Cum îți dai seama că ouăle sunt stricate - semnele pe care să nu le ignori
Ouăle sunt alimente la care trebuie să fim foarte atenți atunci când le consumăm, pentru că în cazul în care sunt stricate, există riscuri pentru sănătate. Dar cum putem să ne dăm seama că ouăle sunt stricate.
Ouăle sunt unele dintre cele mai versatile alimente din bucătărie, nelipsite din preparate simple sau festive. De la omletă de dimineață, la ouă ochi rumenite în tigaie, până la rețete elaborate precum ouă umplute, acest ingredient rămâne esențial în multe case. Mai ales în preajma sărbătorilor, când intră în discuție și diverse metode de vopsit ouăle, calitatea lor devine un subiect important.
În plus, multe persoane se întreabă și cât timp se fierb ouăle pentru a obține consistența dorită, însă înainte de toate, este important să știm dacă ele mai sunt bune pentru consum. Chiar dacă unele ouă pot părea în regulă la prima vedere, există semne subtile care trădează faptul că s-au stricat. Ignorarea acestor indicii poate compromite nu doar preparatul în sine, ci și siguranța alimentară a întregii mese.
Teste precum cel de „plutire” sau de miros te pot ajuta să determini dacă oul este bun sau stricat. Aproape toată lumea s-a confruntat cu această problemă, bagi mâna în frigider pentru a lua un ou, însă uiți de cât timp este acolo. Este adevărat că, în timp, calitatea unui ou începe să se deterioreze pe măsură ce spațiul de aer din interior crește și albușul devine mai subțire.
Un ou „se strică” atunci când începe să se descompună din cauza bacteriilor sau mucegaiului. Când ai îndoieli, există mai multe metode pe care le poți folosi pentru a determina dacă ouăle sunt sigure de consumat.
Cel mai important este să ne uităm la data de expirare marcată pe produs sau pe cartonul în care se află. Dacă nu găsești această dată, atunci puteți apela la următoarele metode pentru a stabili dacă sunt stricate sau nu.
Metode prin care să le testezi ouăle înainte să le spargi
Iată principalele metode prin care poți determina dacă ouăle tale sunt bune sau rele, conform healthline.com.
Testul de miros
Testul de miros este cel mai vechi, cel mai simplu și cel mai fiabil mod de a determina dacă un ou s-a stricat. Dacă constați că ouăle tale au trecut de data de expirare, poți determina dacă ele mai sunt bune prin miros. Ouăle care s-au stricat vor emana un miros inconfundabil, indiferent dacă sunt crude sau fierte.
Dacă nu poți să îți dai seama cât timp oul este în coajă, sparge-l pe o farfurie sau castron curat și miroase-l. Dacă simți un miros neplăcut, aruncă oul și spală farfuria sau castronul cu apă fierbinte și săpun înainte de a o folosi din nou. Dacă nu există deloc miros, asta este un semn că oul este încă sigur de folosit.
Ce semne pot apărea pe coaja ouălor stricate
Pe lângă nas, ochii tăi sunt un instrument valoros pentru a determina dacă un ou este bun sau stricat. În timp ce oul se află încă în coajă, verifică dacă este crăpată, lipicioasă sau pulbere. Lipiciozitatea sau crăpăturile pot indica prezența bacteriilor. De asemenea, dacă pe coaja oului apare un fel de pudră, înseamnă că oul este mucegăit.
Dacă coaja pare uscată și nedeteriorată, sparge oul într-un castron sau farfurie curată înainte de a-l folosi. Caută orice decolorare roz în gălbenuș sau albuș, deoarece aceasta poate indica dezvoltarea bacteriilor. Dacă observi orice semne de decolorare, aruncă oul și spală castronul cu apă fierbinte și săpun înainte de a testa un ou nou. Poți, de asemenea, să verifici dacă albușul sau gălbenușul oului sunt apoase. Aceasta este o indicație că oul este vechi și că are o calitate scăzută.
Testul de plutire
Testul de plutire este una dintre cele mai populare metode pentru verificarea dacă un ou este bun sau stricat. Aceasta este, de asemenea, o metodă comună pentru determinarea vârstei unui ou fertilizat care se dezvoltă într-un pui. Pentru a realiza testul de flotare, așază cu grijă oul într-un castron sau găleată cu apă. Dacă oul se scufundă, este proaspăt. Dacă se înclină în sus sau chiar plutește, este vechi.
Acest lucru este cauzat de faptul că pe măsură ce un ou îmbătrânește, spațiul mic de aer din interiorul lui devine mai mare pe măsură ce apa este eliminată și înlocuită cu aer. Dacă spațiul de aer devine suficient de mare, oul poate pluti.
În timp ce această metodă poate indica dacă un ou este proaspăt sau vechi, nu ne spune dacă este bun sau rău. Un ou poate să se scufunde și totuși să fie rău, în timp ce un ou care plutește poate fi încă comestibil. Pentru a fi siguri, faceți mai multe teste înainte de a mânca un ou.
Cum să te asiguri că ouăle sunt sigure pentru consum
Pe lângă testele de miros și plutire, există și alte modalități utile pentru a verifica prospețimea ouălor. Unul dintre acestea este testul luminii, numit și „candling”. Acest test implică ținerea oului în fața unei surse de lumină puternică, cum ar fi o lanternă, într-o cameră întunecată. Privind prin coajă, poți observa poziția gălbenușului și mărimea camerei de aer. În ouăle proaspete, gălbenușul este centrat și camera de aer este mică. Pe măsură ce oul îmbătrânește, gălbenușul se deplasează și camera de aer devine mai mare.
Un alt semn al unui ou proaspăt este consistența albușului. Când spargi un ou proaspăt, albușul trebuie să fie gros și să stea aproape de gălbenuș. Dacă acesta este prea lichid și se împrăștie rapid în farfurie, este un indiciu că oul este mai vechi, deși nu neapărat stricat.
De asemenea, ouăle trebuie păstrate în frigider, de preferință în interiorul lui și nu pe ușa acestuia, deoarece temperatura rămâne mai constantă. Evitarea fluctuațiilor de temperatură este esențială pentru menținerea calității ouălor.
Chiar dacă ouăle nu prezintă semne evidente de alterare, este întotdeauna mai bine să te bazezi pe o combinație de teste vizuale, olfactive și fizice. Astfel, te poți bucura de ouă sigure și gustoase, fără riscul unor neplăceri.
De ce nu este bine să speli ouăle înainte de depozitare
Spălarea ouălor înainte de a le depozita poate părea un gest de igienă, însă în realitate poate face mai mult rău decât bine. Coaja oului este acoperită în mod natural de o peliculă protectoare invizibilă, numită cuticulă, care are rolul de a împiedica pătrunderea bacteriilor în interior.
Atunci când ouăle sunt spălate, această barieră este îndepărtată, lăsând porii cojii expuși și vulnerabili. În plus, apa folosită la spălare, mai ales dacă nu este suficient de caldă sau curată, poate facilita chiar transferul bacteriilor în interiorul oului.
Astfel, riscul de contaminare crește semnificativ. Din acest motiv de multe ori ouăle nu sunt spălate înainte de a fi vândute, tocmai pentru a-și păstra protecția naturală. Este recomandat ca ouăle să fie păstrate așa cum sunt și să fie spălate doar înainte de utilizare, dacă este necesar.
