Se face ușor, nu are nevoie de o listă complicată de ingrediente, iar semințele de chia ajută la obținerea unei consistențe plăcute.
Ce ingrediente sunt necesare pentru gemul de kiwi
La baza unui gem de kiwi stă, bineînțeles, kiwiul bine copt. Fructul este potrivit atunci când cedează ușor la apăsare, fără să fie însă foarte moale. Înainte de preparare, kiwiul se curăță de coajă, apoi poate fi tăiat în bucăți sau zdrobit, în funcție de textura pe care vrem să o obținem la final.
Cea mai simplă variantă pentru un gem de kiwi sunt următoarele:
· kiwi;
· zahăr sau un alt îndulcitor;
· suc de lămâie sau lime;
· un ingredient care ajută gemul să se îngroașe, cum ar fi pectina, un fruct bogat în pectină sau semințele de chia, în funcție de rețeta aleasă.
În gemurile tradiționale, zahărul nu este pus doar pentru a îndulci preparatul. El lucrează împreună cu aciditatea fructelor și cu pectina și ajută la obținerea acelei consistențe specifice gemului. Kiwiul conține însă destul de puțină pectină în mod natural, motiv pentru care, în unele rețete destinate conservării, se folosesc pe lângă fruct și pectină, suc de ananas neîndulcit și zahăr. O astfel de formulă poate porni, de exemplu, de la trei căni de kiwi curățat și mărunțit, conform Extension.oregonstate.edu.
Pectina comercială nu este însă singura variantă. Poate fi înlocuită și cu un fruct care conține în mod natural o cantitate mai mare de pectină. O astfel de rețetă folosește șase kiwi, două mere Granny Smith, sucul a două lime și 250 de grame de zahăr. Merele nu sunt adăugate doar pentru gust, ci și pentru că pectina din ele ajută gemul să se lege mai bine.
De ce se adaugă lămâie sau lime
Sucul de lămâie sau lime are mai multe roluri într-un gem de kiwi. Mai întâi, taie din dulceața zahărului și scoate mai bine în evidență gustul ușor acrișor al fructului. În rețetele în care se folosește pectină, aciditatea ajută și procesul prin care aceasta formează gelul și dă consistență preparatului. Lucrurile stau puțin diferit dacă gemul este făcut cu semințe de chia. În acest caz, citricele sunt folosite mai ales pentru gust și echilibru, pentru că semințele de chia sunt cele care se ocupă în principal de îngroșarea gemului.
Varianta simplă de gem de kiwi cu chia
Pentru un gem rapid, care nu este destinat păstrării în cămară, ci la frigider, rețeta poate fi foarte simplă. Ca punct de plecare se pot folosi:
· aproximativ 2 căni de fructe;
· 2 linguri de semințe de chia;
· 1-2 linguri de suc proaspăt de lămâie;
· 1-2 linguri de miere, sirop de arțar, agave sau zahăr, după gust.
Proporția de două linguri de chia la două căni de fruct este una potrivită pentru început. Dacă kiwiul este foarte zemos sau dacă se dorește un gem mai consistent, se mai poate adăuga puțină chia, aproximativ câte o linguriță, până când textura ajunge la nivelul dorit. În această variantă nu mai este nevoie nici de cantități mari de zahăr, nici de pectină comercială. Semințele de chia sunt cele care absorb lichidul eliberat de fruct și ajută gemul să se lege.
De ce se pun semințe de chia în gemul de kiwi
Cel mai important motiv este consistența. Semințele de chia au capacitatea de a absorbi rapid lichidele și de a forma în jurul lor un strat gelatinos. Ele pot absorbi de mai multe ori propria greutate în lichid, până la aproximativ zece ori, iar după hidratare se formează un gel moale. Acest efect apare în special datorită mucilagiului și fibrelor pe care le conțin. Într-un gem, exact această proprietate este utilă. Semințele absorb o parte din sucul lăsat de kiwi și transformă amestecul într-o compoziție mai densă. Cu alte cuvinte, funcționează ca un agent natural de îngroșare.
În cazul gemurilor clasice, fructele sunt fierte, iar consistența se obține cu ajutorul zahărului și al pectinei. Când se folosesc semințe de chia, acestea preiau o mare parte din acest rol. Absorb sucul fructelor și pot îngroșa compoziția în doar câteva minute, fără să fie nevoie de același proces folosit în cazul gemurilor tradiționale.
Chia permite folosirea unei cantități mai mici de zahăr
Unul dintre cele mai mari avantaje ale semințelor de chia este că permit reducerea cantității de zahăr. Într-un gem tradițional, zahărul nu este doar un îndulcitor, ci participă și la procesul prin care gemul capătă consistență. Atunci când semințele de chia sunt cele care îngroașă fructele, cantitatea de zahăr sau de alt îndulcitor poate fi aleasă în principal după gust.
Dacă kiwiurile sunt bine coapte și suficient de dulci, poate fi nevoie doar de puțin zahăr, miere sau sirop de arțar. Se poate ajunge chiar și la o variantă fără îndulcitor, atunci când gustul natural al fructului este suficient de plăcut. Tocmai din acest motiv, gemurile cu chia tind să fie mai puțin dulci decât cele clasice. Gustul fructului rămâne mai pronunțat și nu este acoperit de o cantitate mare de zahăr.
Semințele de chia nu schimbă mult gustul kiwiului
Un alt avantaj este că semințele de chia au un gust foarte discret. Nu vin cu o aromă puternică, așa că pot fi folosite în diverse preparate fără să le schimbe semnificativ gustul. În cazul gemului de kiwi, fructul rămâne vedeta, iar chia intervine mai ales asupra texturii. Aici se vede, de fapt, cea mai mare diferență față de un gem clasic. Semințele rămân vizibile, iar compoziția are o structură puțin diferită. Dacă se dorește o textură mai fină, gemul poate fi trecut prin blender după ce au fost adăugate semințele. O altă variantă este să fie mixată doar o parte din compoziție, astfel încât să rămână și câteva bucățele de fruct.
Când se adaugă chia în gem
Cel mai simplu este ca fructul să fie gătit mai întâi câteva minute, până când începe să se înmoaie și să elibereze suc. În această etapă, kiwiul poate fi zdrobit complet sau se pot păstra bucățele mai mari, în funcție de textura preferată. După ce fructul s-a înmuiat, se adaugă sucul de lămâie și îndulcitorul. Vasul se ia apoi de pe foc, iar semințele de chia se încorporează la final. După ce au fost adăugate, compoziția poate fi lăsată aproximativ cinci minute. În acest timp, semințele încep să absoarbă lichidul și să dea consistență gemului. Procesul nu se oprește imediat. Gemul continuă să se îngroașe și după ce este pus la frigider.
Gemul cu chia nu va avea exact textura unui gem clasic
Este bine ca această diferență să fie clară încă de la început, pentru că un gem cu chia nu va arăta și nu se va comporta exact ca unul preparat prin metoda clasică. În general, gemul cu chia este mai moale și se apropie mai mult de un sos gros de fructe decât de un gem tradițional făcut cu mult zahăr și pectină. După ce stă la frigider se mai întărește, însă nu ajunge neapărat la acea consistență foarte fermă și lipicioasă pe care o au unele gemuri clasice.
Dacă preparatul rămâne prea lichid, nu este obligatoriu să fie pus din nou pe foc și fiert mult timp. Se poate adăuga încă puțină chia, începând cu aproximativ o linguriță, apoi compoziția se lasă din nou câteva minute pentru ca semințele să aibă timp să se hidrateze.
Chia aduce și fibre și alți nutrienți
În rețetă, principalul rol al semințelor de chia este unul practic: îngroașă gemul. În același timp, ele aduc și o serie de nutrienți. Două linguri de chia, adică aproximativ 28 de grame, conțin în jur de 11 grame de fibre, dar și proteine și grăsimi nesaturate. Printre acestea se află acidul alfa-linolenic, un tip de omega-3. Semințele mai conțin și calciu, fosfor și alte minerale.
Cum se prepară gemul de kiwi
Pentru gemul de kiwi cu semințe de chia, fructele se curăță de coajă, se taie și se pun într-o cratiță, la foc mediu. Pe măsură ce se înmoaie și lasă suc, pot fi zdrobite cu o furculiță sau cu o presă pentru cartofi. Dacă vrei un gem mai fin, zdrobește fructele aproape complet. Pentru o textură mai rustică, păstrează câteva bucățele de kiwi.
După ce fructele s-au înmuiat, vasul se ia de pe foc și se adaugă sucul de lămâie și îndulcitorul ales, în funcție de cât de dulce este kiwiul. La final se pun semințele de chia. Pentru aproximativ două căni de fruct se pot folosi două linguri de chia.
Amestecul se lasă aproximativ cinci minute, timp în care semințele absorb lichidul și gemul începe să se îngroașe. Dacă rămâne prea fluid, se mai poate adăuga câte o linguriță de chia. După răcire, gemul se pune într-un recipient curat și se păstrează la frigider. Consistența devine mai densă pe măsură ce se răcește. În cazul gemului clasic de kiwi cu pectină, fructele se pun la fiert împreună cu pectina, apoi se adaugă zahărul. Compoziția se fierbe până când ajunge la consistența specifică gemului.
Cât timp se fierbe gemul
Gemul de kiwi cu chia are nevoie de aproximativ 5-10 minute de gătire la foc mediu, suficient cât fructele să se înmoaie, să lase suc și să poată fi zdrobite ușor. După acest timp, focul se oprește și se adaugă semințele de chia. Gemul nu trebuie fiert mult pentru a se îngroșa, deoarece chia este cea care absoarbe lichidul și îi dă consistență.
Pentru gemul clasic cu pectină, după ce fructele au ajuns la fierbere și s-a adăugat zahărul, compoziția se aduce din nou la o fierbere puternică. Din acel moment se mai fierbe aproximativ un minut, amestecând continuu. Dacă gemul este preparat fără chia și fără pectină, timpul poate varia. În acest caz, consistența este mai importantă decât numărul exact de minute.
Cum se verifică dacă gemul este gata
Una dintre cele mai simple metode este testul farfuriei reci. Pune o farfurioară în congelator înainte de a începe prepararea gemului. Când crezi că este gata, pune pe ea o linguriță de gem și las-o câteva momente să se răcească. Împinge apoi ușor gemul cu degetul. Dacă suprafața se încrețește și compoziția nu curge imediat înapoi, gemul s-a legat. Dacă este încă foarte lichid, mai trebuie gătit, scrie BBCgoodfood.
Pentru gemurile clasice poate fi folosit și un termometru de bucătărie. Temperatura de aproximativ 104-105°C este un reper pentru punctul de gelificare. O altă metodă este testul lingurii. Gemul gata nu mai cade de pe lingură în picături foarte lichide, ci formează o peliculă mai groasă și curge mai lent.
Cum îți dai seama că gemul cu chia este gata
În cazul gemului de kiwi cu chia, nu trebuie urmărită temperatura de 105°C. După aproximativ 5-10 minute de gătire, kiwiul trebuie să fie moale și zemos. După ce oprești focul și adaugi semințele de chia, lasă gemul aproximativ cinci minute. Dacă începe să capete o consistență gelatinoasă și nu mai curge ca un suc, este gata.
Gemul nu trebuie să fie foarte gros cât este încă fierbinte. La frigider, semințele de chia continuă să absoarbă lichid, iar consistența devine mai densă.
Cum se păstrează gemul de kiwi peste iarnă
Pentru a păstra gemul de kiwi mai multe luni, borcanele trebuie procesate în baie de apă clocotită, după o rețetă potrivită pentru conservare. Simplul fapt că gemul este turnat fierbinte în borcane nu este suficient. Gemul fierbinte se pune în borcane încălzite, lăsând aproximativ 6 mm spațiu liber până la capac. Marginile se șterg bine, capacele se fixează, iar borcanele se așază într-un vas cu apă care să le acopere cu aproximativ 2,5 cm.
După ce apa începe să fiarbă puternic, borcanele mici se procesează aproximativ 10 minute, la altitudini de până la circa 300 de metri. La final, focul se oprește, borcanele se mai lasă aproximativ 5 minute în apă, apoi se scot și se lasă nemișcate la temperatura camerei între 12 și 24 de ore.
Unde se țin borcanele după ce s-au răcit
Borcanele bine sigilate se păstrează într-un loc răcoros, uscat și întunecat, ferit de surse de căldură și de lumina directă a soarelui. O temperatură de aproximativ 10-21°C este potrivită. Gemul conservat corect își păstrează, în general, cea mai bună calitate timp de aproximativ un an. După această perioadă, culoarea, aroma și textura se pot modifica.
Cum verifici dacă borcanul s-a închis corect
Sigilarea se verifică după ce borcanele s-au răcit timp de 12-24 de ore. Apasă ușor în centrul capacului. Dacă acesta este tras în jos, nu se mișcă și nu face „clic”, borcanul este bine închis. Dacă centrul capacului se mișcă atunci când este apăsat, borcanul nu s-a sigilat corect și nu trebuie păstrat în cămară. Poate fi ținut la frigider și consumat într-un timp scurt sau reprocesat conform unei metode potrivite pentru conservare.
Gemul de kiwi cu chia nu este potrivit, în mod obișnuit, pentru păstrarea la temperatura camerei peste iarnă. Varianta rapidă, cu kiwi, chia și puțin îndulcitor, trebuie păstrată la frigider sau la congelator. Pentru o conservă destinată cămării este mai potrivit un gem preparat după o rețetă testată pentru conservare. Gemul de kiwi pentru congelator se pune în recipiente lăsând suficient spațiu pentru dilatare. Cantități mici pot fi păstrate la frigider până la aproximativ trei săptămâni.
Ce să faci dacă vrei gem pentru toată iarna
Pentru păstrarea în cămară, o variantă potrivită este gemul clasic de kiwi cu pectină, preparat după proporțiile unei rețete pentru conservare și procesat aproximativ 10 minute în baie de apă clocotită. După răcire, borcanele bine sigilate se etichetează cu data preparării și se păstrează într-un loc răcoros și întunecat. Ideal este ca gemul să fie consumat în decurs de aproximativ un an.
