Când trebuie despodobit bradul de Crăciun. Ce spun preoții despre pomul împodobit de sărbători

Deși în prezent obiceiurile diferă de la o familie la alta, tradiția populară indică o dată din calendarul creștin ortodox la care bradul trebuie scos din casă. 

Când trebuie despodobit bradul de Crăciun, conform tradiției 

Conform tradiției românești, bradul de Crăciun nu ar trebui să fie ținut împodobit în casă după sărbătoarea Sfântului Ion, care se sărbătorește pe 7 ianuarie. Așadar, cel mai târziu în primele zile ale lunii ianuarie — de regulă pe 5 sau 6 ianuarie — se despodobesc ornamentele și bradul este scos din locuință, astfel încât să nu mai rămână împodobit după ziua de 7 ianuarie.

Această practică este legată de ritmurile tradiționale ale sărbătorilor creștine de iarnă: perioada de praznic a Nașterii Domnului continuă după 25 decembrie și se încheie odată cu sărbătorile de după Bobotează și Ziua Sfântului Ioan Botezătorul — marcate la începutul lunii ianuarie. Astfel, data finală recomandată pentru a despodobi bradul este 7 ianuarie, zi ce reprezintă în calendarul tradițional sfârșitul sezonului de Crăciun.

Unii români aleg să strângă bradul chiar imediat după Anul Nou sau după Bobotează (6 ianuarie), dar tradiția populară consideră că este de preferat ca acesta să rămână împodobit până cel puțin pe 6 sau 7 ianuarie, pentru a respecta întregul ciclu al sărbătorilor de iarnă.

Data exactă la care se scoate bradul din casă

Conform tradiției românești și a credințelor populare, bradul de Crăciun trebuie scos din casă și despodobit înainte de a se încheia perioada sărbătorilor de iarnă, astfel încât să nu rămână decorat după ziua de 7 ianuarie, când este sărbătorit Sfântul Ioan Botezătorul. Această zi marchează, potrivit tradiției creștine locale, sfârșitul ciclului festiv al Crăciunului și al sărbătorilor de iarnă și, de aceea, bradul nu ar trebui să mai fie în casă după această dată.

De ce nu este bine să ții bradul mai mult timp în casă

Păstrarea bradului de Crăciun în casă mai mult timp decât perioada tradițională nu este recomandată nici din punct de vedere cultural, nici practic. În tradiția românească, bradul este un simbol al vieții, al sărbătorii și al Nașterii Domnului, iar rolul său este legat strict de ciclul sărbătorilor de iarnă. După 7 ianuarie, de Sfântul Ioan, acest ciclu se încheie, iar menținerea bradului împodobit este considerată o ieșire din rânduiala firească a lucrurilor.

Tradițiile vechi subliniază importanța respectării ritmului anotimpurilor și a momentelor festive, iar prelungirea artificială a acestora nu este justificată.

Există și motive practice. Un brad natural începe să se usuce după câteva săptămâni, devenind o sursă de murdărie și alergeni. Acele căzute și mirosul neplăcut sunt semne clare că bradul trebuie scos din locuință.

Ce se întâmplă dacă despodobești bradul prea devreme

Despodo­birea bradului de Crăciun prea devreme, adică înainte de încheierea perioadei tradiționale a sărbătorilor de iarnă, are mai ales o semnificație simbolică, nu una religioasă strictă. În tradiția românească, bradul este asociat cu bucuria Nașterii Domnului și cu atmosfera festivă care începe de Crăciun și se încheie după Bobotează și Sfântul Ioan. Atunci când este scos din casă mult prea devreme, se consideră că sărbătoarea este „întreruptă”.

Se spune că despodo­birea bradului înainte de Anul Nou sau imediat după Crăciun poate aduce un sentiment de gol, de lipsă de spor sau de tristețe în casă. Deși aceste credințe nu au o bază religioasă, ele reflectă importanța acordată continuității sărbătorii și păstrării bucuriei până la finalul ei firesc.

Ce spun preoții despre bradul de Crăciun

Bradul de Crăciun pare să nu facă parte din tradiția veche a Bisericii Ortodoxe. Pentru mulți dintre noi, el este legat de amintirile copilăriei – pomul împodobit din casa părintească sau cel așezat în biserică, sub care copiii primeau daruri de Nașterea Domnului. Totuși, pentru generațiile mai vechi, bradul nu era un element firesc al sărbătorii, fapt care a dus la percepția sa ca un obicei relativ recent, de influență occidentală, și nu neapărat „ortodox”. Această impresie a alimentat, de-a lungul timpului, rezerve și controverse.

Arborele a avut dintotdeauna un rol central în simbolismul religios, fiind asociat cu viața, lumea și legătura dintre cer și pământ. Autori precum James Frazer sau Mircea Eliade au arătat că, în numeroase culturi, arborele reprezenta axa lumii și continuitatea existenței. În spațiul creștin, această simbolistică este profund asumată: Sfânta Cruce este numită în imnografie Pom al Vieții, iar imaginea arborelui apare constant în cultul ortodox, conform doxologia.ro.

Deși obiceiul modern al bradului de Crăciun s-a cristalizat în Occident, rădăcinile sale simbolice nu sunt străine de Răsărit. Mărturii istorice vorbesc despre pomi metalici împodobiți cu lumânări și podoabe, așezați în biserici din Imperiul Bizantin, cu trimitere clară la pomul Raiului. Abia mai târziu, în forma cunoscută astăzi, bradul a fost adoptat pe scară largă în Europa apuseană și, ulterior, în spațiul ortodox.

În Răsărit, inclusiv în România, bradul a fost preluat treptat, prin influențe culturale și istorice, devenind parte a sărbătorii fără a-i altera sensul. Astfel, bradul de Crăciun nu este doar un import cultural, ci un exemplu de tradiție dinamică, reinterpretată și integrată în spirit creștin.

Astăzi, bradul este privit atât în familie, cât și în biserică, ca un simbol al vieții, al bucuriei și al Nașterii Domnului. Împodobit cu discernământ și așezat în legătură directă cu Hristos, el devine nu o distragere, ci o mărturie vizuală a sărbătorii, amintind de steaua magilor, de darurile aduse Pruncului și de Pomul Vieții din Rai.

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Diletta Leotta s-a pozat într-un bikini minuscul, la piscină: ”Nu mai pot suporta, aceste fotografii sunt prea ilegale”