Bani din Norvegia, Islanda şi Liechtenstein pentru renovarea a opt clădiri emblematice din România
Comorile noastre monumente istorice, ignorate de autorităţi şi ajunse ruine, primesc o şansă din partea străinilor, care au decis să investească în ele.
Cu bani din Norvegia, Islanda şi Liechtenstein, cel puţin opt clădiri emblematice vor intra curând în renovare.
Pentru Vila Elisabeta din Băile Herculane, ridicată special pentru împărateasa Sissy în 1875, există planuri serioase de restaurare. Va deveni o casă de cultură, prin programul RO-Cultura, derulat de ministerul de resort. Banii necesari, aproximativ două milioane de euro, sunt în mare parte daţi de Norvegia, plus o contribuţie a statului român. Iar proiectantul este din Islanda.
În urmă cu 5 ani, autorităţile au mai făcut rost de o finanţare, însă planul a căzut atunci, după ce firma care urma să refacă imobilul a intrat în faliment.
Pe lista cu finanţări deja parafate sunt în total opt clădiri. Printre acestea este şi casa compozitorului Paul Constantinescu din Ploieşti. O clădire ridicată în 1870, în centrul oraşului, acum plină de crăpături şi cu tencuiala căzută, care va fi transformată în muzeu. Iar la Timişoara, Turnul de Apă din cartierul Iosefin, o construcţie impunătoare, înaltă de 50 de metri, va adăposti după restaurare spaţii culturale şi un mic muzeu al cafelei.
Ba chiar nordicii au decis să suplimenteze fondurile acordate ţării noastre prin acest program. Primul de pe lista de rezervă a Ministerului Culturii este Conacul Mocioni din judeţul Timiş.
Încăperile înalte adăpostesc acum o grădiniţă şi un cămin cultural, unde se fac nunţi şi botezuri. Subsolul clădirii este însă o bijuterie pe care comuniştii au transformat-o în brutărie.
Acum sunt şanse reale ca imobilul să devină un reper turistic. Reabilitarea va începe în aprilie.
Ruxandra Adam, arhitect: „E un proiect mare, aşa că e nevoie de mulţi bani, finanțarea de pe SEE Grands este de aproape 9 milioane de lei, restul fiiind o cofinanţare de la Consiliul Judeţean, care se va pune la dispoziţie în decursul a trei ani, cât durează implementarea proiectului”.
Din bugetul total al programului, cei mai mulţi bani sunt pentru Polonia şi România.
