Aflată la 20 de kilometri de Bistrița, biserica gotică din Dipșa, învăluită într-o aură de basm, străjuiește comunitatea săsească.
Oamenii se mândresc cu istoria locului și speră că mica lor așezare va deveni un punct de interes.
Legenda spune că, în urmă cu sute de ani, sătenii și-au îngropat averile, pentru a le proteja de invazia tătarilor.
Localnică: ”Așa știm, că a fost o scroafă și a scurmat și a găsit o căldare cu bani și de la căldarea aia cu bani s-a făcut biserica, de aceea i se spune ”biserica scroafei”.
Localnică: ”M-a impresionat foarte mult, zic, Doamne, chiar să fie adevărat acest lucru?”.
Localnică: ”De când știu și eram copilă, tot biserica asta cu scroafa pe ea”.
”Lumea zice că e legendă, dar e un fapt real”
Pe unul dintre pereții exteriori a rămas, ca mărturie, o statuie a sălbăticiunii. Povestea, curioasă și inedită pentru turiști, e motiv de mândrie pentru localnici, care cred că în spate e un sâmbure de adevăr.
Localnică: ”Așa se zice, că e adevărat”.
Liviuț Tătar, preot sat Dipșa: ”Biserica noastră e cunoscută ca ”biserica scroafei” asta pentru faptul că, la baza ei stă un fapt real, lumea zice că e legendă, dar e un fapt real”.
Istoricii întăresc și ei convingerile localnicilor.
Corneliu Gaiu, istoric: ”Subliniază acest mit sau această legendă, întărind-o, pentru că simbolul unui porc pe un monument de cult nu este tocmai comun”.
Biserica ascunde și alte „comori”. În altar au fost pictate reproduceri după celebrele opere „Cina cea de taină” și „Răstignirea”, ale lui Leonardo Da Vinci.
.webp)
