Instanța sugerează că dosarul DNA cu măștile pentru MApN e un exercițiu de imagine bazat pe notorietatea lui Victor Pițurcă

Judecătorii i-au eliberat pe toți cei trei suspecți reținuți de DNA în dosarul măștilor din pandemie pentru MApN, iar în motivarea instanței se întrevăd o serie de reproșuri aduse modului în care au acționat procurorii anticorupție.

Iar ”vedeta” acestui dosar, fostul selecționer Victor Pițurcă, a scăpat miercuri inclusiv de măsura controlului judiciar. 

Astfel, Tribunalul București constată, printre altele, că inculpatul Gabriel Țuțu, directorul Romarm, a dat, în realitate, dovadă de bună credință în derularea operațiunilor descrise de procurorii DNA, nu există, de fapt, niciun prejudiciu stabilit obiectiv, iar parchetul anticorupție știa de toate aceste fapte încă de la desfășurarea lor, în 2020, dar nu a luat nicio măsură până acum, când a ales să mediatizeze speța, profitând de notorietatea lui Victor Pițurcă.

Documentul integral emis de Tribunalul București poate fi consultat la sfârșitul acestui articol.

Rolul șefului Romarm a fost redus, deciziile fiind luate de liderii politici care l-au pus în funcție

În încheierea deciziei de pe 1 februarie 2023, tribunalul își motivează respingerea deciziei de arestare preventivă a lui Gabriel Țuțu prin invocarea mai multor aspecte:

”Astfel, în privința inculpatului instanța observă că presupusele fapte s-au petrecut în anul 2020, în plin context pandemic, când era obiectiv necesară achiziționarea în timp scurt de măști de protecție sau de linii de producție pentru acestea de pe orice piață disponibilă, în condițiile în care atât transporturile aeriene, cât și piețele europene nu erau disponibile, deoarece și aceste țări se confruntau cu probleme similare. În acest context trebuie privită apelarea la un producător chinez – și cu specificațiile de produs oferite de acesta.

Firește că aceasta nu înseamnă că este scuzabilă încălcarea legii, dar, în procesul de individualizare a alegerii măsurii preventive, împrejurările mai sus arătate diminuează gradul de pericol social concret în cauză”.

În plus, constată tribunalul, ”o altă împrejurare ce diminuează gradul de pericol social concret al presupuselor fapte săvârșite de inculpatul ... este rolul subordonat al acestuia.

Inculpatul a fost numit de un partid politic la conducerea …, pe criterii politice și era supus comandamentelor decidenților politici superiori, care insistau că trebuie achiziționate de urgență și de pe orice piață disponibilă, măști și linii de producție pentru măști.

Inculpatul avea deci o marjă de manevră destul de redusă, împrejurare care, chiar dacă nu-l absolvă de răspundere penală, îi reduce gradul de pericol social concret al presupuselor fapte”.

Tribunalul constată buna credință a principalului suspect

Pe de altă parte, Tribunalul București evidențiază faptul că nu există, practic, niciun prejudiciu corect și obiectiv în această speță:

”Este corectă observația inculpatului din declarația sa că Parchetul a luat pur și simplu valoarea contractului și a considerat-o drept prejudiciu, deși s-au produs circa 5 milioane de măști de protecție dintre care o parte au fost vândute și o altă parte distribuită salariaților ….

Cu alte cuvinte, în cauză prejudiciul este mai mic decât cel reținut de Parchet, împrejurare ce contribuie și la reducerea gradului de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului.

În treacăt fie spus, deși dosarul penal este din 2020, la dosar nu există o expertiză sau un raport de constatare care să determine cert, științific valoarea prejudiciului din prezenta cauză”.

Mai mult, instanța menționează posibilitatea ca DNA să nu fi ținut seama de legislația aplicată în perioada din dosar:

”Instanța constată că au fost insuficient verificate apărările inculpatului ..., că decretul din martie 2020 prin care s-a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul României crea posibilitatea efectuării de achiziții publice în mod derogatoriu de la legea achizițiilor publice (fără licitație, cu un singur producător, cu încredințare directă).

Cu alte cuvinte, se cuvin reverificate încălcările legii invocate de Parchet, fiind perfect posibil ca o parte dintre acestea să nu mai subziste, lucru ce, de asemenea, reduce gravitatea concretă a faptelor imputate inculpaților (în special a faptei de abuz în serviciu, a cărei descriere ocupă circa 90% din referat)”.

Foarte interesant este și faptul că Tribunalul București reține buna credință a șefului Romarm, aspect care desființează, practic, tragerea sa la răspundere penală.  

”La individualizarea măsurii (ca una mai blândă) trebuie reținute încercările repetate ale acestuia de a se obține remedierea defecțiunilor și asigurarea unui flux de producție optim, lucru ce demonstrează, cel puțin în parte, buna sa credință și îndreptățește instanța să creadă că nu este oportună luarea celei mai severe măsuri preventive”.

Cel mai important factor: trecerea timpului

Însă cel mai important aspect reținut de instanță este timpul scurs de la comiterea așa-ziselor fapte, timp în care DNA nu a acționat, deși știa de toate cele petrecute:

”Dar factorul determinant ce va orienta instanța în alegerea măsurii controlului judiciar este trecerea timpului.

Faptele ce fac obiectul prezentului dosar s-ar fi săvârșit în perioada 19.03.2020-16.09.2021 (pentru inculpatul ...) și la data de 10.04.2020 (pentru inculpatul …), intrându-se în al 2-lea sau al 3-lea an de la presupusa lor comitere.

Parchetul nu poate invoca faptul că a avut cunoștință de fapte în acest an (și de aceea a formulat abia acum propunere de arestare, deoarece dosarul penal a fost deschis din anul 2020), astfel că faptele erau cunoscute de către PICCJ – DNA ( care a preluat dosarul la 5.06.2020 și a început urmărirea penală in rem la 19.06.2020)”, se arată în încheierea instanței.

”De asemenea, Parchetul nu poate invoca lipsa probelor ca motiv al formulării cu atâta întârziere a acestei propuneri, deoarece prezentul dosar este bazat pe înscrisuri și declarații (de martori sau de suspecți/inculpați) probe ușor de obținut și de administrat (de fapt chiar administrate)”, continuă motivarea tribunalului.

”În aceste condiții factorul “timp” devine esențial, deoarece pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat odată cu trecerea timpului, în cauză subzistând doar un pericol abstract reliefat de mărimea ridicată a presupusului prejudiciu invocate de Parchet (deși cum s-a arătat anterior, este posibil ca acesta să fie mai redus).

Deci se observă cu ușurință că faptele din această cauză nu au fost cunoscute opiniei publice, cercetarea acestora s-a putut face și cu inculpații în stare de liberate, fără ca opinia publică să aibă o reacție negativă, să fie scandalizată, oripilată etc”, se precizează în motivarea instanșei bucureștene.

Una peste alta, ”presupusele fapte ale inculpaților sunt unele fără violență, cu un prejudiciu încă nestabilit cu certitudine, astfel nu prezintă gradul excepțional de pericol pentru ordinea publică de care făcea vorbire CEDO în cauza Letellier contra Franței, încât să permită arestarea preventivă a inculpaților la atât timp de la presupusa comitere a faptei”.

DNA a acționat bazându-se doar pe notorietatea familiei Pițurcă

La fel stau lucrurile și în privința lui Alexandru Pițurcă, care ”a avut o participație și o contribuție mult mai redusă la presupusa săvârșire a faptelor ce fac obiectul acestui dosar”, indică tribunalul.

Iar singura referire la Victor Pițurcă este una mai degrabă lipsită de substanță, în care nici măcar nu i se aplică titulatura de inculpat, ci doar de suspect: ”A avut o contribuție egală și chiar mai mare la presupusa săvârșire a faptelor ce fac obiectul prezentei spețe, prin prisma experienței de viață superioare, a disponibilităților bănești, a abilității de a se implica în afaceri și de a-și crea relațiile sociale necesare”.

În finalul motivării, impresia Tribunalului București este că DNA a făcut publică această acțiune doar pe baza notorietății lui Victor Pițurcă.

”Dacă totuși, s-a ajuns la o mediatizare a cauzei, aceasta nu a fost cauzată de presupusele fapte și de presupusul pericol pentru ordinea publică, ci de maniera instrumentării cauzei și de notorietatea familiei ….”, scrie în motivarea instanței.