Jurnal de calatorie cu trenul, iulie 2012. Senzatii tari, incluse in pretul biletulului.FOTOREPORTAJ
Pentru cine nu are masina personala, calatoria cu trenul spre destinatiile alese este singura solutie, pentru ca unele companii de transport nu organizeaza curse in weekend. Iata cate se pot intampla unui calator care alege CFR, in 4 zile de excursie.
Mi-am propus sa ajung la Medias, ca sa vizitez cetatile sasesti din Transilvania. Am ales trenul, ca sa nu ma inghesui in microbuzele supraaglomerate si care risca sa se dezmembreze la fiecare curba.
Pretul mi s-a parut de la inceput cam piperat (63 lei), insa mi-am spus ca nu conteaza, doar plec in excursie, important e sa ma simt bine. Iata jurnalul acestei calatorii.
Ziua 1. 20 iulie: Bucuresti-Medias cu vagonul “5 lipsa”
Ora 6 dimineata. Urc in tren, un InterRegio (fostul Accelerat) cu aspect destul de modern, insa foarte aglomerat, avand in vedere ora matinala. Scaunele noastre sunt ocupate, insa nu vreau sa ma enervez si lamuresc imediat misterul. In vagonul 4, in care ne aflam sunt si pasagerii din vagonul 5, care nu exista decat pe bilete.
Controloarea ne explica zambind binevoitor, dupa ce ne ureaza bun venit si ne multumeste ca am ales CFR. “Din pacate, vagonul 5 a fost desfiintat, insa nu-i nimic, se rezolva. Calatorii care au bilet la 5 vor sta pe locurile libere din 4, iar daca nu mai sunt locuri libere…. asta este”.
Sunt gravida, pot sa merg in vacanta? Afla ce implica o calatorie cand esti insarcinata
Si asta a fost. Dupa scurte vociferari, romanii s-au resemnat si cei norocosi au gasit locuri libere, ceilalti au stat cateva ore in picioare. Oricum, nu pot sa nu apreciez amabilitatea doamnei controlor, care a avut grija sa ne dea si drumul la aerul conditionat.
Ciudat sistemul acesta de ventilatie…. Ne-au inghetat picioarele, dar in rest curgea transpiratia siroaie pe noi. Dar de ce sa ma plang? Eu si sotul aveam locuri pe scaune, spre deosebire de altii, care platisera aceeasi suma, dar nimerisera in vagonul fantoma 5. Cu o intarziere de 30 de minute, am ajuns la destinatie.
Ziua 2. 21 iulie: Medias-Sighisoara si retur. Mai rau ca in India
Personalul (Regio) care ne-a dus de la Medias la Sighisoara a fost decent, nu ma asteptam la cine stie ce conditii, avand in vedere ca am platit numai 5,2 lei pentru un bilet, dar nici rau nu a fost. Important era sa ajungem la Festivalul Medieval.
La intoarcere a fost insa o alta poveste….Cand am vazut trenul care opreste in gara am inlemnit. Parca fusese adus direct de la fier vechi: vopsea scorojita, rugina cat cuprinde. Era un model din acela supraetajat…
Nu era deloc aglomerat, de fapt cred ca in afara de noi mai erau doar vreo 5 persoane in tren. Astfel am putut sa vad mai usor mizeria din interior: gunoaie pe jos, sticle, mancare stricata si imputita, chiar pantofi aruncati sub scaune.
Pe canapelele din piele ecologica, taiate cu briciul si cusute cu ata, erau desene obscene. Pe podea, un covor din coji de seminte. Asa ceva nu cred sa fie nici macar in India.
Nu apuc sa-mi revin cand vine controlorul. Sotul ii cere, nervos, explicatii. Barbatul este cat se poate de intelegator si ne spune ce s-a intamplat: “Au stat niste tigani aici. Mergeti in alt vagon, ca aici pute!”
Ma uit uluita la el, m-a surprins nu atat declaratia rasista a unui angajat CFR, cat faptul ca barbatul era in mod clar membru al acestei etnii pe care o acuza cu atata vehementa.
Suntem ascultatori si ne mutam in alt vagon. Mai putine coji de seminte, insa mirosul parca este mai persistent. Incerc sa nu ating nimic cu mainile si ma asez pe o bancheta. Trenul scartaie si se hurduca din toate incheieturile, iar la curbe ma tem sa nu se rupa in doua.
City-break cu micutul de mana. 9 sfaturi pentru o calatorie intr-un oras nou
Deasupra capului meu atarna semnalul de alarma, iar la geamurile care nu se pot deschide bucata de placaj de dedesubt se balangane, ascunzand un morman de gunoaie.
Incerc sa-mi dau seama cati ani o fi avand trenul. Dar in aceasta privinta, trenurile pot fi comparate cu femeile: nu conteaza atat varsta, cat banii investiti in intretinere si imbunatatiri. Cu siguranta in acest tren CFR n-a investit nici macar un ban, de cel putin 10 ani, cred ca nici macar geamurile nu au mai fost spalate, pentru ca erau acoperite de o mazga alba foarte ciudata.
Controlorul insa ne asigura ca se face curatenie “la fiecare capat de linie”. Vazand ca ne-am mutat, ne zambeste fericit si ne intreaba daca e mai bine aici. Nu reusesc decat o grimasa chinuita si atunci el ridica din umeri, resemnat: “Astea sunt conditiile, doamna, ce sa facem?”
Dupa cea mai aventuroasa calatorie a vietii mele, ajung din nou la Medias. Observ insa ceva inexplicabil in gara: cuvantul “Medias” este scris gresit, ultimele doua litere fiind inversate, iar “s” este spart, astfel incat aflu ca am ajuns in “Medi..a”.
Ziua 3. 22 iulie, Medias-Sibiu-Fagaras. Cum poti pierde trenul, chiar daca ajungi la timp in gara
Dupa experienta cu personalul de Sighisoara, am crezut ca nimic rau nu se mai poate intampla. Insa m-am inselat. Am mers intai la Sibiu, cu alt personal, drumul a fost acceptabil. Era, din cate mi-am dat seama, un tren foarte folosit de localnicii care mergerau la pescuit. Nu a mirosit insa a peste (probabil pescarii n-au prea avut fir intins), ci a parizer, consumat cu castraveti si rosii. Pretul unei calatorii: 7 lei.
Problema a aparut insa dupa ce am ajuns la Sibiu si am cumparat bilete pentru un InterRegio, spre Fagaras, unde doream sa vizitam cetatea medievala. Pretul biletului: 26 lei.
Ajungem la gara cu vreo 15 minute inainte de plecare si vedem ca trenul nostru este programat sa plece de pe linia 2. Mergem pe peron si observam un tren oprit pe linie, scria ceva de Budapesta.
Am crezut ca va pleca trenul acela si va veni al nostru, dar in difuzoare se anunta ca trenul de Fagaras va pleca din gara de la linia 2. Ma uit la sotul meu, el la mine, numaram din nou liniile. Ok, probabil ca asta e trenul, o fi gresit afisajul, hai sa urcam.
In tren, nimeni. Vrem sa coboram, sa intrebam pe cineva daca intr-adevar asta e trenul pentru Fagaras. Insa usile se blocasera si nu le mai puteam deschide. In final, dupa ce am luat toate vagoanele la rand, incercand sa gasim o usa care se poate deschide si sa coboram, dam peste doi tineri, care nu-mi dau seama pe unde urcasera.
De la ei aflu ca trenul acela merge la Budapesta, iar cel pentru Fagaras tocmai pleaca, de pe linia 2. “Pai nu asta e linia 2?” “Ba da, insa mai e un tren oprit pe linia asta, ceva mai in fata. Coborati repede si fugiti!” In final, baietii ne ajuta sa deschidem usa si coboram. Am vazut trenul de Fagaras cum pleca agale, de pe linia unde era oprit si cel de Budapesta.
Am schimbat biletele si am ajuns la Fagaras, cu un personal, desi noi platisem biletele pentru InterRegio. Aici, in gara, alta surpriza. Ca sa evitam toaleta din trenul personal, am asteptat sa coboram si sa mergem in gara, sperand sa fie mai civilizat.
Tocmai ma pregateam sa intru, dupa ce am achitat “taxa de 1 leu”, cand o aud pe portareasa ca-i striga unui batran, care pazea toaleta pentru barbati: “No, da-i amu’ clanta lu’ domnu’!”
Ma uit in spate si-l vad pe sotul meu cu o clanta in mana, consternat, pregatindu-se s-o monteze la usa, ca sa intre si el acolo “unde si regele merge singur”.
Misterul clantei demontate de la baie nu l-am dezlegat inca, dar probabil ca era o metoda de a evita accesul persoanelor care vor sa foloseasca toaleta abuziv, fara sa plateasca.
La intoarcere am fost cat se poate de atenti sa nu mai pierdem trenul, mai ales ca aveam deja cumparate si biletele retur, la InterRegio. Calatoria a fost, de aceasta data, impecabila, ca dovada ca se poate si asa!
Ziua 4. 23 iulie, Medias-Bucuresti. 55 de minute intarziere si 35 de grade in vagon
Pot sa spun ca sunt multumita: am inteles in sfarsit de ce costa aproape dublu un bilet de tren la clasa I fata de unul la clasa a doua. Diferenta o face aerul conditionat.
La “2”, desi climatizarea era pornita, frigul se simtea numai la picioare, in rest era sauna. O doamna de la clasa I venise pe un loc liber de la noi: “acolo e ghetaraie!” se plangea ea. Adica vreo 25 de grade in vagon, am fost sa verific, numai bine pentru o calatorie estimata sa dureze cel putin 6 ore.
Un tanar care statea langa doamna friguroasa i-a propus un schimb: sa mearga el la “ghetaraie” si sa ramana doamna in sauna. Desi initial a fost de acord, pana la urma femeia s-a intors la clasa I. Nu de alta, dar se facea tot mai cald si se imputea treaba, la propriu.
Rugamintile noastre privind climatizarea au ramas fara raspuns: asta e sistemul, nu se poate face mai frig. Miraculos, dupa ce am trecut de Brasov si multi calatori au coborat, s-a mai racorit in tren.
Acum intrebarile noastre vizau intarzierea care va fi pana la Bucuresti. Il intreb pe controlor daca ajungem la timp. “Sa speram!” raspunde el amabil. Am sperat, insa degeaba: 55 de minute intarziere. “S-a anuntat canicula, e restrictie de viteza”. Cunosc explicatia, in fiecare an calatorii aud aceeasi “placa stricata”.
Nu pot intelege insa un lucru: de ce in Egipt, tara unde vara temperaturile depasesc frecvent 45 de grade la umbra, trenurile nu au asemenea intarzieri?
Cu aceasta intrebare in gand, am coborat in Gara de Nord, dupa ce parcursesem 333 de km in timpul record de 7 ore. Avand in vedere aceasta inedita experienta cu CFR, mi-am propus ca data viitoare sa merg cu microbuzele, pe un traseu similar, ca sa pot face o comparatie.
(text si foto: Roxana Ruscior)
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
.webp)
