Cum era viața de student în perioada comunismului: De la căminele studențești la practica agricolă și muzica rock
În perioada comunistă din România, viața de student a fost una marcată de contextul politic și social al epocii. Sistemul educațional universitar a fost strâns controlat de regimul comunist, la fel ca toate formele și ciclurile de învățământ.
Studenții se luptau mult să intre la facultate, pentru că asta însemna mai puțini lucrător și mai mulți tineri în băncile facultății. De asemenea, profesorii avansau greu în ierarhia academică, iar viața de facultate din comunism nu are nimic în comun cu viața studenților din zilele noastre.
Cat de greu se intra la facultate în perioada comunismului
Accesul la învățământul superior era supus unui strict control guvernamental. Admiterea la facultate nu depindea doar de aptitudini, ci și de "calitățile sociale" ale aplicantului, evaluându-se în mod explicit nivelul de conformitate cu ideologia comunistă. Mulți studenți erau aleși pe baza originii sociale și a loialității față de partidul comunist, mai degrabă decât pe baza meritelor academice.
În comunism, erau puține locuri la facultate iar pentru admiterea la unele dintre ele era nevoie de acceptul organizației Uniunea Tineretul Comunist.
La facultăți precum Medicină, Arhitectură, IATC, Filosofie, Conservator sau Teologie erau extrem de puține locuri la examenul de admitere, așa că nu era ceva neobișnuit să fie nevoie să candidezi de mai multe ori.
Odată admis, absențele erau de neacceptat. Cine lipsea de la cursuri putea să își piardă bursa.
Totuși, studenții erau priviți cu ochi foarte bun, tocmai pentru că puțini reușeau să intre la facultate. Cel mai bine văzuți erau studenții la Arhitectură, pentru că se intra cel mai greu și ei făceau șase ani de facultate.
Apoi, cele mai prestigioase domenii erau Facultatea de Litere, Limbi Străină, Matematica, Fizica și Medicina. Studenții de la aceste facultăți erau numiți „intelectuali”
La Facultatea de Drept se intra foarte greu, fiind cea mai mare concurență. Studenții la Drept aveau unele dintre cele mai bune biblioteci din mediul universitar, iar unele cărți puteau fi consultate doar cu aprobare, iar pe unele nici nu le puteai lua acasă.
Ce libertăți aveau studenții
Studenții erau adesea cazați în cămine studențești, unde condițiile de trai erau modeste. Spațiile erau împărțite și resursele limitate, iar confortul era deseori sacrificat în favoarea principiilor de egalitate impuse de regim.
Toată lumea începea cursurile la ora 8:00 dimineața, așa că după această oră, căminele se închideau.
Toate cursurile erau obligatorii, iar profesorii țineau evidența prezenței la cursuri, seminarii și laboratoare.
Studenții care lipseau puteau să își piardă bursa sau chiar să fie exmatriculat.
În pauzele dintre cursuri, studenții trebuiau să studieze în bibliotecă sau în sala de studiu a căminului.
Timpul liber sau activitățile care nu aveau de-a face cu facultatea erau limitate. Toți studenții luau masa la cantina din apropierea căminului, indiferent că stăteau în gazdă sau cămin, ei erau obligați să facă de serviciu la cantină, unde ajutau cu pregătirea meselor.
Totodată, studenții aveau de făcut practica agricolă, unde erau trimiși la cules de mere, recoltat de struguri, cartofi, sfeclă sau porumb.
Cu toate că nu erau permise, petrecerile din studenție au existat dintotdeauna.
La cămin, deși se dădea stingerea, studenții petreceau, cântau la chitară, fumau și se distrau așa cum știau mai bine pentru acele vremuri. Exista întotdeauna riscul de a fi prins și pedepsit, așa că vigilența trebuia să fie punctul forte al oricărui tânăr student.
Viața din căminele studențești în perioada comunismului și viața socială
Studenții puteau sta fie în cămine, fie în gazdă. Studenții participau activ la curățenia coridoarelor și a grupurilor sanitare, dar și la asigurarea pazei la cămin. Făcea parte din îndatoririle oricărui student.
Existau cămine separate: de fete, de băieți și de nefamiliști. Cel mai adesea, cei care nu erau din cămin dădeau șpagă ca să intre, în timp ce alții se aventurau să escaladeze clădirea sau să păcălească paznicul.
De asemenea, o dată pe lună, fiecare student ajuta la cantină, unde pregătea legumele și le tăia, debarasa mesele și spăla vasele.
Cursurile și cărțile nu circulau la liber, ci fiecare student trebuia să meargă la bibliotecă pentru a le citi.
„Costumate în vetuste uniforme unisex (bocanci, veston, manta, centură, căciulă rusească - iarna, bonetă - vara), studentele făceau instrucție de front pe terenul de sport sau în poligoanele armatei de la Șorogari sau Aroneanu, unde executau trageri cu armament de război - faimosul pistol-mitralieră AKM (mai cunoscut drept Kalașnikov); în ultimul an de studii depuneau în cadru festiv jurământul militar, primind gradul de sergent T.R. (termen redus) în rezervă”, povestește istoricul Daniel Lazăr.
Printre distracțiile studenților se numărau închirierea casetelor video și ale TV-urilor pentru a se uita la filme.
Altfel, ei mergeau la teatru, cinema sau cluburile studențești.
Vara, studenții mergeau la ștrandurile studențești, iar în timpul facultății tinerii făceau schimb de casete și cărți.
Contrabanda era nelipsită și se perindau obiecte precum blugi, cafea, calculatoare, casete, walkman-uri, țigări Kent, bere Gambrinus, chiar și cursuri și proiecte.
Tinerii nu plecau urechea la îndoctrinările partidului, însă respectau regulile astfel încât să nu aibă probleme cu legea.
Nu îi respectau neapărat pe Nicolae și Elena Ceaușescu, iar uneori făceau glume la adresa lor, deși știau că pe aproape sunt turnători.
În clase era frig, mai ales în perioada în care Ceaușescu raționaliza căldura pentru a plăti datoria externă. Studenții înghețau iarna de frig, iar alimente precum zahărul și uleiul se dădeau pe cartelă, în timp ce alimentarele erau goale. La culcare, tinerii se înfofoleau bine de tot în așteptarea dimineții.
Nici pe atunci gândacii nu erau ceva nemaivăzut, ci mai degrabă o obișnuință pe holurile căminului.
Trocurile erau la ordinea zilei, la fel ca și liberul schimb. Blugii, țigările Carpați, stilouri chinezești, ciorapi, reviste de modă, Kent, discuri și adrese utile precum camerele în care studenții ofereau servicii (38 manichiură, croitorie 102, etc).
PTAP
PTAP – Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei se făcea în primii trei ani de facultate. Prima oară aflai dacă ești aptă, apoi ți se luau măsurători pentru uniforma.
O dată pe săptămână, fetele participau la pregătirea militară teoretică, strategii de luptă și apărare împotriva atacurilor chimice, biologice sau atomice.
Apoi, urma instructajul practic, cu alinierea în dispozitiv, marșul, desfacerea și reasamblarea unui AKM rusesc, apoi tragerile în poligon cu arme de pe vremea războiului.
Vara, fetele rămase la cămin participau la trageri suplimentare sau la simulări ale atacurilor prin lanul de porumb. După terminarea anului III, după examen și jurământ, obțineai livretul militar.
Altfel, anii studenției în comunism semănau cu orice ani de studenție, dar cu ceva mai multă grijă, vigilență și, desigur, libertate.
Totuși, studenții din toată lumea au în comun spiritul aventurii, dorința de a se distra, un strop de rebeliune, curaj și tinerețea care e de partea lor, așa că indiferent de regim, tinerii studenți și-au petrecut și își petrec în continuare cei mai frumoși ani așa cum știu mai bine: adunând amintiri prețioase.
Află mai multe despre viața elevilor în perioada comunismului în documentarul „Tovarășu’ – Facerea, gloria și desfacerea unui dictator”, de azi, al treilea episod, exclusiv pe VOYO.
