Satul Breb este un loc fascinant pentru turiștii străini și români deopotrivă. Satul maramureșan este locul unde timpul pare că se oprește, iar traiul este unul trăit lent, simplu și în tihnă.
Mulți îl vizitează pentru o binemeritată pauză de la agitația orașului și pentru a simți că viața înseamnă mai mult decât o rutină pe grabă, repetat zi de zi.
Unde se află satul Breb și cum ajungi acolo
Satul Breb se află în partea central-nordică a Maramureșului, la baza Munților Gutâi. Locul idilic este la o distanță de 25 km de Sighetu Marmației și la 52 km de Baia Mare. Administrativ, Breb face parte din comuna Ocna Șugatag, alături de satele Hoteni și Sat-Șugatag.
Poți ajunge în sat cu mașina, pe drumul județean DJ 109, fie prin Cavnic, fie prin Sighetu Marmației. Pentru cei care nu au mașină personală, există variante de transport cu autobuzul din Sighetu Marmației sau din Baia Mare.
În privința cazării, satul Breb și zona Ocna Șugatag oferă mai multe pensiuni, atât în localitate, cât și în împrejurimi.
Satul Breb este inclus în ghidul oficial „Cele mai frumoase sate din România” și este recunoscut pentru specificul său tradițional și peisajele din zonă.
Istoria și tradițiile satului Breb
Numele satului Breb vine de la breb, castorul european, un animal de apă care trăia odinioară în Breboaia, râul ce traversează localitatea.
Zona are o istorie veche, legată mai ales de exploatarea sării. Descoperirile arheologice din Ocna Șugatag, precum ciocane de piatră și alte unelte, arată că sarea era exploatată aici încă din epoca de piatră.
Există și documente din 1489 care menționează minele Paul Silvestru, Ana-Iuliana și Elisabeta, aflate pe atunci în domeniul regal. În 1950, minele au fost închise din cauza infiltrațiilor de apă dulce, iar pe locul lor s-au format lacuri sărate, care au dus ulterior la dezvoltarea stațiunii balneo-climaterice din zonă.
Breb este cunoscut pentru faptul că și-a păstrat foarte bine tradițiile. Tocmai asta atrage mulți fotografi străini, care vor să surprindă stilul de viață de odinioară.
Localnicii respectă cu sfințenie tradițiile, iar duminica merg la biserică îmbrăcați în costume populare. Portul tradițional este încă purtat cu mândrie și face parte din viața de zi cu zi.
În sat se păstrează obiceiuri vechi precum jocurile organizate la șopron sau colindele din seara de Crăciun. Tradițiile sunt păstrate și în privința mâncărurilor. Preparate precum brozbuța și carne cu mămăligă, încă se fac după rețete vechi.
Femeile cos și brodează costume populare, iar în sat există și meșteri care lucrează lemnul.
Casele și porțile din lemn sunt construite în stil tradițional, iar multe porțile sunt sculptate nu sunt cu scopul decorativ, ci și pentru a arăta statutul proprietarului.
