Sacrificiul suprem al unei gravide a salvat 5 vieti. Maraton de transplanturi, in 24 de ore

Femeia, insarcinata in luna a VI-a, a suferit un accident vascular cerebral si nu mai avea nicio scapare. In aceasta situatie, cel care ii este sot de o saptamana a acceptat sa ii fie prelevate organele, iar mama copilului sau sa traiasca de astazi inainte prin altii.

In ultimele ore, alte 4 familii pietrificate de durere au facut acelasi gest nobil, iar lacrimile de durere care curg pe obrajii lor s-au transformat in lacrimi de fericire pentru alti 25 de oameni. Pentru ca atunci cand crezi cu adevarat, exista viata si dupa moarte...

La 3:00 noaptea, o lupta surda a inceput simultan la Bucuresti si Timisoara, unde doua femei s-au stins fulgerator. Una dintre ele avea doar 32 de ani, era in luna de miere si purta in pantec un baietel. Scos de urgenta prin cezariana, copilasul de 900 de grame respira. Si merita sa afle candva ca mama sa, in ziua in care s-a prapadit fara sa-l stranga vreodata la piept, a devenit inger pentru alte cinci familii.

Ioan Ghibu, sotul unei donatoare: "Am decis sa semnam, ca moartea ei sa nu fie in zadar".

Cealalta donatoare a murit la 51 de ani daruind, la randul ei, viata.

Cei patru rinichi prelevati de la ele au ramas la Cluj. La ora 6:00, avionul a plecat spre Bucuresti cu ficatul lor. Aici, doua femei grav bolnave de ciroza si cancer erau in fruntea listei de asteptare.

Gabriela Droc, seful Sectiei Terapie Intensiva: ''Suntem foarte dependenti de timp si in momentul in care soseste ficatul sa fim pregatiti sa il si punem".

In fata blocului operator, asteptarea este sfasietore. Apropiatii celor doua suferinde isi abat gandul de la ce se intampla in sala spre familiile donatorilor.

Marius Dinu, fiul primitoarei: "E greu de zis... Ca le multumim... E greu de exprimat in cuvinte".

Fiul primei bolnave insista sa afle de la cine au venit organele si ramane cutremurat de poveste. Cerul intreg se prabuseste pe el. Plange: "I-au scos bebelusul care traieste si ficatul a venit la noi".

Ion Capra, sotul primitoarei: "Nu stiu cum... N-avem cuvinte sa ne exprimam. Va inchipuiti cata durere a fost acolo si pentru noi e foarte greu".

Gheorghe Segheti, sotul primitoarei: "O sa dau cateva slujbe la sfanta biserica. Sa ii ierte pacatele, indiferent cine e. Sa o ierte Dumnezeu si s-o odihneasca".

Este momentul in care cei dragi incep sa se roage. Uneori primesc si dovezi ca nimic nu este intamplator. Pacientele - una din Urziceni, alta din Baia Mare - sunt nascute chiar in aceeasi zi, aceeasi luna si acelasi an. Pentru unii ar fi o coincidenta, pentru aceste familii e un semn de sus. Mai ales ca Biserica Ortodoxa Romana si cea Catolica incurajeaza recoltarea organelor. Iar medicii spun ca, in ultimul timp, tot mai multi romani vad in transplant un efort in slujba vietii.

Irinel Popescu: "Intotdeauna avem emotii in fata operatiilor de acest tip, dar concentrarea si ideea ca trebuie sa se termine cu bine ne ajuta sa le depasim".

Abia dupa zece ore de cand si-a vazut ultima data mama, fiul primei bolnave afla oficial vestile bune si isi permite, in sfarsit, sa zambeasca. Dar frica cea mare n-a trecut inca.