Interviu cu doi britanici care fac Romania faimoasa in intreaga lume: "M-am indragostit de peisaje, de natura, de sate"

Ce i-a facut sa munceasca pentru Romania si pentru oamenii de aici, asa cum noi insine nu gandim ca putem face? Ce este, de fapt, modelul Viscri? Si cat de departe poate ajunge? Si unde duce drumul deschis de “Wild Carpathia”, partile I, II si III?

Jessica si Charlie au vorbit despre problemele si situatii dureroase si complicate din tara noastra – fara insa sa inceteze sa zambeasca!

Admiratorii nostri de la capatul Vestic al Europei au gasit o Romanie bogata, frumoasa si irezistibila.

Mai multe despre ei puteti afla accesand site-urile lor: www.mihaieminescutrust.ro si
www.theeuropeannaturetrust.com

Citește și

Coltul de rai din Muntii Fagaras. Cum arata in luna mai Poiana Narciselor, locul laudat in documentarul Wild Carpathia

Lovitură pentru Serghei Șoigu. În Rusia e scandal uriaș, a fost arestată o a treia persoană anchetată în dosarul viceministrului rus al Apărării

Sinteza interviului:

Cristian Leonte: Cateva cuvinte despre voi doi. Jessica, tu conduci Mihai Eminescu Trust, care are ca misiune pastrarea vie a traditiilor si a invechitului stil de viata din regiunea Viscri. Asa e?

Jessica Douglas-Home: Da, dar nu mi se pare ca "invechit" e cuvantul adecvat. Il aducem in secolul XXI si...
C.L.: Valori stravechi, atunci.

Jessica: Da, valori stravechi. Si conservam detaliile istorice.

C.L.: Charley, prezentarea e inutila in cazul tau. Ai facut un star din Transilvania, de fapt, din Romania, gratie proiectului tau, "Wild Carpathia". Cuvintele sunt insuficiente ca sa-ti multumim. Iti multumim si tie, Jessica. Le spuneam telespectatorilor nostri ca sunteti doi britanici indragostiti de Romania. Cum s-a nascut aceasta dragoste pentru Romania?

Jessica: Totul a inceput dupa ce am citit intr-un ziar britanic o scrisoare a lui Serban Cantacuzino, care spunea ca monumentele istorice din Bucuresti vor fi demolate, ca sa faca loc Bulevardului socialismului. Dar, de fapt, a inceput mai demult, caci cunosteam Europa de Est foarte bine. Conduceam doua universitati clandestine, in perioada comunista, pentru disidenti, filosofi si istorici.

C.L.: Aduceati clandestin carti, aduceati informatii, practic, asta faceati, nu?
Jessica: Da, si ii tineam la curent cu noutatile din domeniile lor, cele pe care le studiau inainte de a fi exclusi din posturile importante din universitati. Iar filosofii din Oxford si Cambridge veneau aici, sa tina seminare, in secret.

C.L.: Fascinant! O operatiune clandestina.
Jessica: Da. Apoi am zis sa facem asta si in Romania, deoarece sunt sigura ca are la fel de multa nevoie. Am citit scrisoarea deschisa a lui Serban Cantacuzino, iar cladirile ma pasionasera intotdeauna, asa ca voiam sa le combin... Dar filosofii au spus nu, pentru ca ei tin deja cursuri in timpul zilei si ca nu mai au timp pentru o alta organizatie. Poate ca "organizatie" e nepotrivit. O noua fundatie. Atunci am decis sa vin aici o data si sa vad... Evident, in urma acestei calatorii, am fost complet captivata. Iar tragedia acelei epoci, a evenimentelor, era asa de evidenta si de cumplita, ca m-a infuriat si pe mine. Recunosteam frumusetea si tragedia, dar eram si foarte revoltata.

C.L.: Ce era tragic in ceea ce ati vazut atunci, in Romania?

Jessica: In Bucuresti, in acea epoca, trecea, probabil, o masina la cinci ore, pentru ca nu era benzina pentru nimeni. Era un loc izolat, sumbru, deprimat, tragic. Dar oamenii pe care i-am cunoscut mi-au explicat ce se intampla de fapt. Acei trei oameni esentiali au fost Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Maria Celac, arhitecta... Pe ceilalti doi ii stiti, filosofi, scriitori... istorici. Probabil ca azi ii stiti pe toti foarte bine, dar, in acea vreme, isi pierdusera locul de munca si ma intalneam cu ei in secret. Mi-au explicat foarte elocvent si clar ce se intampla. Pe langa asta, e intalnirea mea cu un om, in trenul de la Iasi. Era un inginer. Si el mi-a spus detaliat ce se intampla in tara. Mi-a soptit! In vagon, trebuia sa-mi vorbeasca in soapta, deoarece puteam fi auziti. Mi-a vorbit despre viata de zi cu zi. Deci stiam punctul de vedere al filosofilor si pe cel al unui om simplu... De fapt, un om inteligent. Ducea cu el o damigeana enorma cu vin, pe care o folosea ca sa faca schimb, cand ajungea in Bucuresti.

C.L.: Discutia asta in tren e foarte interesanta... Poate e tatal cuiva care l-ar recunoaste azi...
Jessica: Nu! Il voi intalni din nou, la ambasada, peste o ora.

C.L.: Charlie, tu cum te-ai indragostit de Romania?
Charlie: Am venit aici la cererea prietenului meu, Paul Lister, pe care l-am cunoscut cand filmam in Highlands, in Scotia. Paul mi-a spus: "Daca Scotia ti se pare frumoasa, vino sa vezi Romania," "caci Romania arata ca Scotia acum 500 de ani, inainte de a distruge marea Padure Caledoniana". Padurea acoperea doua treimi din muntii Scotiei. "Si inainte de a extermina ursii, rasii, lupii din Scotia." Asa am venit in Romania si am descoperit un paradis silvic. M-am indragostit de peisaje, de natura salbatica, de sate... E uimitor! N-am mai vazut asa ceva! E realmente ultimul loc din Europa unde natura e neatinsa, cu un ecosistem superb, in mare parte, inca neatins. Deci eu am vazut mai intai peisajul si de el m-am indragostit. Apoi, comunitatile din sate, aspectul lor medieval, acele sate vechi minunate, cum e cel in care e casa mea. Si acestea sunt conservate inca destul de bine, desi si asta incepe sa se schimbe. Dar noi facem tot ce putem sa incurajam conservarea celor mai importante monumente si sate istorice. Dar mi s-a parut extraordinar. Apoi, desigur, oamenii! Romanii erau asa de primitori! Si-au deschis casele si sufletul, ne-au dat ciorba si palinca, ne-au facut sa ne simtim bine-veniti. Am simtit ca trebuie sa arat asta lumii, deoarece imaginea Romaniei in Europa nu e cum ar trebui sa fie. Cand discuti cu oameni care nu stiu nimic despre Romania se gandesc imediat la romi, la Dracula, la Transilvania... si asta incepe sa se schimbe. Incepem sa aratam lumii cum e Romania cu adevarat. Dar oamenii trebuie sa vina sa vada cu ochii lor. Asta am incercat sa fac cu filmele mele. Vreau sa le arat oamenilor ce minunata e tara asta. Cred ca incepe sa se vada... De exemplu, "Lonely Planet Guide" a ales Romania in Top 10 al celor mai interesante locuri din lume. Cred ca e un progres formidabil, asa ca ma bucur ca lucrurile incep sa se schimbe.

C.L.: Amandoi ati gasit aici un loc fascinant din punct de vedere intelectual, pentru setea voastra de cunoastere. Dar in viitor? Ce intentionati sa faceti? Jessica, tu vrei sa pastrezi
modul de viata traditional, modul traditional de a construi, de a conduce comunitatile... Charlie, tu esti interesat de conservarea peisajului, dar ne-ai spus ca te intereseaza si pastrarea traditiilor, de conservarea modului de viata stravechi.
Charlie: Nu e vorba doar de peisaj. Mai importanta e natura salbatica. Daca te gandesti la Parcul Yellowstone, acesta aduce venituri de sute de milioane de dolari, pentru americani, in fiecare an! Numai reintroducerea lupilor in ultimii zece ani a adus o crestere a profiturilor localnicilor estimata la 15 milioane. Ceea ce incerc eu, in colaborare cu European Nature Trust si cu alti oameni, este sa gasesc o cale de a proteja padurea, deoarece se spune ca 3 ha de padure sunt defrisate in fiecare ora!

C.L.: Nu se spune, e un fapt. E o statistica!
Charlie: Deci e un fapt documentat statistic ?
C.L.: Da.
Charlie: Intr-o singura generatie, totul va disparea. Asta s-a intamplat peste tot in Europa.
Jessica: Da, cand am venit in Romania, 23% din tara era acoperita cu paduri. Dar cred ca numai 2% dintre paduri au fost defrisate. Nu? Sigur, e mult !

C.L.: E un progres constant, daca-i putem spune asa... E un mod cinic de a descrie situatia, dar asta se intampla in prezent. Defrisarea e... Asta e o imagine superba din locurile vizitate de voi, dar noi avem si alte imagini, caci am organizat campanii in programul de stiri, care arata ca defrisarea continua neintrerupt. Este un proces nemilos, dar cadrul legal se modifica
in prezent si speram ca va ajuta. Dar cum puteti crea un mod de viata sustenabil pentru comunitati, care depind de taierea copacilor pentru a supravietui ?

Charlie: De aceea am dat exemplul rezervatiei Yellowstone. Daca vedeti cati bani genereaza pentru regiune, precum si pentru bugetul intregii tari, vedeti ca puteti avea un mediu similar celui din Yellowstone, in Romania, in Carpati. Exista multe posibilitati pentru ecoturism. Cred ca, daca facem o schimbare, daca ne ocupam de turism, daca ne adaptam si-i facem loc aici, in modul potrivit, atunci, oamenii vor putea trai din asta, mai mult decat din defrisare. Defrisarile sunt lipsite de valoare. Odata taiate padurile, e nevoie de multi ani pentru reimpadurire. Si pana cresc iar copacii, din ce traiesc oamenii?
Jessica: Dar nu sunteti de acord ca, la inceputul erei comuniste, Romsilva avea un program bun de taiere si reimpadurire? Iar fata de acele zile, defrisarea e complet necontrolata? Programul de reimpadurire a fost neglijat.
C.L.: Da, e un pic haotic.
Jessica: Dar, in mod ciudat, a functionat foarte bine in era comunista. Dar mai exista un om, Christoph Promberger, care locuieste aproape de Brasov si care a reunit mai multi investitori ca sa cumpere sute de hectare... Nu e si acesta un mod de a crea o rezervatie naturala ?
Charlie: Permite-mi sa intervin aici. Nu este vorba de o investitie si cred ca, recent, a aparut si o stire despre asta, in care Christoph era citat, dar scos din context, in opinia mea si a altora care au vazut interviul. Ceea ce el si un grup de oameni incearca sa faca e sa creeze o rezervatie naturala, care sa fie protejata si conservata, in mod indefinit, dar data inapoi poporului roman... Nu este o afacere, fiindca niciunul dintre cei implicati nu are vreun profit. E un grup de oameni care incearca sa schimbe ceva in bine. Sunt si multi filantropi straini care au venit aici, cum e Doug Tompkins, fondatorul firmei North Face, care a dat bani, nu i-a investit! Acesti oameni au dat bani, i-au donat pentru poporul roman, pentru aceasta organizatie care vrea sa conserve zone intinse ale padurilor carpatine.
Jessica: Da, cam cum avem noi Districtul Lacurilor, in Anglia. Inca exista acolo o comunitate, dar este o zona protejata, e o rezervatie nationala. Poate ca ar trebui sa-l invitati pe Christoph Promberger aici.

C.L.: O rezervatie naturala, o zona protejata... Asa ceva necesita timp. Asa este. Voi vorbi din punctul de vedere al taranului care locuieste acolo, care spune ca are nevoie de bani acum! Bani ca sa-si trimita copiii la scoala, bani ca sa iasa din iarna, bani ca sa-si duca zilele!
Jessica: Aici functioneaza proiectul pus la punct de fundatia noastra. Implicam intreaga comunitate cand sugeram niste solutii, dar e decizia lor daca actioneaza sau nu. Ii sfatuim cum sa conserve istoria locurilor, cum sa se ajute singuri... Cream afaceri mici, ca ei sa fie independenti.
C.L.: Da-ne un exemplu, te rog!
Jessica: Am creat 40 de afaceri noi, toate sunt foarte mici. Poate fi vorba de pensiuni turistice, acesta e un exemplu de afacere mica. Constructori, care isi cunosc mestesugul... E vorba de zidari, de tamplari. Pot deschide o afacere si pot fi angajati si in afara comunitatii... Deci ii facem sa se descurce singuri. Acesta e mesajul fundatiei noastre. De asemenea, mesajul e sa implice tot satul in afaceri si in decizii.
C.L.: Astfel de afaceri au activitate tot anul? Oamenii au o slujba tot anul? Si ani la rand? E nevoie sa le mearga bine ca sa nu mai taie padurile.
Jessica: Dintre cei 400 de constructori pe care i-am format, toti castiga bani din asta si cred ca au de lucru tot anul. Deci functioneaza! Dupa cum stiti, lucram in 29 de sate. Totul depinde de liderii satului, de calitatea lor, de firea lor... De aceea, unele sate sunt foarte prospere, si as vrea sa vada toata lumea satele care au prosperat, dar unele sate nu reusesc la fel de bine. Dar planul functioneaza foarte bine, daca implicam comunitatea pentru binele comunitatii.

C.L.: Care a fost prima reactie la proiectul dv.? Prima data cand ati incercat sa implicati oamenii, cum au raspuns?
Jessica: Din fericire, Caroline Fernolend, care e director executiv, se nascuse si traise in sat, iar Viscri este satul de debut. Si priviti cum arata acum! E minunat. Totusi, as vrea sa discutam despre o mare amenintare pentru acel loc. Poate ca si Charlie stie ceva, poate ca si tu stii.

C.L.: Da, sigur ca stim. Vom reveni la asta.
Jessica: Da, sa revenim! Este o amenintare pentru munca tuturor.

Charlie: Inainte de a trece la asta, exista un alt exemplu foarte bun... Am fost recent acolo, ma refer la satul Cund, unde un prieten de-ai mei a infiintat o pensiune superba, o pensiune de o frumusete rara. Tot el a restaurat niste case sasesti si a creat un mediu incantator, unde vin oameni nu doar din Romania, ci din intreaga lume. Pensiunea a creat locuri de munca pentru multi oameni din sat, care au fost invatati sa gateasca. Oamenii au inceput sa aiba un venit. De asemenea, a atras si a dezvoltat alte afaceri periferice: de exemplu, drumetii montane cu ghid, instructori de calarie, cu toti angajatii aferenti... Afacerea a regenerat satul. Cand mergi acolo, e uimitor sa vezi cat de mult s-a schimbat in numai cativa ani, deci cred ca e posibil! Daca va uitati la Scotia, turismul e una dintre principalele surse de venit. Nu vad de ce aceste zone rurale, care sunt mult mai frumoase... Regret sa spun asta, dar inca au tot ceea ce Scotia a pierdut. Regret! Stiu ca ma vor uri scotienii pentru asta, dar e adevarat! Dar nu exista niciun motiv... Oamenii se pot schimba! Revenind la intrebarea ta: de la distrugere la sustenabilitate. Da, exploatarea padurilor poate fi facuta in mod responsabil si nu poate fi impiedicata, desigur. Dar, pe langa asta, scapati de defrisarile ilegale, salvati aceste sate abandonate si reconstruiti-le, deoarece sunt multi oameni, nu exagerat de multi, dar multi, care vor sa vina si sa vada aceste sate. Ar putea fi una dintre marile comori nu numai ale Europei... E deja! Dar Romania poate fi mandra de ele si le poate da exemplu lumii.

C.L.: Care e cea mai mare problema pentru cei care vor sa viziteze aceste locuri?
Charlie: Cred ca, in primul rand, trebuie sa-si invinga prejudecatile. Daca vrei sa mergi acolo, trebuie sa fii deschis. In plus, inca nu exista infrastructura.

C.L.: Ai mers cu masina acolo?
Charlie: Da, Doamne, de multe ori!

Jessica: Scuza-ma, dar infrastructura exista! Infrastructura e minunata in satele in care lucram noi. in conacul nostru, poti folosi telefonul mobil si ai retea wi-fi. Iar sistemul de canalizare din Viscri va fi un model... Un model care va fi extins in Romania. Am intalnit un mic obstacol la Ministerul Mediului, despre care v-as putea vorbi mai tarziu.
C.L.: Despre ce e vorba? Descrieti-ne sistemul de canalizare din Viscri.
Jessica: E ceva minunat, fiindca satenii nu vor mai trebui sa plateasca electricitatea. Niciodata! Totul este canalizat pe o panta, pana la o uzina, aflata in vale, care trateaza apa in mod ecologic si o filtreaza inapoi in sistem. Apa este purificata complet, dar numai cu metode ecologice.

Charlie: Cand vorbeam despre infrastructura, nu ma refeream la asta. Voi ati realizat ceva incredibil acolo si e un exemplu formidabil. Dar eu ma gandeam mai mult la acces.
C.L.: Asta era intrebarea mea.
Charlie: Trenurile si drumurile, de exemplu.Nu cred ca, in Romania, se investeste destul pentru imbunatatirea drumurilor pentru a le face mai accesibile. La fel, si trenurile, care nu au un program regulat, nu merg rapid si eficient. Am pierdut mult timp blocat la treceri de cale ferata, asteptand sa treaca trenul! Iar cand trece, parca ar fi un melc! Iar trenul e cel mai bun mod de transport. Soselele sunt destul de bune acum. Mai bune.

Jessica: In satele noastre s-a turnat mult asfalt, ceea ce nu e rau, dar schimba un pic stilul satului. E mai bine sa ai drumuri de pietris in sat, iar asfaltul, doar pana in sat. Dar trenurile din Romania sunt dezastruoase! Si e minunat sa calatoresti cu trenul. Ar trebui ca toti sa calatoreasca asa.

C.L.: Puteti compara calatoria cu trenul cu alte calatorii... De exemplu, calatoria cu trenul intr-un frumos peisaj romanesc ar fi comparabila cu ce calatorie in Europa?
Jessica: Asta e o alta problema. Am un prieten filosof, din Anglia, care nu s-ar mai intoarce in Romania, din cauza gunoiului. E foarte mult gunoi peste tot, pe marginea drumului, dar si in orase si sate. A fost ingrozit de asta. Fundatia noastra intentioneaza sa faca o campanie pentru ca fiecare localitate sa arate ceva mai bine.
C.L.: Pregatisem niste fotografii. Era un alt subiect, dar daca l-ati adus in discutie...
Jessica: Perfect!
C.L.: Deci cine face asta? Vorbiti despre oameni care construiesc case, construiesc un nou mod de viata, se implica in comunitate... Cine sunt cei care fac asta si de ce? De-a lungul cailor ferate, de-a lungul drumurilor...
Charlie: Nu cred ca ne ajuta sa aratam cu degetul. Nu este un grup anume. E un tip de om! Oameni care nu gandesc. Nu le vad, nu ii preocupa. Inainte, aruncau gunoiul peste gard si apoi nu mai era treaba lor. Acum, oamenii il duc ceva mai departe si-l arunca pe marginea drumului, il arunca din masini sau dupa un picnic intr-un loc frumos... Asta are mare legatura cu munca mea. in ultima saptamana, am filmat numai gunoaie. Motivul meu a fost ca am adunat un grup de copii, asa ca fac un film educational, pentru proiectul comun cu European Nature Trust. Mergem la mai multe scoli si ii invatam pe copii despre importanta conservarii, despre relatia dintre om si natura. Le spunem de ce sa protejeze si sa aiba grija de natura, nu sa arunce gunoaie. Asa ca am vrut sa-i educ pe copii cu acest film, sa le arat ce pot face ei, cum pot participa. Am mers cu un grup de copii in Bucegi, unde am adunat gunoaiele. Iar gramada de gunoi adunata intr-o jumatate de ora era naucitoare. Deci am umplut patru pubele cu gunoi in practic 5-10 minute. De necrezut! A trebuit sa facem doua drumuri cu masina ca sa-l transportam. Asta se intampla fiindca oamenii merg la picnic, apoi lasa gunoaiele acolo, care ajung in reteaua de apei si blocheaza cursul raurilor. Oamenii nu vor sa mearga acolo. Daca vezi o fotografie ca aceea, apoi, o fotografie cu o zona salbatica curata, te intrebi unde ai vrea sa mergi. Multi romani sunt constienti de asta si sunt putini cei care fac mizerie. Fie, nu putini! Dar numai o parte fac mizerie.
Jessica: Daca-mi permiteti, e o reuniune foarte inspirata, deoarece cred ca fundatia lui Charlie ar trebui sa colaboreze cu noi. In satele noastre, avem zone bine delimitate, curatenia e pusa la punct, dar vrem sa extindem educatia asta. Discutam despre gunoi. Despre pubele, despre mizerie... Discutam despre oameni care arunca gunoaie peste tot. Care e solutia? Charlie, tu faci un film.

Charlie: Fac un film ca sa le arat oamenilor diferenta dintre un peisaj frumos si un peisaj cu gunoaie. Cred ca sunt doua lucruri aici. Mai intai, bucura-te de peisaj, dar ia-ti inapoi gunoiul. Du-l acasa si arunca-l in tomberoane. E drept, ne trebuie mai multe pubele in zone ca Bucegi sau Piatra Craiului, unde oamenii merg la picnic. Iar pubelele alea trebuie sa fie inaccesibile ursilor. Da, e important. Altfel, gunoaiele sunt imprastiate peste tot. Dar trebuie sa ai pubelele acolo, ca sa le vada oamenii! Daca nu se ostenesc sa le ia cu masina, macar le lasa in pubele, care trebuie golite regulat! Nu ca in fotografia asta, unde e evident ca n-au mai fost golite de mult.
C.L.: Asta e problema administratiei locale.
Charlie: E si problema administratiei locale. si ei sunt vinovati. Trebuie sa luam gunoiul cu noi sau sa il punem in pubela, iar pubelele trebuie sa existe! Al doilea nivel este sa adunam
gunoaiele lasate de altii. Daca esti la picnic si le vezi... Nu-ti ia mai mult de doua minute ca sa iei gunoiul, sa-l bagi in masina sau in pubela, daca exista acolo. in felul acesta, putem pastra curatenia acestor locuri minunate. Daca le respectam si le iubim, le e mai greu altora sa le exploateze.
Jessica: Pot sugera ca initiativa trebuie sa porneasca de sus? De la nivelul ministerului...
C.L.: In ce fel?
Jessica: Ministrul Mediului trebuie sa le spuna primarilor ca trebuie sa puna la punct sistemul de colectare. Nu stiu... E o munca minunata. Poate ca exemplele din filmul tau trebuie sa fie vazute de ministru. Vrem sa-l folosim si in programul fundatiei Eminescu, la care lucram. Trebuie sa actionam si de sus. Trebuie! Mai ales in Romania! Oamenii primesc ordinele de sus.
C.L.: Sanctiunile ar ajuta?
Jessica: Da.
C.L.: Amenzile ar ajuta?
Jessica: Da.
Charlie: Comunitatile trebuie amendate daca nu se ocupa de gunoiul din zona lor. Sa puna pubele, sa le ridice in mod regulat... Ar trebui amendati, zic eu, ca sa aiba un motiv in plus sa le pese! Asta e necesar.

C.L.: In ce alte zone din Romania ati mai calatorit?
Jessica: Am discutat despre Viscri, despre zona Brasovului... As pomeni de zona Horezu. Minunata zona! Si, desigur, Maramures. Dar cred ca tu stii si Delta. E singurul loc din Romania unde n-am fost.

C.L.: Ce parere aveti despre noile case? Casele noi, moderne?
Charlie: E ingrijorator, din pacate. Socant si cumplit! In "Wild Carpathia III", am filmat mai ales in Maramures. Ador Maramuresul si Bucovina si am filmat nordul Romaniei. Am fost peste tot in Romania si e o tragedie sa vezi satele astea frumoase, cu case de lemn minunat conservate... Iar acum sunt distruse... Si armonioase, si intacte. Iar acum se dezvolta haotic. O dezvoltare care nu conserva nimic. In Marea Britanie avem regulamente si legi pentru urbanism. Daca ai o casa traditionala, trebuie s-o modernizezi in mod inteligent, in raport cu imprejurimile, integrandu-te in peisaj. Nu poti s-o darami asa. Nu ti s-ar da voie! Si aici exista regulamente urbanistice, care nu sunt aplicate mai deloc. Exista moduri de modernizare a caselor vechi. Casa mea, din Anglia, e veche de vreo 500 de ani. Am tot ce-mi trebuie acolo, televizor, caldura, confort, toate utilajele moderne... Dar e si o casa traditionala, asa cum e asta. Dar e perfecta. Uneori, casele moderne nu sunt la fel de confortabile si, desigur, distrug complet estetica satului. Oamenii vin sa viziteze satele astea pentru ca sunt asa de frumoase, pentru ca au aspectul asta minunat. Daca incepi sa le distrugi, le ruinezi oamenilor sansa de a face bani din turism. Noile case sunt construite de oameni care au muncit din greu in Europa de Vest, oameni care au adus bani in tara, car au vrut sa faca ceva cu banii astia, asa ca au construit o casa pentru toata familia.

×

ULTIMELE STIRI

O tânără din București a furat bani de la părinții ei și i-a înlocuit cu bancnote false. Cum a fost depistată fapta

Viktor Orban: Ordinea mondială liberal-progresistă a eşuat. Suveraniștii vin la putere

Probleme la CFR: Este imposibil de achiziționat bilete online sau de la automate din cauza unei avarii informatice

CELE MAI CITITE

Trupul șoferului a fost secționat și a murit pe loc. Cum s-a produs tragedia de pe A1. „Venea cu viteză foarte mare un BMW”

Horoscop 25 aprilie 2024, cu Neti Sandu. Unei zodii i se face o propunere de job sau de funcție

Cum a fost prinsă că a luat mită doctorița ginecolog din Giurgiu. Banii pe care-i avea în buzunar erau marcați

Articol recomandat de sport.ro

VIDEO Moment șocant în baschet! I-a dat un pumn unui fan chiar în timpul meciului cu Lakers