Locul spectaculos din România care îi uimește pe toți cei care îl vizitează. Aici este unul dintre cele mai frumoase lacuri
Ascunsă între munți, ferită de umbletul turiștilor zgomotoși, păstrată în amintirile copilăriei, există o Românie necunoscută. O țară cu natură neîmblânzită, sate uitate de lume, orășele care renasc.
Am explorat-o în ultimele luni și am descoperit locuri de o frumusețe nemuritoare, dar și oameni care își leagă viața de ele. Vă invităm să le cunoașteți poveștile.
Începem cu Banatul montan, care adăpostește câteva comori.
Una este sălbatica vale a Nerei, iar o alta - un cătun devenit casă și atelier de creație pentru câțiva artiști valoroși.
Surprinzător, în vechile gospodării țărănești de la Socolari sunt deschise galerii de pictură, au loc concerte de jazz și ateliere de antropologie teatrală.
Urmăriți un reportaj din seria "Necunoscuta Românie".
Suntem în Caraș-Severin, la poalele Munților Banatului, gata să explorăm Cheile Nerei. Au 23 de kilometri, sunt cele mai lungi din țară, dar nu întinderea, ci frumusețea lor sălbatică le-a adus faima.
Învolburat, râul străbate o pădure deasă și cade spectaculos de pe stânci. Îl putem admira de pe poteca îngustă ce trece prin șapte tuneluri tăiate în piatră.
Marinel Lazăr, ranger: „Unii zic că le-au făcut romanii ca să treacă cu armata către Valea Almăjului, iar alții că sunt făcute pe timpul stăpânirii otomane.”
Nu putem rata Ochiul Beiului, unul dintre cele mai frumoase lacuri din țară.
Legenda spune că băiatul unei căpetenii otomane s-a îndrăgostit de o ciobăniță din Banat. Supărat, tatăl și-a încuiat fata într-un turn din Cheile Nerei, iar tânărul bei a luptat s-o elibereze.
Marinel Lazăr, ranger Parcul Național Cheile Nerei: „În timpul acestei bătălii, tânărul prinț și-a pierdut un ochi, iar culoarea ochiului era turcoaz.”
Adevărul științific este însă că lacul s-a format într-un bazin de calcar și este alimentat de un izvor subteran.
Culoarea e dată de reflexia luminii în apa curată, care acoperă pietrele albe, pe alocuri învelite de alge și mușchi. În ochiul care nu îngheață niciodată, când verde, când albastru, înoată păstrăvi.
Am avea nevoie de măcar trei zile ca să descoperim toate secretele Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița, însă am primit o invitație pe care n-o putem refuza: la Socolari are loc un eveniment cultural. Într-un grajd, un beci și o șură din capul satului se deschid cinci galerii de artă. Sunt invitați muzicieni francezi să susțină un concert de jazz.
Suntem la 10 kilometri distanță de Cheile Nerei, într-un sat de care, cel mai probabil, n-ați auzit. Aici își are reședința, dar și atelierul, pictorul Gheorghe Fikl.
Gheorghe Fikl: „A fost o ruină, care s-a transformat în atelierul de creație... luminatoare, ca să am lumină naturală. Asta acum am terminat-o chiar azi. E una dintre temele mele... da, cu turma în biserică.”
Picturile de la Socolari au făcut înconjurul lumii. O lucrare de Fikl se vinde și cu 30.000 de euro.
Gheorghe Fikl: „Nu mi-e frică că le fură. Că nu poți să le scoți pe ușă, că sunt așa de mari.”
Regele Charles și Papa Francisc au câte o pictură de Fikl în colecțiile lor.
Gheorghe Fikl: „Cine știe unde va ajunge lucrarea făcută săptămâna trecută... Poate să se nască o poveste, poate să rămână în atelier ani de zile. Dar, de obicei, nu. De obicei, ele pleacă și foarte bine că pleacă.”
Primul artist care și-a cumpărat casă în Socolari este însă Tași Iosif Ștefan. Are și cea mai mare stupină din zonă. În galeria lui, mierea, polenul și lăptișorul de matcă împart același spațiu cu arta contemporană.
Tași Iosif Ștefan, artist plastic, apicultor: „Vara merge apicultura, iarna merge arta.”
Tași povestește că, acum 20 de ani, satul era aproape pustiu, cu case în ruină. A remarcat că toate aveau desenat pe poartă un obiect din gospodărie - aceea era unealta cu care fiecare trebuia să intervină, în caz de necesitate.
Aerul boem al locului, concertele, expozițiile și atelierele de artă atrag la Socolari oaspeți importanți.
Florian Vârcuș, proprietarul unei case: „Aici a fost cândva un atelier, acum o sută de ani, dar timp de 50 de ani a fost fără acoperiș și partea aceasta, se vede, am reconstruit-o. De câte ori vine, Maia Morgenstern aici doarme, seara stăm la povești în curte. Și o aștept să vină cât mai curând.”
Și arhitecta Marina Bojin s-a îndrăgostit la prima vedere de acest sat.
Marina Bojin, arhitectă: „Este fantastic, este unul dintre puținele sate din România unde construcțiile s-au făcut în piatră.”
În plimbările ei, arhitecta a descoperit un detaliu fascinant: fereastra bârfitoare a fiecărei case.
Marina Bojin, arhitectă: „Aici avem o fereastră normală. Dacă vreau să văd ce face vecinul din dreapta și din stânga, apăi nu văd nimic. O să mă duc la fereastra bârfitoare... Aici stai în casă, efectiv, nu te plouă, nu te ninge, nu-ți e frig și ai toată vizibilitatea necesară pentru a înregistra orice mișcare pe uliță, în sus, în jos, în dreapta, în stânga.”
Marina a cumpărat o casă cu un grajd uriaș, pe care le-a transformat în restaurant - singurul pe o rază de 10 kilometri.
Fără să vrea, autoritățile au protejat satul de un aflux prea mare de turiști - drumul până la Socolari e plin de gropi.
De altfel, multe localități din zonă nu au apă curentă și nici canalizare.
Cei care sosesc aici găsesc însă liniște, natură sălbatică și oameni autentici.
