Coiful de aur de la Coțofenești a fost găsit în urmă cu 100 de ani. Din el au băut apă găini și a fost ținut agățat în gard
Piesele furate au avut un destin dramatic, până să ajungă să fie expuse. Coiful de la Coțofenești a stat acum aproape un secol pentru o vreme în curtea unor țărani, care l-au folosit ca adăpătoare pentru găini.
Un negustor care plătise o avere pe el l-a donat însă ministerului cultelor, de la acea vreme. Iar brățările dacice fac parte din cele 14 recuperate cu greu de statul român după o anchetă ca în filme.
Toate piesele expuse acum la Muzeul Drents din Țările de Jos au fost evaluate la 30 de milioane de euro.
Coiful de la Coțofenești a fost găsit undeva între 1926 și 1928, întâmplător, de niște copii care pășteau vacile.
S-ar fi adăpostit de ploaie când unul dintre ei, Simion, a văzut ceva strălucind în pământ. A dus obiectul acasă și nimeni nu și-a dat seama la început cât de valoros este.
Istoricii spun că familia a folosit căciula de aur, cum i s-a spus, inclusiv ca adăpătoare pentru găini. A fost aruncat pe coteț și chiar pus într-un par în gard. Atunci s-ar fi rupt și calota coifului, pentru că el a fost țuguiat, acesta este de altfel și singurul defect.
Doar câteva fragmente din calotă au fost mai târziu găsite, spun și ziarele vremii. Istoricii s-au mirat că au supraviețuit.
Mai târziu, tatăl lui Simion l-a împachetat și l-a dus la Ploiești, la un negustor în care avea mare încredere și care s-a dovedit a fi un om cu onoare. I-a oferit pentru coif bărbatului 40.000 de lei, bani care reprezentau venitul pe mulți ani al unei familii de țărani din acea vreme.
Noul deținător al coifului știa, așadar, că piesa avea o valoare inestimabilă și l-a dus, învelit într-un ziar, la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Ba chiar a și donat o sumă de bani în plus.
Ernest Oberländer-Târnoveanu, director Muzeul Național de Istorie: „Ion Marin Sadoveanu era subsecretar de stat și l-a întrebat ce dorește. Domnul acela s-a îndreptat spre o masă, a desfăcut ziarul și Ion Marin Sadoveanu a rămas siderat când a văzut ce i se oferă. A întrebat ce vreți pe el și el a spus nimic. A donat 5.000 de lei cu precizarea că acești bani trebuie să fie folosiți pentru a cumpăra un seif transparent pentru a-l expune. N-a fost cumpărat niciun seif transparent”.
Coiful de aur, expus la New York
Analizată apoi de experți, faimoasa piesă de artă a fost datată din secolele IV - V înaintea erei noastre. Coiful arată scene despre practicile religioase ale geților. Diametrul mic, de numai 17 centimentri, indică faptul că posesorul ar fi fost un adolescent ori o femeie, mai ales că un coif nu era purtat direct pe cap, ci avea și o căptușeală.
Ernest Oberländer-Târnoveanu, director Muzeul Național de Istorie: „Coiful a fost expus prima oară în Statele Unite, la expoziția universală de la New York din 1938, apoi a revenit. În timpul războiului a fost evacuat în Transilvania, împreună cu bunuri importante din colecția muzeului național de antichități, a fost expus și în 1972 a fost transferat muzeului național, fiind expus în tezaurul istoric”.
Alături de faimosul coif din aur, de la muzeul olandez au fost furate și trei brățări dacice, din cele 14 care au fost recuperate de statul român până acum.
Brățările au făcut parte din ofrandele depuse undeva la finalul domniei lui Burebista la mică adâncime în pământ, de 15-20 de cm, în încercarea de a îmbuna zeii, spun istoricii.
Între 1990 și 2000, în Munții Orăștiei, căutatorii de comori ar fi găsit și scos din țară multe obiecte de valoare, printre care și aceste brățări, pe care le-au și vândut pe piața neagră. A fost o anchetă internațională, în care s-a implicat și FBI. Pentru a le recupera, statul român a plătit sute de mii de euro.
Acum, autoritățile au anunțat că întreaga expoziție de la Muzeul Drents din Țările de Jos aveau era evaluată la 30 de milioane de euro. Cât valorează coiful și cele trei brățări furate ar fi confidențial.
Piesele fuseseră asigurate de o companie olandeză, pentru a fi expuse. Dacă obiectele sunt deteriorate sau furate, statul român încasează banii prevăzuți în contract. Istoricii muzeului speră însă ca încă o dată coiful și cele trei brățări să supraviețuiască și să fie aduse intacte în țară.
