voi, care vă pregătiţi de a săgeta capul vicleanului diavol, ar trebui să faceţi la fel.
Să ne îngrijim mai întâi să ne punem în rânduială simţurile şi apoi de bună aşezare a gândurilor noastre."
-"Chiar de-am fi făcut o mie de fapte foarte virtuoase, încredinţarea noastră că vom fi auziţi de Domnul să se întemeieze pe încrederea în mila lui Dumnezeu şi în iubirea Lui pentru noi.
Chiar dacă suntem desăvârşiţi în virtute, vom fi mântuiţi doar din mila Domnului."
-"De ce loveşti aerul şi de ce alergi în zadar?
Orice lucrare are scopul ei, fireşte.
Atunci spuneţi-mi, care e rostul tuturor lucrărilor lumii?
Vă provoc să răspundeţi!
Este deşertăciunea deşertăciunilor: toate sunt deşertăciune”, conform Ioanguradeaur.ro.
Rugăciune către Sf. Ioan Gură de Aur
O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrabă ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.
Troparul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat. Vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Iar prin cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
