Lacul Vidraru, una dintre cele mai spectaculoase construcţii din Europa. Ce se află pe fundul lacului și ce spune legenda

Barajul Vidraru a fost construit între 1960 și 1966 pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor.

Barajul Vidraru formează în amonte un lac cu o lungime de 14 kilometri și o suprafață totală de 870 de hectare. Priveliștea este spectaculoasă, și peste lac și baraj se vede statuia lui Prometeu (Monumentul Electricității sau Omul de Fier).

Cum ajungi la Lacul Vidraru

Cea mai populară cale de acces către lacul și barajul Vidraru este drumul național DN7C - Transfăgărașn, care traversează Munții Făgăraș.

Dacă mergi cu mașina și vii din București, mergi pe autostrada A1 București-Pitești și continuă pe DN7C de la Pitești spre Curtea de Argeș și Corbeni, până la Barajul Vidraru. Distanța este de 175 de km.

Citește și

Lacul Vidraru – cum ajungi și ce activități poți face aici. Istoria barajului și a lacului de acumulare

Dacă vii dinspre Sibiu, mergi pe DN7 până la Țuțulești, apoi continuă pe DJ03M și DN7D spre Curtea de Argeș. De aici vei merge pe DN7C până spre baraj și lac. Distanța este de aproximativ 128 de km.

Activități turistice și atracții în jurul lacului

Dacă ajungi la lacul Vidraru, poți face plimbări cu barca, drumeții montane, poți pescui și poți face trasee cu bicicleta.

În apropiere este Transfăgărașanul, unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din Europa, Cetatea Poenari, Valea lui Stan, iar puțin mai departe sunt Curtea de Argeș, Cascada Capra și Lacul Bâlea.

Peisajul din jurul lacului este presărat cu păduri dese de conifere și foioase și există o multitudine de specii de faună și floră.

Dacă ajungi aici, poți vizita Cetatea Poenari, o fortăreață medievală aflată pe un vârf de munte în județul Argeș, cam la 27 de km de Curtea de Argeș.

Cetatea este un monument istoric din secolul al XIV-lea, iar drumul de munte și peisajele până aici sunt spectaculoase.

Tot în zonă poți vedea și Lacul Bâlea, aflat în inima Munților Făgăraș, în Sibiu. A fost declarat un monument al naturii și este unul dintre cele mai frumoase și mari lacuri glaciare ale României. Peisajul este superb, atât vara, cât și iarna.

Istoricul barajului și formarea lacului Vidraru

Construcția barajului și a hidrocentralei Vidraru a început în 1960 și a durat cinci ani și jumătate. Hidrocentrala de la Vidraru a fost pusă în funcțiune în 1966, iar la vremea aceea, barajul era al cincilea în Europa și al nouălea în lume.

Schema de amenajare a fost un concept modern pentru acele vremuri și a permis captarea apelor dintr-un bazin hidrografic cu o suprafață de 745 de km pătrați. În felul acesta s-a realizat un debit mediu captat de 19,7 mc/s. Debitul era asigurat atât de râul Argeș, cât și din bazinele învecinate: Topolog, Vâlsan, Doamnei prin 10 captări secundare cu galerii subterane în lungime totală de 29 de km.

În perioada construirii s-au săpat 42 de kilometri de galerii subterane, s-au scos 1.768.000 de metri cubi de rocă (dintre care 1 milion din subteran), s-au turnat 930.000 de metri cubi de beton (400.000 în subteran) și s-au instalat 6.300 de tone de echipamente electromecanice. Investiția a fost de 1,47 milioane de lei, sumă mare pentru anii ’60.

Lacul de acumulare Vidraru are un volum total de 465 de milioane de metri cubi de apă, dintre care 320 de milioane pot fi folosiți. Nivelul normal la care este menținut lacul este de 830 de metri deasupra mării. La această cotă, lacul are o suprafață de 870 de hectare și se întinde pe 14 kilometri.

Barajul a fost construit pentru a produce energie electrică, irigații și pentru a împiedica inundațiile. 

În 1974, barajul a trecut printr-o avarie, după ce s-a rupt galeria și blindajul metalic, iar o parte imensă din masivul muntos a fost dislocată.

Centrala subterană este temelia întregii amenajări. Aceasta poate produce energie electrică de aproximativ 400 de GWh și o capacitate instalată de 200MW.

Întreaga investiție s-a ridicat la 1,45 miliarde de lei, care în 1966 însemna o sumă considerabilă.

Agerpres

Lacul Vidraru astăzi – parametri importanți și funcționalități

Astăzi, Lacul Vidraru este un important obiectiv turistic, însă are și anumite funcționalități importante. Barajul este folosit pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, în timp ce lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi nautice.

Într-un an cu condiții hidrologice normale, hidrocentrala subterană de la Vidraru poate produce aproximativ 400 GWh de energie electrică. Capacitatea sa instalată este de 220 MW.

În vremurile în care a fost construit, barajul avea rolul de a produce energie hidroelectrică, de a asigura apa pentru irigații în zonele agricole din sud, dar și controlul inundațiilor și secundar, alimentarea cu apă.

Barajul este o structură de beton imensă în dublu arc, un tip de construcție care distribuie eficient presiunea apei către versanții munții Pleașa și Vidraru pe care se sprijină.

Hidrocentrala, care este amplasată într-o cavernă săpată în stâncă și nu se vede, are o putere de 220 MW, asigurată de patru turbine, fiecare capabilă să genereze între 55 și 56,5 MW.

Anual produce în medie 400 GWh de energie electrică și are un rol important în Sistemul Energetic Național prin capacitatea de a regla rapid frecvența și puterea în rețea.

Barajul Vidraru: Specificații tehnice

Impact economic și importanță strategică a energiei 

Hidrocentrala Vidraru folosește energia apei râului Argeș pe o porțiune de 28 de kilometri, între zonele Cumpăna și Oiești, unde există o diferență de nivel de 524 de metri. Pentru a obține o putere mare, sunt colectate apele dintr-un bazin hidrografic întins pe 745 km².

Apa necesară pentru funcționarea centralei provine din râul Argeș, cu un debit mediu de 7,2 metri cubi pe secundă, la care se adaugă debitele aduse din râurile vecine – Topolog, Vâlsan, Cernat, Doamnei, Valea lui Stan și Limpedea. În total, debitul mediu captat ajunge la 19,7 metri cubi pe secundă.

În prezent, barajul va fi retehnologizat, iar valoarea estimată a lucrărilor pentru acest proiect este de peste 82 de milioane de euro.

Pentru lucrările de retehnologizare s-au înscris companii germane, austrieci, slovene, spaniole, turcești, chineze și române. Mai mult, procedura de selectare a prestatorului lucrărilor de la barajul Vidraru s-a reluat pentru a treia oară, după ce achizițiile anterioare s-au anulat din cauza unor oferte care nu au fost conforme din punct de vedere tehnic.

Agerpres

Lacul Vidraru va fi golit complet: modernizarea barajului

Lacul Vidraru va fi golit complet pentru prima oară în ultimii 50 de ani, iar asta pentru că Hidroelectrica începe pregătirile pentru retehnologizare. Este primul proces de acest fel după 1974 și va fi gata până pe 28 februarie 2026.

Lacul va fi golit complet, iar asta semnifică o lucrare tehnică majoră. Barajul va fi evaluat și modernizat, la fel ca și echipamentele, după aproape 50 de ani de exploatare continuă.

Se vor face intervenții tehnice la echipamentele hidromecanice ale barajului pentru ca întreagă amenajare hidroenergetică să fie pusă în siguranță, cu scopul de a funcționa pentru un nou ciclu de viață.

Întregul proces se va desfășura pe etape în perioada 1 august -2025 - 28 februarie 2026. Contractul se ridica la 188,382 milioane euro (fără TVA), pentru retehnologizarea Amenajării Hidroenergetice Vidraru și a fost semnat în iulie.

Conform Hidroelectrica, Romelectro este singura companie românească din lista celor care s-au înscris în cursa pentru retehnologizarea centralei de la Vidraru.

Hidroelectrica este deținută în proporție de 80% de statul român și este liderul producției verde din România. Compania este listată la bursă și operează 188 de centrale hidroelectrice.

Legenda Lacului Vidraru 

Barajul Vidraru este considerat unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale regimului comunist, fiind construit între anii 1961 și 1966. Ridicarea acestui colos de beton a presupus investiții financiare uriașe, iar costurile au fost recuperate în decursul a 28 de ani.

Dincolo de performanța inginerească, povestea barajului poartă și o latură dureroasă. În locul în care astăzi se întinde Lacul Vidraru, a existat odinioară o mică așezare. Se spune că nu toți locuitorii au vrut să-și părăsească gospodăriile, iar unii dintre ei ar fi fost surprinși de apele care au inundat valea în mod controlat. Această parte a istoriei a fost învăluită în tăcere oficială, dar trăiește în poveștile celor care au trăit acele vremuri.

Ce se află pe fundul Lacului Vidraru

Martori ai acelor vremuri evocă și astăzi imaginea unei zone odinioară populate, condamnată la dispariție odată cu ridicarea barajului. Potrivit lui Gheorghe Buzoiu, fost viceprimar al comunei Arefu (2012–2014), înainte de construcția hidrocentralei, în amonte de actualul baraj se întindea o zonă neîmpădurită, cu cabane forestiere și turistice, ocoale, câteva locuințe și chiar clădiri impunătoare. Printre ele se număra și fosta vilă a Brătienilor — deja ruinată la acea vreme — situată în apropierea actualei Cabane Cumpăna, conform shtiu.ro.

Astăzi, doar legendele mai amintesc de lumea pierdută sub apele lacului. Localnicii spun că, atunci când nivelul apei scade, se pot zări ruine, fundații de clădiri și chiar confluența râurilor Buda și Capra. Ștefan Dumitrache, directorul Muzeului Municipal Curtea de Argeș, povestește că înainte de umplerea lacului, zona semăna cu o colonie de muncitori. Printre numeroasele construcții modeste, se remarcau două clădiri importante: Casa Verde și Casa Brătienilor, ambele cu fundații de beton, dar și o bisericuță de lemn.

Înainte ca zona să fie acoperită de apă, comunitatea de la Cumpăna era una activă și plină de viață. Se organizau serbări câmpenești la care veneau oameni din satele învecinate, iar accesul era facilitat de o Mocăniță care pornea din Curtea de Argeș și se oprea aproape de locul unde se află astăzi Cabana Cumpăna.

Deși multe dintre construcții puteau fi salvate, ele au fost demontate, la fel și linia de cale ferată. După umplerea văii, locul a fost cuprins de o tăcere apăsătoare. Locuitorii au fost evacuați și despăgubiți, însă în memoria colectivă au rămas povești despre oameni care nu au plecat și care au pierit sub ape. Legendele vorbesc despre suflete rătăcite și despre cruci de cimitir care ar ieși uneori la suprafață atunci când apa lacului scade.

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO Cele trei stadioane pe care poate juca România la Cupa Mondială din 2026