Crin Antonescu spune că s-a înscris în Partidul Național Liberal în ianuarie 1990, imediat după Revoluția din 1989, mărturisind că a intrat în politică ”de rușine”, după ce în București au avut loc primele manifestații.
Liberalul spune că, după ce Televiziunea Română a arătat că la sediile partidului țărăniștilor ”au fost descoperite droguri” și ”mașini de făcut bani”, ”la liberali sediile au fost devastate”, iar reacția oamenilor a fost una suprinzătoare. S-au așezat la coadă ca să se înscrie în PNL. Iar printre ei … s-a aflat și el.
”După devastarea sediilor, s-au format niște cozi de oameni care doreau să se înscrie în aceste partide. M-am așezat și eu la coada care era pe scările sediului Partidului Național Liberal, în bulevardul Bălcescu, și undeva pe scări, un veteran pe care aveam să-l cunosc ulterior, Nicu Enescu, un vechi liberal, stătea cu un caiet și făcea niște înscrieri. Deși în vârstă, era foarte ager și operativ, adică se mișca repede, pentru că era foarte multă lume. Am ajuns și eu la rând.
I-am spus cum mă cheamă, de unde sunt. El a scris pe o hârtie ceva, a pus o ștampilă și mi-a spus: Uite, ești președinte. Eu m-am speriat, pentru că înscrierea mea în acest partid era un protest împotriva ce se întâmplase, nicidecum vreo intenție să fac politică propriu-zis. Zic, cum, ce președinte? Păi, președinte, n-avem pe nimeni la Tulcea. Te duci și faci filială. Eu atunci i-am spus cu toată sinceritatea: dar nu vreau, dar nu, nu e cazul. De ce? M-a întrebat el. Vrei sau nu vrei să te înscrii? Vreau, dar nu să fiu președinte. De ce? Pentru că sunt prea tânăr. El, atunci, a ridicat ochii din caietul ăla, s-a uitat mai atent la mine și mi-a zis: Câți ani ai, mă? 29, am miorlăit eu. Dă-te la o parte, hai, că am treabă aici, ne încurci! La vârsta ta eram de 5 ani în pușcărie.”, a povestit Crin Antonescu.