Cum a transformat o vacanță viața unei femei din SUA. „Am fost intrigată din clipa în care am coborât din avion”

Era anul 1994, ea avea 39 de ani și își luase o pauză de la crieră, fiind scriitoare, în Nashville pentru a călători. Era curioasă cu privire la mica țară budistă care, la acea vreme, era încă o destinație turistică nouă și neexploatată și care, până în prezent, prospera cu puțină influență externă, scrie CNN. 

Când Linda a zburat spre Paro, un oraș izolat din vale, renumit pentru mănăstirea cu acoperiș de aur „Cuibul Tigrului”, cocoțată pe o stâncă, a fost ca și cum ar fi intrat într-o lume de basm. Privind munții acoperiți de zăpadă, Linda a simțit un sentiment de admirație și uimire pe care nu îl mai experimentase nicăieri.

„Am fost intrigată din clipa în care am coborât din avion”, spune ea. „Aerul era atât de pur, și încă mai este - suntem singura țară din lume cu emisii negative de carbon, datorită faptului că cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de copaci.”

Linda nu a fost impresionată doar de aerul proaspăt și de priveliștile impresionante de pe munte, ci și de oamenii pe care i-a întâlnit în timp ce făcea drumeții pe văi și vizita templele și mănăstirile budiste antice.

„Am observat bunătatea străinilor”, spune ea. „Cum ar fi motociclistul care m-a dus înapoi la hotel după ce mi-am sucit glezna. În egală măsură, micile acte de bunătate din partea mea, cum ar fi împărțirea de fructe oamenilor pe care i-am întâlnit pe drum, au fost foarte apreciate.”

„Mintea mea s-a relaxat”

Mersul pe jos ore în șir în fiecare zi a devenit pentru Linda o practică de conștientizare care s-a dovedit a fi schimbătoare de viață.

„Mintea mea s-a relaxat și am simțit un sentiment de claritate. Am știut că vreau să-mi petrec restul vieții aici.”

Când s-a întors din călătorii, Linda și-a anulat planurile de a cumpăra o proprietate în Nashville și și-a propus să se mute în Bhutan. Trei ani mai târziu, după ce a vizitat țara de încă două ori, și-a luat rămas bun de la toți și de la tot ce cunoștea pentru a începe o nouă viață într-un loc pe care majoritatea oamenilor nu l-ar putea identifica nici măcar pe hartă.

I s-a oferit un loc de muncă la o școală culturală din Thimphu, capitala Bhutanului, iar un an mai târziu un post de profesor de limba engleză la Școala Națională de Artă din același oraș. Acolo s-a împrietenit cu unul dintre profesorii de artă, un „tip timid, dar dulce și adorabil” pe nume Namgay, cu care este acum căsătorită.

O abordare mai flexibilă a timpului

Conceptul de fericire națională a fost introdus în anii 1970 de către al patrulea rege al Bhutanului, care a considerat că este important să existe o abordare holistică a dezvoltării și să se ia în considerare impactul său social, cultural, de mediu și spiritual asupra societății, mai degrabă decât să se concentreze doar pe creșterea economică.

„Sunt aici de trei decenii și este încă un loc cu adevărat sălbatic și magic", spune Linda. „Tigrii bengalezi hoinăresc liberi prin păduri, iar în munții înalți există leoparzi de zăpadă. Suntem înconjurați de locuri sacre. Îmi place să fac drumeții până la Mănăstirea Tango, care datează din secolul al XIII-lea. Are un tip special de energie, aceeași energie pe care am simțit-o când am ajuns aici. Este greu de descris, dar îți oferă un sentiment de pace și bunăstare”.

Vorbind despre sănătatea mentală, Linda spune că trăirea într-o comunitate budistă a învățat-o cum să nu mai fie mereu pe fugă și să trăiască în prezent. Bhutanezii au o abordare flexibilă a timpului, mai degrabă decât să fie controlați de ceas, spune ea.

„Când faci o programare pentru ca cineva să vină la masă sau să repare instalațiile sanitare, ai putea (spune: 'Vino miercuri' și asta este suficient de specific", explică ea.

„Atâta timp cât apar în acea zi sau în următoarea, totul este așa cum ar trebui să fie. Este ciudat și necesită ceva timp pentru a te obișnui, mai ales pentru americanii hărțuiți și conștienți de timp; Dar odată ce intri în ritmul lucrurilor, este un mod grozav de a trăi”.

Ea și soțul ei locuiesc acum pe dealurile de deasupra Thimphu, care sunt acoperite în această perioadă a anului de salcie și flori de cireș. Casa lor minunată, plină de lumină, include un studio de artă unde Namgay își petrece zilele pictând, îmbinând iconografia tradițională budistă cu influențe moderne – cum ar fi rachetele spațiale de care este "obsedat".

Cuplul își împarte timpul între Bhutan și SUA, dar în ultima vreme petrec mai mult timp în casa lor din Thimphu. Din fericire, un flux constant de prieteni și familie vin în vizită. Linda spune că atunci când pleacă, plâng cu toții la aeroport.

„În Bhutan, trăim cufundați în natură și, ca cultură, prețuim bunătatea. Văd că oamenii se relaxează cu cât stau mai mult. La nivel global, trăim vremuri volatile; Există multă furie și frică în lume. Bhutan este un răgaz de la toate acestea”.

Articol recomandat de sport.ro

Jutta Leerdam a luat o decizie radicală: ”Îmi urmez instinctele”