Calatorie intr-un oras din inima tarii, incremenit in timp si ocolit de turisti
Daca inchizi ochii si incerci sa nimeresti cu centrul tarii noastre este imposibil sa nu atingi harta undeva in apropiere de Medias. Orasul te cucereste cu farmecul sau medieval, mai ales ca nu stii la ce sa te astepti cand ajungi aici.
De la Bucuresti la Medias sunt ceva mai mult de 300 de km distanta. Asta inseamna cam 6 ore de mers cu trenul sau chiar mai mult, daca sunt restrictii de viteza, sau tot vreo 6 ore cu masina, chiar mai mult, daca ai ghinionul sa se asfalteze in zona.
Eu am venit cu trenul si m-am cazat la o hotel frumos, de 3 stele, chiar in centrul istoric, pe strada Petofi Sandor. Mi-am aruncat geanta langa pat si am iesit la plimbare, ca doar pentru asta venisem.
Despre Medias auzisem multe - ca ar fi un oras poluat, din cauza ca in apropiere a functionat combinatul de la Copsa Mica. Altii spuneau ca nu ai ce sa vezi aici, ca totul este in paragina. Nimic mai neadevarat! Cladirile vechi sunt revonate in cea mai mare parte, iar centrul istoric arata mult mai bine ca in Bucuresti. Desi este mai mic, ar putea rivaliza fara probleme cu Sibiul sau Sighisoara din punct de vedere al frumusetii arhitecturii.
Centrul vechi pare sa fi fost cladit in jurul bisericii evanghelice fortificate Sfanta Margareta, care dateaza din secolul al XV-lea. Am pasit cu greu peste pietrele de rau care paveaza strada ce urca la biserica si am intrat in curtea interioara, unde mi-am tras sufletul la umbra unui copac. Din interiorul cladirii rasunau acordurile unui concert de orga. Am intrat si eu. In biserica, nimeni. Nu-l vedeam nici macar pe cel sau pe cea care canta atat de frumos.
Cativa turisti straini, vorbitori de limba germana, au intrat si ei, au facut cateva poze si au plecat. Totul pare pustiu in acest oras, chiar si la terase sunt putini oameni, acum, in plin sezon turistic. Este atat de liniste, muzica de la restaurant se aude in surdina incat am o senzatie stranie de ireal, de vis. Nu credeam ca mai exista asemenea orase in tara noastra.
Liniste, pustiu si totusi curatenie.
E drept ca nu prea sunt magazine in care sa-ti cheltui banii, dar asta e bine la urma urmei, totul este ieftin aici si nimeni nu se uita la tine urat daca stai 3 ore la terasa cu o cafea in fata. Dimpotriva, aici asa se traieste.
M-am plimbat in cele 4 zile prin tot centrul vechi, incat acum il stiu pe de rost. Sunt cateva stradute care inconjoara biserica fortificata, practic nu aveti cum sa va rataciti. Pe aceste strazi inguste, cu case vechi, mai exista inca 4 turnuri medievale, care margineau candva zidurile orasului.
Cel mai interesant este Turnul Trompetilor, aflat chiar langa biserica Sfanta Margareta. Daca stiti din ce unghi sa-l priviti, o sa observati un detaliu interesant: turnul este usor inclinat.
Dupa ce va saturati de plimbarea prin orasul vechi, va puteti trage sufletul in parcul central din Piata Ferdinand. Sunt multe magazine si terase in zona si, cum spunem si la inceput, nimeni nu va zoreste sa achitati nota de plata.
E drept ca veti fi intrebati de multe ori daca mai doriti ceva, insa nu pe tonul iritat care sugereaza sa va grabiti, chiar este amabilitatea chelnerilor de a va mai servi ceva. La cat de putini le calca pragul, este si firesc sa va trateze regeste.
Un loc pe care va recomand sa nu-l ocoliti este restaurantul Traube, unde veti primi portii mari si gustoase, la un pret mai mult decat decent. Aici este si un hotel, insa cazarea costa ceva mai mult decat in alte parti.
Seara, in parcul din centru vin batranii sa se tina de mana si sa depene amintiri, si tinerii, sa se joace cu copiii lor, in jurul unei fantani arteziene. Cred ca nici macar nu exista cluburi in acest oras.
Cum nu prea aveti ce face dimineata pana la ora 9.00 si seara dupa ora 10.00, sunteti practic obligati sa va odihniti si sa va relaxati. O solutie ideala, ca sa va reincarcati bateriile si sa scapati de iuresul unui oras modern. Cel putin pe mine aceste zile m-au “alimentat” cu energie pentru cateva luni.
Nimic nu va opreste insa sa va plimbati prin oras, chiar si noaptea. Strazile nu sunt pustii, mai puteti intalni cativa tineri care pierd vremea afara, savurand racoarea si linistea. Sunt insa civilizati si n-am vazut nici macar unul sa fie ametit de bautura, asa ca va veti simti in siguranta.
Centrul este luminat cu stalpi electrici conceputi ca niste felinare, care arata foarte pitoresc, o idee care ar trebui preluata pentru amenajarea oricarui centru istoric.
Singurul detaliu care strica frumusetea zonei sunt doua sedii de partide politice rivale, amplasate, culmea, foarte aproape unul de altul si care aveau ferestrele pline cu mesaje de campanie pentru referendumul care se apropia.
Le-am ignorat insa si am preferat sa pierd ceva timp prin micile magazine din zona. Aici toti iti zambesc frumos si mai ales sincer, chiar daca nu cumperi nimic. Simti insa o tristete in privirea lor si parca nu te lasa inima sa iesi fara sa lasi cativa lei acolo, pentru un suvenir sau o nimica toata. Aici toate magazinele sunt foarte ieftine si produsele, evident, de calitate modesta.
Probabil ca asa e viata in provincie. Cu siguranta sunt multi someri, imi dau seama de asta si ma intreb cu ce se ocupa oamenii de aici, in afara de turism. Din pacate, nefiind promovat, nici macar aceasta ramura economica nu este prea dezvoltata. Aici nu dau navala strainii, fac probabil un scurt popas in drumul lor spre Sighisoara sau Sibiu, care se afla la o aruncatura de bat distanta.
Turismul este intr-adevar o mare problema, cu care m-am confruntat si eu. Am vrut sa vizitez cetatile sasesti din zona - Biertan, Viscri, Saschiz, dar nu exista nicio agentie de turism care sa organizeze un circuit, iar cu trenul nu se poate ajunge, pentru ca nu exista cale ferata in aceste sate. O singura cursa de microbuz, la Biertan, insa doar in timpul saptamanii.
Din pacate, a trebuit sa ma resemnez si sa aman pentru alta data vizita la aceste cetati, insa regretul a ramas, nu atat pentru ca nu mi-am putut satisface o dorinta, ci pentru ca imi dau seama ca in alte tari niciun turist n-ar fi fost intr-o asemenea situatie.
Grecii promoveaza si asigura excursii la orice ruina, chiar daca e o simpla piatra, bogata doar in legende. Noi avem asemenea frumuseti si nu ne straduim sa aducem turistii la ele.
Am trecut repede peste aceasta suparare, pentru ca atmosfera de aici nu-mi permite sa fiu trista. Chiar simt ca as fi intr-un orasel german de provincie. Este curat si oamenii respecta cu strictete programul, la ora 6 seara toate magazinele se inchid, nu mai este mare lucru de facut decat sa te plimbi sau sa pierzi timpul la terase.
Din cand in cand, dintr-o masina care trece in goana rasuna cate o manea, care imi aminteste ca sunt totusi in Romania. Nu stiu daca erau turisti sau localnici, nici nu conteaza.
Am stat doar 4 zile in acest oras uitat de timp si cred ca deja m-am molipsit de modul in care oamenii de aici vad viata: chiar daca te deranjeaza ceva, zambeste si mergi mai departe, nu lasa un detaliu neinsemnat sa-ti strice placerea de a te bucura de ce este frumos.
(text si foto: Roxana Ruscior)
ULTIMELE ȘTIRI
CELE MAI CITITE
