Cum să prepari savarina acasă. Trucul ca să faci prăjitura adorată în România
Savarina ocupă un loc special în inima românilor. Această prăjitură delicioasă este desertul cu care cei mai mulți copii au crescut.
În timp ce mulți mergeau la cofetărie special pentru deliciosul aluat pufos însiropat, alții aveau norocul de a o mânca acasă, unde mamele și bunicile o pregăteau cu grija. De fapt, să faci savarină acasă nu e deloc greu.
Savarina acasă - cum să o prepari
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți recrea această minunată prăjitură acasă, cu toate aromele și textura sa caracteristice, află că nu este deloc greu. Iată ce ai nevoie:
· 440 g făină albă
· 300 ml lapte călduț
· 6 gălbenușuri
· 1 ou
· 30 g zahăr tos
· 30 g drojdie proaspătă
· 15 g zahăr
· 50 ml ulei
· coaja rasă de la ½ de lămâie
· ½ linguriță sare
· Sirop
· 1 litru de apă
· 500 g zahăr tos
· coaja rasa de la ½ lămâie
· Extra
· 40 ml rom
· 100 g jeleu roșu de fructe sau marmeladă
· 500 g frișcă de casă
· 30 g unt topit
Începe cu aluatul: amestecă drojdia și zahărul, apoi adaugă laptele călduț și desfă drojdia în el.
Fă o maia clasică, adaugă gălbenușurile și oul întreg, zahărul, sarea și coaja de lămâie și bate-le până devin spumoase. Așază vasul pe baie de aburi pentru a încălzi amestecul, apoi amestecă constant timp de un minut.
Omogenizează acest amestec cu restul de făină și uleiul și lasă-l să crească timp de 30 de minute.
Unge formele cu unt topit și portionază aluatul, apoi lasă-l să crească încă 10 minute.
Preîncălzește cuptorul la 220°C, redu temperatura la 180°C și coace savarinele timp de 30 de minute. Lasă să se răcească, apoi pregătește siropul și înmoaie savarinele în el.
Decorează savarinele cu frișcă și jeleu și pune-le la rece pentru câteva ore.
Istoria savarinei
Savarina este un desert inspirat din rum baba, o prăjitură însiropată cu rom.
Baba cu rom a fost inițial un tort fermentat natural din Polonia (babka ponczowa), trecut prin Franța înainte de a ajunge în Napoli.
Se spune că Stanislaus Lesczynski, regele Poloniei între 1704 și 1735, l-a inventat din greșeală la începutul secolului al XVIII-lea.
Țarul era foarte pasionat de dulciuri, dar nu în mod special de kugelhupf, un desert polonez tipic făcut din făină fină, unt, zahăr, ouă și stafide.
Chiar dacă s-a adăugat drojdie de bere la aluat, pentru a obține o pastă moale și pufoasă, totuși i se părea prea uscat.
Din acest motiv, sătul de acest desert, într-o zi l-a aruncat pe masă, unde a lovit o sticlă de rom.
Făcând asta, tortul s-a înmuiat în lichior, lăsând în aer un miros îmbietor.
În acel moment, Țarul Poloniei a gustat ceea ce la început părea a fi un dezastru și, surpriză: era delicios!
A numit acea prăjitură delicioasă Ali Baba, în onoarea protagonistului cărții „O mie și una de nopți”, pe care îi plăcea să o citească.
Baba a ajuns la Versailles datorită fiicei lui Stanislaus, care s-a căsătorit cu regele Franței, Ludovic al XV-lea, și a adus cu ea cofetarul curții, Nicolas Stohrer, care cunoștea bine rețeta lui Alì Baba.
Datorită priceperii cofetarilor parizieni, rețeta a fost perfecționată, numele a fost prescurtat la Baba și forma a luat definitiv forma cunoscută azi.
În Napoli, Baba ajunge datorită bucătarilor francezi la serviciul familiilor nobiliare napolitane.
Baba este un mic tort făcut din aluat dospit care conține stafide sau coacăze. Baba cu rom este coaptă în forme cilindrice și apoi înmuiată în sirop de zahăr de obicei aromatizat cu rom (inițial erau înmuiate într-un vin fortificat dulce).
După ce aceste torturi erau înmuiate în sosul de vin timp de o zi, fructele uscate ar cădea din ele.
Savarina pe care o știm astăzi și o iubim este un aluat dospit copt într-o formă inelară și înmuiat în sirop de rom, cu centrul plin de cremă frișcă sau cremă de patiserie ori fructe proaspete.
Desertul este o rudă apropiată a babei est-europene, care include fructe uscate în aluat și este servit fără umplutură.
Conform celebrei cărți numită Larousse Gastronomique, Enciclopedia Alimentelor, Vinului și Gastronomiei, de Prosper Montagne:
"În același timp, un Maitre Patissier parizian, Julien, prin omisiunea stafidelor din aluat, dând tortului o altă formă și schimbând siropul în care era înmuiat (acest sirop a rămas secretul stabilimentului său mult timp), a creat Brillat-Savarin, care mai târziu a devenit pur și simplu savarin.”
Oxford Companion to Food de Alan Davidson spune că unul dintre frații Julien, dintr-o familie de cofetari parizieni, s-a hotărât să experimenteze rețeta de baba undeva în anii 1840.
Rezultatul a fost acest desert bogat și gustos, pe care l-a numit în onoarea lui Jean Anthelme Brillat-Savarin (1755-1826), celebrul gastronom și scriitor francez despre gastronomie.
