Codul bunelor maniere la restaurant. Cine intră primul în local și cum să te comporți la masă

Sau poate te-ai întrebat cum să chemi discret ospătarul fără să pară că dai ordine. Dacă vrei să faci o impresie impecabilă când ieși în oraș, află regulile simple de etichetă care te scot din orice încurcătură: de la cine intră primul în restaurant, până la cum folosești tacâmurile și cine achită nota de plată la final.

Eticheta la intrarea în restaurant

Dilema legată de cine pășește primul într-un restaurant are o rezolvare simplă, dar cu o istorie fascinantă în spate. Pe vremuri, bărbatul intra primul nu din lipsă de respect, ci ca un „scut uman”. Într-o epocă a tavernelor nesigure, el trebuia să verifice dacă locul este sigur și să își protejeze partenera.

Astăzi, deși nu ne mai temem de pericole fizice, regula se păstrează din rațiuni de confort: bărbatul intră înainte pentru a „netezi calea”, adică pentru a vorbi cu personalul, a verifica rezervarea și a feri femeia de aglomerația sau privirile curioase de la intrare. Există totuși o excepție clară: dacă restaurantul are portar care deschide ușa, doamna are prioritate absolută.

Odată ajunși în interior, eleganța se vede în detalii. Este considerată o gafă majoră să intri în sala de mese cu hainele groase de exterior sau să le așezi pe spătarul scaunului. Locul paltoanelor și al gecilor este obligatoriu la garderobă, iar bărbatul ar trebui să își ajute partenera să se dezbrace, cu mișcări discrete. La masă, poșeta femeii necesită și ea atenție: nu se pune niciodată pe jos, din motive de igienă, și nici pe masă, printre farfurii. Cel mai sigur loc este pe un scaun liber sau, dacă e o geantă mică, așezată discret în spatele doamnei, pe scaun.

Citește și

Reguli de civilizație pe plajă - bune maniere la mare. Cum să scuturi prosopul și alte sfaturi pentru a nu deranja vecinii

Salutul și prima impresie

Felul în care salutăm spune mai multe despre educația noastră decât orice haină scumpă. Regula de bază e simplă și probabil o știi: cel care intră îl salută pe cel care este deja acolo, tânărul pe cel mai în vârstă, iar bărbatul pe femeie. Totuși, mare atenție la strângerea de mână, pentru că aici rolurile se inversează și mulți greșesc. Femeia este cea care decide dacă întinde mâna. Bărbatul trebuie să aștepte acest semnal. Dacă ea nu schițează gestul, nu forța nota, un zâmbet și o ușoară înclinare a capului sunt mult mai elegante decât o mână întinsă care rămâne în aer.

Nu uita niciodată de personalul restaurantului. Să treci pe lângă hostess sau ospătar ca și cum ar fi invizibili este o lipsă gravă de maniere. Un „bună seara” spus clar este obligatoriu. De asemenea, dacă zărești prieteni la alte mese, rezumă-te la un salut discret de la distanță. Nu te duce să stai în picioare lângă masa lor (acea poziție care îi obligă să se uite în sus la tine), pentru că le strici intimitatea și blochezi trecerea chelnerilor.

Când ajungeți la pupitrul de la intrare, bărbatul preia inițiativa. El este cel care comunică detaliile rezervării, lăsând-o pe femeie să stea relaxată. Drumul spre masă are și el o ordine clară: dacă există un șef de sală care vă conduce, el merge primul, urmat imediat de doamnă, iar bărbatul încheie grupul. Dacă nu există personal care să vă conducă, atunci bărbatul trece în față. El devine ghidul care deschide drumul printre mese și se oprește doar lângă scaunul ales pentru a-și invita partenera să se așeze.

Shutterstock

Alegerea locului la masă

Alegerea locului la masă nu este o întâmplare, ci o formă discretă de grijă față de celălalt. Există o regulă veche, valabilă peste tot în lume, care spune că locul „bun”, cel mai confortabil și sigur, revine întotdeauna invitatului de onoare sau, într-un cuplu, doamnei. Dar ce înseamnă, de fapt, un loc bun? Este vorba despre cel care oferă cea mai frumoasă priveliște, fie spre sală, fie spre fereastră.

Nimeni nu se simte bine stând cu fața la un perete gol sau cu spatele la ușa de la intrare, unde nu vezi cine intră sau iese. Așadar, protocolul cere ca gazda sau însoțitorul să își asume locul cu vizibilitate redusă, oferindu-i celuilalt confortul vizual și psihologic, scrie Nestasia.in.

Cât despre momentul așezării, gestul clasic de a trage scaunul trebuie să fie cât mai natural și lipsit de stângăcii. E nevoie de puțină atenție: scaunul se prinde cu ambele mâini și se trage ușor pentru a face loc, iar în momentul în care femeia începe să se așeze, se împinge blând, fără mișcări bruște care ar putea lovi picioarele.

Dacă masa are loc într-un restaurant pretențios, unde personalul se grăbește să preia această sarcină, regula de etichetă spune că însoțitorul nu trebuie să intervină peste ospătar. Doar face un pas în spate, așteaptă ca femeia să fie așezată comod și abia apoi își ocupă propriul loc.

Comportamentul la masă

Felul în care stai la masă spune multe despre respectul pe care îl porți celor din jur. Nu trebuie să stai țeapăn ca un soldat, dar o postură îngrijită este esențială. Celebra regulă cu „coatele pe masă” s-a mai relaxat în zilele noastre: este perfect acceptabil să le sprijini ușor de marginea mesei când doar conversați, între feluri, pentru că arată că ești implicat în discuție. Totuși, în momentul în care ai pus mâna pe furculiță și cuțit, coatele se lipesc de corp și nu mai au ce căuta pe față de masă.

De asemenea, ai grijă ce faci sub masă: picioarele se țin apropiate, iar poziția aceea relaxată, cu glezna pe genunchi (în formă de 4), este considerată vulgară pentru că ocupă mult spațiu și expune talpa pantofului. Nu te apleca spre farfurie ca și cum ți-ar fi teamă că fuge mâncarea, duci tu furculița la gură, păstrând spatele drept.

Un alt aspect care a devenit critic în ultimii ani este telefonul mobil. Dacă vrei să fii elegant, telefonul nu are ce căuta pe masă, nici măcar cu fața în jos. Când îl lași la vedere, transmiți un mesaj jignitor celui din fața ta: „nu ești suficient de interesant, aștept ceva mai bun”. Locul lui e în buzunar sau în geantă, pe silențios. Dacă aștepți un apel urgent, de la medic de exemplu, îți ceri scuze de la început, iar când sună, te ridici și vorbești în hol, nu la masă.

Șervețelul este și el un instrument de comunicare, nu doar o bucată de pânză. Imediat ce te-ai așezat, îl pui în poală, împăturit pe jumătate. Folosește-l discret pentru a tampona colțurile gurii, mai ales înainte de a bea din pahar, ca să nu lași urme inestetice de grăsime pe sticlă.

Nu îl folosi pe post de batistă și nu șterge tacâmurile cu el. Are și un cod secret: dacă trebuie să pleci la toaletă, îl lași pe scaun, asta îi spune ospătarului „mă întorc”. La finalul mesei, când pleci de tot, îl lași pe masă, în stânga farfuriei, strâns lejer, nu împăturit perfect, dar nici făcut ghem.

Cum să comanzi corect

Momentul comenzii nu e doar despre ce mâncăm, ci despre ritmul întregii mese. Într-un restaurant care se respectă, prioritatea o au doamnele sau invitații de onoare, cărora li se ia comanda primii. Totuși, regula de aur pentru o atmosferă relaxată este sincronizarea.

E important ca toată lumea de la masă să comande același număr de feluri. Nimic nu e mai stânjenitor decât situația în care o singură persoană mănâncă un aperitiv, în timp ce ceilalți se uită la ea cu farfuriile goale. Dacă sunteți indeciși, cereți o recomandare ospătarului, dar încercați să nu blocați masa studiind meniul la nesfârșit.

Interacțiunea cu ospătarii

Modul în care te porți cu cei care te servesc spune, de fapt, totul despre caracterul tău. Regula de aur este să eviți complet apelativele jenante precum „băiatu’”, „șefu’” sau „fată”. Vorbește politicos, folosește-le numele dacă îl vezi pe ecuson și nu uita de banalul „mulțumesc” la fiecare interacțiune.

Când ai nevoie de ceva, nu e nevoie de spectacol: nu pocni din degete, nu fluiera și nu striga prin sală. E suficient să cauți privirea ospătarului și să ridici discret mâna sau să dai ușor din cap. Dacă mâncarea nu este cum trebuie, poate friptura e crudă sau supa rece, rezolvă problema calm. Cheamă ospătarul și explică-i situația discret, fără să faci scandal sau să implici toată masa. Scopul este să primești o mâncare bună, nu să strici seara tuturor.

Shutterstock

Codul secret al tacâmurilor

Chiar și atunci când nu spui nimic, tacâmurile tale transmit mesaje clare bucătăriei. În stilul european, pe care îl folosim și noi, poziția furculiței și a cuțitului îi spune chelnerului dacă mai mănânci sau nu. Dacă vrei doar să te odihnești puțin între înghițituri sau să porți o discuție, așază tacâmurile în formă de „V” întors pe farfurie, cu vârfurile apropiate, dar fără să se atingă. Acesta este semnalul de „Pauză”. Când ai terminat definitiv, pune-le paralel, cu mânerele orientate spre dreapta (ora 5) și vârfurile spre centrul farfuriei. Așa eviți situațiile neplăcute în care ospătarul îți ia farfuria de sub nas înainte să termini sau, dimpotrivă, te lasă cu resturile în față mult timp.

Diferențe culturale și ținuta potrivită

Dacă călătorești, e bine să știi că manierele se schimbă odată cu granița. În Japonia, de exemplu, e perfect acceptabil să sorbi supa zgomotos, e semn că e delicioasă, dar e jignitor să lași bacșiș. În India sau țările arabe, dacă mănânci cu mâna, folosește-o doar pe cea dreaptă, stânga fiind considerată impură. În Europa, regulile sunt mai stricte: în Belgia trebuie să ții mereu mâinile la vedere, pe masă, iar în Austria, dacă ești invitat, nu propune să plătești, pentru că gazda se va simți ofensată.

Cât despre îmbrăcăminte, aceasta este o formă de respect față de locul în care te afli. Chiar și pentru o ieșire relaxată, hainele de sală, treningul sau șlapii nu au ce căuta într-un restaurant. Un stil „business casual”, o cămașă, pantaloni de stofă sau blugi închiși la culoare și un sacou, este alegerea sigură pentru majoritatea cinelor.

Cine plătește nota

Momentul în care vine nota de plată poate fi puțin incomod dacă nu există reguli clare, dar eticheta modernă ne ajută să trecem elegant peste el. La întâlnirile romantice, în România încă se păstrează tradiția ca bărbatul să achite consumația, fiind văzut ca un gest firesc de curtare. Totuși, lucrurile s-au mai relaxat.

Dacă partenera insistă ferm să își plătească partea sau să împartă nota „nemțește”, este recomandat să accepți elegant după un prim refuz politicos. A refuza obstinat poate părea o încercare de control, nu de galanterie. O regulă modernă și foarte sănătoasă, care se aplică indiferent de gen, este aceea a gazdei: cine a făcut invitația („Te scot eu la cină de ziua ta”), acela plătește.

În lumea afacerilor, dubiile dispar complet. Aici nu se împarte niciodată nota, pentru că ar denota lipsă de profesionalism. Regula este strictă: cine invită (sau firma care a inițiat întâlnirea) achită integral nota. Partenerul de afaceri nu trebuie să scoată portofelul. Cât despre bacșiș, acesta nu mai este doar o atenție strecurată în buzunarul chelnerului, ci a intrat într-o zonă fiscală clară.

În România, cutuma este să lași între 10% și 15% din valoarea notei pentru un serviciu bun, sau chiar mai mult dacă te-ai simțit răsfățat. Acum ai avantajul că poți lăsa acest bacșiș legal direct de pe card. Vei primi o notă preliminară pe care bifezi suma sau procentul dorit, totul fiind transparent. Indiferent cum alegi să plătești, fă-o discret. 

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO S-a retras din fotbal la 24 de ani și acum face: „Nu voi regreta!”