Este anuntata deja ca descoperirea secolului. Undele lui Einstein au fost observate pentru prima data in mod direct
Undele gravitationale pe care Einstein le-a "prezis" au fost observate pentru prima data direct, intr-o descoperire denumita deja cea mai importanta a acestui secol.
Descoperire demna de Premiul Nobel
Directorul Institutului de Fizica Max Planck din orasul german Hanovra, Karsten Danzmann, a apreciat ca detectarea undelor gravitationale, anuntata joi, merita Premiul Nobel, relateaza EFE. In opinia lui, aceasta este una dintre cele mai importante descoperiri stiintifice din ultima vreme, comparabila cu determinarea structurii ADN-ului.
''Oamenii de stiinta cautau de mai multe decenii undele gravitationale, dar numai in prezent dispunem de tehnologii incredibil de precise pentru a depista acest ecou extrem de slab al Universului'', a afirmat el, potrivit unui comunicat difuzat de institutul pe care il conduce.
Totodata, Karsten Danzmann a subliniat importanta cooperarii internationale care a facut posibila istorica descoperire, la care au participat si Societatea Max Planck si mai multe institutii britanice.
Stephen Hawking: "E o noua forma de a privi Universul"
Celebrul fizician britanic Stephen Hawking a afirmat miercuri ca detectarea undelor gravitationale - ultima dintre predictiile facute de Albert Einstein in Teoria Relativitatii Generale care nu fusese dovedita practic - deschide calea ''unei noi forme de a privi Universul'', transmite EFE.
''Capacitatea de a le detecta (undele gravitationale) poate revolutiona astronomia'', a declarat pentru BBC savantul de 74 de ani, expert in problemele legate de gaurile negre.
El a facut aceste aprecieri imediat dupa ce, intr-o conferinta de presa organizata la Washington, s-a anuntat ca undele gravitationale au fost observate pentru prima oara direct de catre oamenii de stiinta in cadrul experimentului LIGO (Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory).
Depistarea acestor unde, semnalele lasate de marile cataclisme din Univers, constituie ''prima dovada a unui sistem binar de gauri negre si prima observatie a unor gauri negre in fuziune'', a explicat Stephen Hawkin.
''In afara de faptul ca se confirma Teoria Relativitatii Generale, putem spera sa vedem gaurile negre de-a lungul istoriei Universului. Am putea vedea chiar si vestigiile Universului primordial, in timpul Big Bang-ului'' gratie undelor gravitationale, a estimat marele cosmolog.
Undele gravitationale, observate direct
Undele gravitationale, un concept lansat de Albert Einstein la inceputul secolului XX in celebra sa Teorie a Relativitatii Generale, si despre care nu existau pana in prezent decat dovezi indirecte, au fost observate pentru prima oara direct de catre oamenii de stiinta din cadrul experimentului LIGO.
Undele gravitationale sunt fluctuatii in curbura spatiu-timp care se propaga ca niste unde. Daca ne plimbam cu barca pe un lac linistit, observam cum la suprafata apei se formeaza unde, mici valuri, care ne insotesc pe directia de deplasare.
Conform lui Albert Einstein, acelasi lucru se intampla atunci cand obiectele grele se deplaseaza prin spatiu-timp. In Teoria Generala a Relativitatii, Einstein explica faptul ca spatiul nu este un vid, asa cum se credea, ci mai degraba un material sau o tesatura cu patru dimensiuni ce poate fi trasa sau impinsa de obiectele cosmice care se deplaseaza prin ea. Aceste distorsiuni generate in spatiu-timp sunt adevarata cauza a atractiei gravitationale.
O modalitate foarte folosita de a explica acest lucru este de a intinde o membrana de cauciuc in aer, fixata pe niste stalpi. Daca plasam un obiect greu, o bila de popice, spre exemplu, pe aceasta membrana, observam ca bila genereaza o adancitura. Daca apoi punem pe membrana si o bila de biliard, mai usoara, observam cu aceasta va fi atrasa spre adancitura formata de bila mai grea - si va "cadea" spre aceasta. Soarele genereaza acelasi gen de distorsiune asupra continuului spatiu-timp, iar planeta noastra "cade" spre Soare, fiind sustinuta la distanta orbitala de adancitura formata de propria sa greutate in textura cosmica.
Desi analogia cu membrana de cauciuc nu este chiar una exacta, ea ne poate ajuta sa ne imaginam cum functioneaza relatiile gravitationale dintre obiectele cosmice mari si ne arata sa ne imaginam spatiul cosmic, ca pe o "substanta dinamica", nu ca pe un vid. Orice obiect care se misca prin aceasta "substanta" spatiu-timp genereaza unde sau valuri in jurul sau. Valurile create de corpurile mai putin masive dispar relativ mai repede. Doar obiectele cosmice supermasive, asa cum sunt gaurile negre sau stelele neutronice pot generea astfel de valuri suficient de puternice pentru a putea fi observate cu ajutorul sistemelor de detectie de pe Pamant.
