Povestea lui Ionuţ, românul care s-a întors din Afganistan într-un scaun cu rotile. Azi e câștigător la Jocurile Invictus

Ultimul update: Vineri 26 Octombrie 2018 15:33
Data publicarii: Vineri 26 Octombrie 2018 15:31
Categorie: Depresia, boala mileniului

Campania "Rătăcit în sine. Depresia, boala mileniului" a prezentat povestea emoționantă a lui Ionuț Butoi, unul dintre câștigătorii de la Jocurile Invictus de anul acesta.

Şi-a reprezentat tara în teatrul de operaţii din Afganistan de unde s-a întors într-un scaun cu rotile. Nu a renunţat la luptă și îi inspiră și pe alții cu prin exemplul său.

Echipa României, compusă din Ionuţ Butoi, Augustin Pegulescu şi Dorin Petru, a obținut prima medalie de aur, în proba de tir cu arcul compound, la Jocurile Invictus 2018.

Povestea lui Ionuţ Butoi este una impresionantă.

Elena Lasconi a prezentat-o in cadrul campaniei Stirilor ProTV, "Rătăcit în sine. Depresia, boala mileniului".

Ionuț s-a născut în urmă cu 40 de ani în Câmpulung Muscel într-o familie modestă. Mama era croitoreasa, iar tatăl şofer. Avea doar şase ani când părinţii au hotărât să divorţeze. S-au înţeles să împartă şi copiii. Tatăl l-a ales pe Ionuţ şi mama a rămas cu fata.

Lipsa afecţiunii, faptul că nu se adapta la şcoală, ca tatăl era mai mereu plecat, iar acasă era tratat precum Cenuşăreasa, l-au împins pe Ionuţ să facă un gest extrem. Din fericire, a supravieţuit. Specialiştii susţin că în asemenea momente, în care adolescentul încearcă să-şi ia viaţa, familia are un rol esenţial, mai ales că semnele depresiei sunt evidente.

"Depresia e o boală care poate să apară la orice vârstă. La copii e asociată cu evenimente traumatizante : divorţul părinţilor, acţiuni ostile la şcoală, conflicte cu anumiţi colegi. Familia e foarte importantă, în a acorda ajutor unui membru cu depresie şi trebuie să fie foarte atentă la pacient. Familia trebuie să se implice să ajute persoana respectiva să înţeleagă că are nevoie de ajutor şi să se adreseze unui specialist".

Nu s-a întâmplat aşa. Soluţia pe care a găsit-o familia a fost să-l retragă de la liceu şi să-l înscrie la o şcoală profesională. Povesteşte că acasă mama vitregă îl punea şi mai mult la muncă.

"Eu trebuia să fac toate muncile şi niciodată nu primeam nicio îmbrăţişare sau o alintare să spun aşa. Mă bucur că toate lucrurile astea nu m-au făcut mai rău, m-au făcut mai bun", povestește Ionuț.

A reuşit să termine şcoala şi la 18 ani s-a înscris la un liceu seral. A reuşit să se angajeze la o spălătorie auto, unde a simţit pentru prima dată că este apreciat. Se simţea bine că are banii lui, că este respectat şi mai ales că îşi putea vizita mai des mama naturală. În 1999 a plecat în armată, iar când s-a întors s-a reangajat la spălătoria auto. După doar patru ani hotărăşte să se angajeze în armată.

"M-am gândit că este un serviciu sigur, m-am gândit la viitor".

Lucrurile păreau să intre pe un făgaş normal. Ionuţ s-a şi îndrăgostit de o fată cu care s-a căsătorit. În casa fetei a avut parte de iubirea maternă a soacrei despre care vorbeşte cu mare drag. S-a bucurat enorm când soţia a rămas însărcinată, însă în 2008 a plecat în misiune în Afganistan.

Cu gândul la familie, Ionuţ număra zilele care îl despărţeau de casă. Era deja în misiune de cinci săptămâni.

"Eram în misiune de 24 de ore, ne întorceam şi mergeam spre bază, iar eu aveam mitraliera puţin în spate. La un bypass la tuburi, unde erau tuburile de drenaj, au pus bomba pe fir la 250 de metri. L-am văzut pe individ, dar pur şi simplu nu puteai să faci nimic. Nu îmi amintesc decât faptul că m-am umflat sub centură pentru că suflul exploziei m-a aruncat pur şi simplu cu patul de la MTR. In momentul căzăturii, din cauza plăcii de protecţie, mi s-a fracturat coloana căzând pe tare, pe ciment", mai spune el.

Opt zile a stat în comă. S-a trezit într-un spital din Germania. Acolo a aflat că nu va mai merge niciodată.

După două luni de stat în spital în Germania şi în România, a ajuns acasă la Câmpulung. În toată această perioadă nu a avut parte de consiliere psihologică, aşa cum se întâmplă în prezent. Continuă să se simtă o povară, iar faptul că nu îşi putea ajuta copilul îi sfâşia inima.

Simţea ca pentru a ieşi din depresie trebuie să iasă din casă, să se descurce singur. La doar şase luni după accident s-a angajat la o unitate militară, a început să conducă maşina şi organiza întâlniri cu ceilalţi răniţi din zonele de război. Devenise propriul lui psihoterapeut.

În urmă cu şase ani a mai trecut printr-un moment dureros: divorţul de soţia lui. S-a văzut singur, însă a găsit tăria de merge mai departe, chiar şi într-un cărucior. Se ducea mereu la băi pentru tratament şi acolo a vorbit cu mai mulţi psihoterapeuţi. I-a făcut bine. În urmă cu trei ani a aflat de olimpiada militarilor răniţi în teatrele de operaţii INVICTUS.

În urmă cu doi ani s-a căsătorit cu Georgeta. Pentru ea Ionuţ este atât un erou de război, cât şi eroul ei. După o căsnicie dureroasă de 21 de ani cu un alt bărbat, Ionuţ a fost cel care a ajutat-o să vadă că viaţa este frumoasă.

La sfârşitul anului 2016 Ionuţ descoperă un sport nou: tir cu arcul. S-a antrenat şase luni şi a avut curajul să se înscrie la jocurile olimpice INVICTUS din Toronto de anul trecut.

A câştigat argintul la simplu şi medalia de aur împreună cu alţi doi colegi de echipă. Îşi doreşte însă să participe şi la jocurile paralimpice de la Sidney. Vrea să se înscrie la trei probe: tir cu arcul, alergare în cărucior şi canotaj în sală. Pentru asta se antrenează în fiecare zi într-o sală de sport de la un liceu din Câmpulung. Georgeta este mereu lângă el.

"Secretul pe care îl are fiecare familie" nu este o metaforă. În România peste două milioane de romani suferă de depresie, adică au trecut pe la medic şi sunt diagnosticaţi cu această boală.

Ionuţ ştie ce înseamnă asta şi tocmai de aceea vrea să îi inspire pe ceilalţi care, deşi nu sunt condamnaţi să trăiască o viaţă în cărucior, se lupta cu tenebrele depresiei. Mesajul lui este clar şi simplu: să cerem ajutor unui specialist, să împărtăşim experienţa şi cu alţii care au trecut prin depresie, să facem sport şi să nu uităm să iubim.

Cristina Bălan: ”Depresia e cancerul sufletului. Suntem învățați să mințim”
Cristina Bălan: ”Depresia e cancerul sufletului. Suntem învățați să mințim”
Ionuț Butoi
Povestea lui Ionuţ, românul care s-a întors din Afganistan într-un scaun cu rotile. Azi e câștigător la Jocurile Invictus
Impactul copleșitor pe care campania ȘTIRILE PRO TV despre depresie l-a avut asupra românilor
Elena Lasconi: “Toată copilăria mea am căpătat bătaie cu cureaua“
Românii ajunși în străinătate, bolnavi de depresie, se vindecă online. Cât costă o ședință
Oana Roman, amintiri dureroase de la Revoluție: ”Nu știam dacă vin să ne omoare”
Oana Roman luptă cu depresia de la vârsta de 13 ani: Cred că cel mai mult pe lumea asta mă iubesc fiica mea și câinele
monica barladeanu
Monica Bârlădeanu, dezvăluiri emoționante despre divorțul părinților și depresie