Cetatea din România în care regăsești „spiritul” lui Dracula la fiecare pas și care nu este în Transilvania
Curtea Domnească din Târgoviște este un ansamblu de construcții și fortificații medievale, care a servit drept locuință pentru unii dintre cei mai cunoscuți conducători ai Țării Românești și a avut o importanță considerabilă în apărarea țării.
Orașul are o istorie extrem de bogată. A fost reședință domnească peste trei secole, iar dovezi ale existenței diverselor comunități se pot găsi în Muzeul de Istorie.
Curtea Domnească este în prezent printre atracțiile de top din Târgoviște care merită vizitate dacă ajungi în această zonă.
Alegeri 2024
15:07
BEC a retras materialele online ale unui candidat. Ce regulă importantă nu a respectat și care a fost reacția lui
14:21
Câți bani vor câștiga membrii secțiilor de votare la alegeriile parlamentare și prezidențiale. Sumele pe care le vor încasa
12:32
Cine poate deveni președintele României. Ce prevede Constituția
11:25
Cum și unde pot vota românii la alegerile prezidențiale. Ce trebuie să ai la tine când mergi la secția de vot
Curtea Domnească din Târgoviște - istoric
În anul 1427, în memoriile sale, cruciatul Johann Schiltberger menționează orașul Târgoviște drept capitală a Țării Românești, alături de Argeș. Schiltberger a luat parte la expediția militară care s-a încheiat cu înfrângerea de la Nicopole.
Deși lucrarea sa a fost editată 31 de ani mai târziu, se presupune că orașul avea deja fortificații în 1396, ca orice altă capitală a vremii.
În documentele interne, Curtea Domnească este atestată în timpul lui Mircea cel Bătrân, când, într-un act emis de fiul și asociatul său la domnie, Mihail I, datat 1417-1418, se menționează "[...]însuși orașul domniei mele Târgoviște[...]".
Acest lucru sugerează că, la acea dată, exista o reședință voievodală fortificată în acest loc. Săpăturile arheologice din perioada lui Mircea cel Bătrân confirmă această ipoteză, evidențiind o casă, prima biserică-paraclis, o curtină și urme ale unei palisade de lemn de dimensiuni reduse.
Extinderea și consolidarea fortificațiilor au avut loc aproximativ o jumătate de secol mai târziu, după ce Târgoviște a fost desemnată singura capitală a Țării Românești într-un act emis de Alexandru I (Aldea) în 1431.
Acest proces a avut loc probabil în timpul domniei lui Vlad Dracul sau chiar în timpul lui Vlad Țepeș.
Există opinii diferite cu privire la etapele acestor lucrări, însă este cert că, după mijlocul secolului al XV-lea, fortificațiile Curții Domnești din Târgoviște au devenit cele mai impresionante din țară, cu un șanț de apărare lat de aproximativ 20-24m și adânc de 4m, întărit cu pari de lemn dispuși oblic în mal.
Un act datat 17 noiembrie 1476 menționează pentru prima dată un pârcălab al cetății, indicând că Târgoviște avea un rol militar important la acea vreme.
La sfârșitul secolului al XV-lea, a fost construită o porțiune de zid cu o lungime de aproximativ 20m, terminată cu un turn de veghe.
O altă etapă de extindere a fortificațiilor a fost inițiată la sfârșitul secolului al XVI-lea de către voievodul Petru Cercel, care a extins suprafața din interiorul incintei la aproximativ 29.000m2, cea mai mare întindere a fortificațiilor din acea perioadă.
Cu această extindere, a fost reparat și palatul, iar o serie de utilități necesare au fost construite, inclusiv un apeduct care alimenta cu apă palatul și garnizoana.
Perioada de maximă dezvoltare a reședinței voievodale a avut loc sub domnia lui Matei Basarab, care a dublat grosimea zidurilor, a refăcut șanțul de apărare și a construit un nou șanț cu o lățime și adâncime de 3m, dublat de un val de pământ pe o lungime de 5km, peste care se ridica o palisadă de bușteni.
Pe zidurile de piatră au fost amenajate 10 bastioane de formă rectangulară, iar cele 5 porți de acces în cetate au fost refăcute din piatră.
Cu toate acestea, fortificațiile au fost puse la încercare în timpul revoltei seimenilor din 1653, când Matei Basarab a fost nevoit să ia cu asalt cetatea.
Mai târziu, în 1660, domnitorul Gheorghe Ghica a început procesul de demantelare a curții voievodale și demolarea palatului, la cererea expresă a Înaltei Porți, în dorința de a elimina orice potențiale fortificații care ar fi putut fi folosite împotriva autorității otomane.
După perioada de înflorire sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, care a reînnoit parțial fortificațiile și a reconstruit și dezvoltat palatul voievodal, Curtea Domnească din Târgoviște a început să se deterioreze.
Evenimente precum războiul ruso-turc din 1736-1739 și cutremurul din 1803 au afectat grav construcțiile, iar incendiile și alte cutremure ulterioare au condus la ruinarea definitivă a acestei reședințe voievodale.
Ultimele lucrări importante de restaurare și conservare a ruinelor au avut loc în anul 1961, când o parte a cetății Târgoviște, palatul domnesc și clădirile asociate au fost transformate în muzeu și deschise pentru circuitul turistic.
Clădirile din incinta cetății din Târgoviște
Palatul domnesc
Palatul domnesc a fost inițial ridicat în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân, poate ca o reședință pentru fiul și succesorul său la domnie, Mihail I.
Din acea construcție, s-a păstrat doar fundația beciului din pietre de râu, cu o dimensiune de 15x6m, iar accesul era posibil prin latura de nord. În jurul anului 1415, s-a adăugat o biserică-paraclis ca dependință.
Sub conducerea lui Vlad Dracul, palatul a fost extins, lucrările fiind finalizate în jurul anului 1440. Noul palat cu ziduri groase de 2 metri includea o pivniță bine conservată și încăperi pentru ceremonii și sfatul domnesc.
Petru Cercel a adus influențe renascentiste occidentale în arhitectura muntenească, recondiționând palatul și adăugând unul nou în 1584, care avea trei nivele și servea drept cancelarie domnească și locuință pentru familia domnească.
Matei Basarab a continuat transformările, adăugând un colidor-racord între cele două clădiri și construind un etaj parțial pe aripa veche. Constantin Brâncoveanu a renovat palatul și a adăugat picturi și stucaturi după moda vremii. După domnia sa, palatul a căzut în ruină, fiind restaurat în anul 1961 și transformat în muzeu.
Turnul Chindiei
Turnul Chindiei, construit în jurul anului 1460 de Vlad Țepeș, a servit ca donjon al cetății și a fost refăcut în secolul al XIX-lea. Biserica Sfânta Vineri, numită și Biserica Mică Domnească, a fost construită în secolul al XV-lea și este singura cunoscută din Țara Românească fără modificări majore.
Biserica Domnească
Biserica Mare Domnească, ctitorită de Petru Cercel, este cea mai mare biserică din Țara Românească la data construcției, cu picturi realizate în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.
Biserica Sfânta Vineri
Cunoscută și sub numele de Biserica Mică Domnească, acest monument arhitectonic datează din mijlocul secolului al XV-lea și a rămas nealterat de-a lungul timpului, fiind singurul de acest fel cunoscut în Țara Românească.
Este o ctitorie a lui Vlad Călugărul și a soției sale, Smaranda, având un plan trilobat alungit, format din pridvor, pronaos, naos și altar.
Pridvorul prezintă similitudini cu cel al bisericii domnești de sus, iar pronaosul îndeplinește și rolul de gropniță pentru "conița Stanca", nepoata lui Constantin Brâncoveanu.
Casa cunoscută sub numele de doamna Bălașa, datată cu inscripția din 1650, a fost modificată în 1852 de către N. Brătescu.
Transformările au inclus aducerea pisaniei de piatră a jupânului Manea Clucer, încastrată pe fațada sudică a casei numite "a Bălașei", și amplasarea pietrei de mormânt a acesteia, cu speranța că aceste adăugiri vor crește importanța construcției.
Această clădire este tratată arhitectural ca niște autentice chilii mănăstirești, cu cele patru încăperi dispuse într-un șir, cu bolți și pereți pardosiți cu cărămizi, creând o atmosferă armonioasă și simplă.
Biserica Mare Domnească
Biserica Domnească este o creație a voievodului Petru Cercel, inspirată de biserica mitropoliei din oraș, însă mult mai impunătoare în dimensiuni, fiind cea mai mare clădire religioasă din Țara Românească la momentul construcției.
Pictura murală, care se păstrează și în prezent, a fost realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, și găzduiește cea mai vastă galerie de portrete a domnitorilor munteni.
Alte construcții civile includ Biserica-paraclis veche construită de Mircea cel Bătrân în jurul anului 1415, Grădinile Palatului, amplasate pe locul actualului parc al orașului, Baia domnească, construită de Matei Basarab, Casa Bălașa și Foișorul, ale cărui ruine se află aproape de zidul de incintă.
Ce altceva poți vizita în Târgoviște
Complexul Muzeal Curtea Domnească se întinde pe o suprafață de 28.000 de metri pătrați și adăpostește cele mai remarcabile atracții turistice din oraș.
Vizitează Turnul Chindiei, construit de domnitorul Vlad Țepeș în jurul anului 1640. Considerat simbolul orașului, acest turn impresionează prin măreție, având o înălțime de 27 de metri, și prin istoria sa captivantă.
Biserica Mare Domnească, ridicată în anii 1500 de către domnitorul Petru Cercel (fratele lui Mihai Viteazul), a fost cea mai mare clădire religioasă din Țara Românească.
Alte clădiri din cadrul complexului includ Casa Doamnei Bălașa, Casele Domnești, Băile Curții Domnești, Casa Dionisie Lupu, etc.
Grădina Zoologică este cea mai veche grădină zoologică din țară, fiind construită în anii 1500. Amplasată în partea nordică a Parcului Chindia, grădina este destinația perfectă pentru o plimbare și pentru a petrece momente relaxante alături de cei mici. Aici, speciile de animale sunt variate, provenind din toate continentele lumii, unele fiind pe cale de dispariție.
Dacă ești pasionat de istorie, vizitează și Muzeul de Istorie, Muzeul Tiparului și al Cărții Românești, Muzeul Național al Poliției Române și Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni.
O atracție deosebită poate fi Stejarul de 1000 de ani, la care poți ajunge cu ușurință de pe DN72 Târgoviște-Câmpulung, parcurgând ulterior aproximativ 5 km pe un drum forestier.
Mulți turiști ajung în zonă fascinați de acest copac, despre care legenda spune că sub umbra lui s-a odihnit și Mihai Viteazu.
De asemenea, poți vizita Muzeul Vasile Blendea, dar și mănăstirile vechi și bisericile medievale.