Dulceață de coacăze: rețeta perfectă, plină de vitamine și culoare. Trucul pentru o culoare clară și o aromă echilibrată
Dulceața de coacăze îmbină gustul intens și acrișor al fructelor cu o culoare vibrantă și o textură fină. Preparată corect, păstrează vitaminele și aroma naturală, devenind un deliciu autentic al verii în borcan.
Coacăzele negre au o aromă intensă, ușor lemnoasă, greu de descris. Seamănă vag cu afinele, dar sunt mai acide și mai puternice la gust.
Din aceleași tufe de coacăze pot fi obținute fructe negre, roșii sau albe, fiecare cu un profil diferit: cele roșii și albe au o aciditate plăcută, apropiată de cea a zmeurei, în timp ce coacăzele negre au o personalitate aparte, mai concentrată și mai sofisticată. Iată cum faci dulceață de coacăze perfectă pentru prăjituri, dar și pentru a fi consumată ca atare, pe pâine prăjită cu unt.
Ce sunt coacăzele
Coacăzele negre sunt fructe mici, cu diametrul mediu de sub un centimetru, având o formă rotundă, ovală sau ușor alungită, cu un aspect uniform și curbat. Fiecare bobiță are de obicei un rest uscat de caliciu maro-deschis la capătul opus codiței, iar dacă tulpina este încă atașată, aceasta are o nuanță verde-deschis spre maro. Coaja fructului este netedă, întinsă și lucioasă, trecând de la verde, în stadiul crud, la violet-închis sau albastru-negru, aproape negru, atunci când este coaptă.
Coaja este puțin mai groasă decât la alte soiuri de coacăze, oferind fructelor o textură ușor mestecabilă. Sub coajă, pulpa închisă la culoare este ușor translucidă, moale, zemoasă și are o consistență suculentă.
Coacăzele negre se consumă doar atunci când sunt complet coapte, având o aromă pământie, acrișoară și fructată. Coaja, bogată în taninuri, contribuie la gustul acru și ușor amărui, iar pulpa are note care amintesc de struguri, cireșe, zmeură și ușoare nuanțe de pin.
Coacăzele negre uscate capătă o aromă mai fină, cu note florale și de vanilie.
Diferența dintre coacăze negre și roșii
După cum sugerează și numele, coacăzele negre au o culoare violet-închis, aproape neagră, atunci când sunt complet coapte.
Nuanța lor intensă provine din pigmenții bogați din coajă. Au o aromă intensă și distinctă, în același timp acrișoară și ușor dulce. Sunt cunoscute pentru gustul lor complex, cu note pământii. Au o coajă mai groasă și mai rezistentă, oferind o senzație distinctă la mestecare.
Datorită gustului puternic și culorii închise, sunt folosite frecvent în dulcețuri, jeleuri, sosuri și siropuri. Se potrivesc foarte bine în produse de patiserie, deserturi și băuturi precum lichioruri sau vinuri.
Coacăzele roșii, în schimb, au o culoare roșu-aprins, care le face să iasă în evidență în orice preparat. Aspectul lor translucid adaugă o notă decorativă și luminoasă în diverse rețete. Au un gust mai blând și mai dulce comparativ cu cele negre. Aciditatea lor este mai subtilă, ceea ce le face plăcute de consumat în stare proaspătă.
Au o coajă mai subțire și o textură mai moale, fiind ideale pentru a fi consumate crude sau folosite în deserturi fine. Sunt adesea folosite proaspete, ca decor, în salate de fructe, deserturi și prăjituri. Sunt apreciate pentru culoarea lor vie și aspectul atrăgător, care adaugă un plus vizual oricărui preparat.
Dulceață de coacăze
Ingrediente
• 600 g coacăze negre, curățate de pe codițe
• aprox. 400 g zahăr alb fin sau zahăr tos
• sucul de la ½ lămâie
Mod de preparare
Dacă nu ai un termometru de gătit, pune o farfurioară în congelator. Sterilizează borcanele pe care vrei să le folosești. Pune coacăzele negre într-o cratiță cu fund gros, împreună cu aproximativ 100 ml de apă. Adu la fierbere și lasă să fiarbă la foc mic timp de 5 minute, până când fructele se descompun și devin o pastă mai groasă. Lasă să se răcească puțin.
Ai acum două opțiuni. Pentru o dulceață tip jeleu (fără bucăți și semințe), trece fructele printr-o sită într-un bol.
Dacă preferi o dulceață cu textură și semințe, las-o așa cum este. Indiferent de variantă, cântărește pasta obținută și adaugă 400 g de zahăr la fiecare 500 g de pulpă, apoi pune amestecul înapoi în cratiță.
Toarnă sucul de lămâie, apoi încălzește ușor, amestecând până se dizolvă zahărul. Mărește flacăra și fierbe puternic aproximativ 10 minute sau până când amestecul ajunge la 105°C (punctul de gelificare), dacă folosești un termometru.
Dacă nu ai termometru, testează punând puțină dulceață pe farfurioara rece. După câteva minute, împinge ușor cu degetul prin dulceață, dacă suprafața se încrețește, este gata; dacă nu, mai fierbe 2 minute și repetă testul.
Ia cratița de pe foc și îndepărtează spuma de la suprafață cu o lingură cu găuri. Lasă să se răcească 10-15 minute. Amestecă ușor pentru a distribui fructele, apoi toarnă în borcanele sterilizate. Se păstrează până la 6 luni într-un loc răcoros și uscat.
Sfaturi pentru dulceața de coacăze perfectă
Coacăzele negre conțin suficientă pectină (substanța care ajută dulceața să se lege), deci este suficient zahărul obișnuit. În mod normal, proporția este 1:1 între zahăr și fruct, dar aceasta dă un rezultat foarte dulce, pentru a evidenția mai bine aroma fructelor, cantitatea de zahăr este redusă. Rețeta este pentru o cantitate mică, dar poate fi ușor mărită. Aceeași metodă se poate folosi și pentru coacăze roșii sau mure.
Variante de dulceață de coacăze
• Dulceață de coacăze negre și soc: adaugă 2 linguri de sirop de soc în pasta de fructe și zahăr.
• Dulceață de coacăze negre și lavandă: adaugă 1 linguriță de flori proaspete sau ½ linguriță de flori uscate de lavandă în amestec.
• Dulceață de coacăze negre cu lichior de cafea: adaugă 1 lingură de lichior de cafea în dulceața fierbinte, înainte de a o pune în borcane.
• Dulceață de coacăze negre condimentată: infuzează un baton de scorțișoară și o stea de anason în timpul fierberii; scoate-le înainte de a pune dulceața în borcane sterilizate.
Secretul unei dulceți perfecte stă în echilibrul dintre aciditate și zahăr, iar un strop de oțet ajută la menținerea unui pH scăzut, permițând reducerea cantității de zahăr fără a compromite conservarea. Pentru o textură ideală, fructele pot fi pasate ușor, doar cât să se spargă, obținând o dulceață fină, ușor de întins pe pâine.
