Satul unde tinerii plecați în străinătate se întorc acasă cu idei de afaceri. La 25 de ani Alex e deja marangozul satului
La Sarichioi, sat lipovenesc din zona Deltei Dunării, tinerii plecați în străinătate se întorc acasă. Cu economii și idei noi deschid pensiuni, plimbă turiști cu barca și repară case vechi.
Pe ulițe, bunicile merg la biserică pe tricicluri electrice - numite „baba-mobil”, iar la povești, pescarii amintesc de morunul uriaș plin cu icre negre, care a îmbogățit odată un localnic. Între tradiții vechi și afaceri noi, la Sarichioi se scrie viitorul.
La Sarichioi soarele are simț estetic. La răsărit urcă peste lacul Razim și-l transformă într-o oglindă lichidă care bate când în roz, când în portocaliu cu un strop de albastru. Crescut între vâsle, sfori și lemn ud, Alex Onofrei a învățat devreme cum să îmbine meșteșugul cu emoția.
La 25 de ani, e deja marangozul satului - făuritorul de lotci, dar și a unor idei neobișnuite: a construit o miniatură de lotcă, pe care copiii și adulți o pot ansambla acasă. Între două proiecte din atelier, organizează regate, prinde pește și urcă pe scenă cu formația sa - „Zăgan”
Alex Onofrei: „Noi chiar suntem ruși lipoveni. Toți lipovenii sunt înainte de toate români. E o diferență foarte mare între rușii ăștia de aici, adică noi, care au ajuns aici pentru libertate totuși, și rușii de dincolo de graniță.”
Acum 400 de ani, un grup de ruși de rit vechi a spus "nu" schimbărilor impuse de Patriarhul Nikon.
Textele sfinte rescrise, semnul crucii făcut altfel, metăniile reduse – pentru ei erau o trădare a credinței. Au ales exilul și au plecat pe apă, până la gurile Dunării. Astăzi, la Sarichioi, le recunoșți urmașii – lipoveni – dintr-o privire. Au bărbi lungi, brâu de lână și o viață trăită simplu, cu smerenie.
Evtei Gurei s-a bărbierit o singură dată, când l-a luat armata.
Evtei Gurei, lipovean: „Când am venit de acolo, am lăsat barba”.
Viața aici are ritmul ei, dar asta nu înseamnă că nu se adaptează. Lipovencele merg la biserică pe tricicluri electrice - supranumite cu afecțiune „baba-mobil”
„Baba-mobilul” nu e o glumă pe seama nimănui. „Baba” înseamnă „bunică”, iar triciclul electric a devenit SUV-ul lor. doar că e mai lent, mai prietenos și mult mai amuzant de văzut pe străzile satului.
Pe ulițele din Sarichioi încă există case vechi, cu acoperiș de stuf, ferestre albastre și lemn cioplit fin ca o dantelă. Printre ele, una iese în față. Povestea spune că a fost construită acum peste o sută de ani de Chiriac Feodorov - un pescar milionar.
Anatoli Feodorov: „A prins un morun cât barca, o tonă și ceva, plin cu icre negre și s-a îmbogățit dintr-un pește”.
Strănepotul lui Chiriac, Anatoli, îngrijește casa că pe o piesă de patrimoniu. Plănuiește să o deschidă pentru turiști, dar până vine momentul vânează pești mari.
În timp ce unii își pun speranțele în pește sau turism, alții se uită spre lucruri mai mici: țânțarii.
Andreea Olaru, farmacistă cu răbdare de laborator, a amestecat plante, uleiuri și câteva secrete până a scos o cremă care promite să le dea peste nas și vrea să facă din asta o afacere.
Andreea Olaru, farmacistă: „Toată lumea a testat-o, am testat pe prieteni, pe familie, pe oricine auzeam că pleacă în Deltă și funcționează. După mulți ani de testări, chiar am găsit o variantă care să funcționeze”.
În ultimii ani, Sarichioiul a început să își recupereze tinerii plecați în străinătate. Tot mai mulți s-au întors acasă, aducând cu ei idei, economii și planuri mari pentru turism.
Sarichioiul nu mai e sălbăticia de altădată, dar e mai viu că niciodată. Aceasta e „Necunoscuta Românie" – un loc unde oamenii se întorc acasă pentru că nu poți trăi o viață întreagă cu spatele la locul din care vin.
Etichete: delta dunarii, lipoveni, Necunoscuta Romanie, sat,
Dată publicare:
