Cercetătorii spun că pisicile reacționează mai bine atunci când gesturile sunt combinate cu vocea, iar simplul „pis pis” nu este cea mai bună metodă, potrivit La Provence.
Cu toții am încercat: fluierăm încet sau strigăm „pis pis”, însă de multe ori fără rezultat. Pisica abia ridică ochii, cască, apoi se întoarce la ce făcea înainte. Dar o echipă de cercetători de la Universitatea Paris Nanterre ar putea să fi pus capăt acestei situații familiare multor stăpâni de feline.
Studiul lor, publicat în 2023 în revista Animals, oferă un răspuns clar la o întrebare pe care aproape nimeni nu a îndrăznit să o pună serios: cum chemi o pisică?
O cafenea cu pisici, transformată în laborator
Pentru a afla răspunsul, Charlotte de Mouzon și Gérard Leboucher, de la Laboratorul de Etologie, Cogniție și Dezvoltare, au ales un teren de testare neașteptat: cafenelele cu pisici. Locul ideal pentru a observa interacțiunile dintre feline și persoane străine — fără atașamentul emoțional dintre stăpân și animalul său de companie.
Experimentul a implicat 12 pisici, selectate din două astfel de locații din Bordeaux și Toulouse. Alți șase candidați au fost eliminați: fie erau prea reticenți față de oameni, fie pur și simplu nu erau interesați.
Protocolul a constat în testarea mai multor tipuri de abordare — semnal vizual singur, semnal vocal singur, combinația dintre cele două sau lipsa totală a interacțiunii — și măsurarea timpului necesar fiecărei pisici pentru a se apropia de cercetător.
Rezultatele nu lasă loc de îndoială.
Gestul este mai important decât vocea
Pisicile răspund cel mai rapid când un gest este combinat cu o vocalizare. Dar, în mod surprinzător, gestul singur se dovedește mai eficient decât vocea singură.
Cu alte cuvinte, dacă întinzi discret mâna către o pisică, ai mai multe șanse să o atragi decât dacă o strigi de mai multe ori — indiferent cât de melodios ar fi „pis pis”-ul tău.
Acest rezultat contrazice instinctul uman format de-a lungul timpului. Tindem în mod natural să folosim vocea pentru a atrage atenția unui animal. Totuși, pisicile, spre deosebire de câini, par să favorizeze semnalele vizuale atunci când interpretează intențiile oamenilor — o caracteristică ce provine probabil din istoria lor evolutivă și din modul lor de comunicare între indivizi, bazat mai mult pe postură decât pe sunete.
Ignorarea unei pisici o stresează
Printre cele mai surprinzătoare rezultate ale studiului se numără și acesta: pisicile devin incomode atunci când sunt complet ignorate.
Atunci când cercetătorul se afla în apropiere fără să arate niciun semn de recunoaștere, oamenii de știință au observat o creștere semnificativă a mișcărilor cozii — un semnal clasic de iritare sau disconfort la feline.
Departe de imaginea unui animal solitar și indiferent, pisica se dovedește a fi mult mai atentă la mediul social decât se credea anterior. O prezență umană pasivă sau indiferentă poate fi percepută ca o situație ambiguă, chiar amenințătoare.
Ce înseamnă asta, în practică?
Dincolo de curiozitatea științifică, studiul oferă și sfaturi practice pentru oricine trăiește cu o pisică sau încearcă să se apropie de una.
Nu este nevoie de apeluri repetate: este mai eficient să combini vocea cu gesturile, să fii atent la semnele de stres și să nu ignori complet prezența animalului.
O privire blândă, o mână întinsă — și ar putea fi suficient pentru a câștiga încrederea unei ființe care, de mii de ani, face doar ceea ce vrea.
