Aproape jumătate din cazurile de demenţă ar putea fi prevenite, arată un studiu. Factorii care influențează boala
Milioane de cazuri de demenţă ar putea fi evitate acţionând asupra unor factori precum fumatul şi poluarea: acesta este mesajul unui amplu studiu care subliniază rolul crucial al prevenţiei.
Împotriva demenţei, „prevenţia are un mare potenţial", se arată în această lucrare publicată în Lancet.
Zeci de milioane de persoane din întreaga lume suferă de demenţă. Boala Alzheimer este cea mai cunoscută şi cea mai răspândită dintre aceste patologii, care degradează în general ireversibil memoria şi limbajul pacienţilor.
Lucrarea The Lancet, care compilează stadiul actual al cunoştinţelor pe această temă, îşi propune să stabilească un punct de referinţă. Ea vine în continuarea unui raport publicat în 2020 care sublinia deja importanţa prevenţiei.
Atunci, autorii estimau că 40% din demenţe erau legate de factori de risc de natură foarte diferită: nivel scăzut de educaţie, probleme de auz, fumat, obezitate, poluarea aerului, depresie, izolare, traumatisme craniene, hipertensiune etc.
Acum, în lumina ultimelor cercetări, au fost adăugaţi doi factori de risc suplimentari: pierderea vederii, chiar până la orbire, şi colesterolul ridicat.
În total, „aproape jumătate din toate demenţele ar putea fi prevenite teoretic prin eliminarea celor 14 factori de risc", estimează autorii.
Acest accent pus pe prevenire vine într-un context în care demenţa nu are încă un tratament medicamentos cu adevărat eficient, în ciuda deceniilor de cercetare.
Două tratamente anti-Alzheimer au fost aprobate în Statele Unite începând de anul trecut: lecanemamb de la Biogen şi donanemab de la Eli Lilly. Acestea acţionează prin combaterea formării plăcilor amiloide în creier, considerate a fi unul dintre principalele mecanisme ale bolii.
Dar efectele lor rămân modeste în comparaţie cu efectele secundare grave şi costul ridicat. Prin urmare, spre deosebire de autorităţile sanitare americane, Uniunea Europeană a refuzat săptămâna trecută să autorizeze lecanemab, cazul donanemab fiind încă în aşteptare.
În timp ce unii cercetători speră că lecanemab şi donanemab vor deschide calea către tratamente mai eficiente, alţii preferă să se concentreze pe prevenţie, mai degrabă decât pe speranţe terapeutice care sunt încă greu de realizat.
Combaterea factorilor de risc „ar fi mult mai rentabilă decât dezvoltarea unor tratamente de ultimă oră care s-au dovedit dezamăgitoare până în prezent", afirmă neurologul Masud Husain într-o reacţie la Science Media Center (SMC) din Regatul Unit.
Practic, raportul Lancet a fost primit favorabil de către neurologi, pentru care importanţa prevenţiei este greu de contestat. Cu toate acestea, unii cer ca ideea că jumătate din demenţe pot fi prevenite prin luarea unor măsuri în amonte să fie relativizată.
O serie de aspecte metodologice sunt discutabile. În primul rând, după cum recunosc chiar autorii, „nu putem spune cu certitudine că aceşti factori de risc cauzează direct demenţa: nu este, de exemplu, demenţa cea care cauzează depresia?".
În al doilea rând, este dificil să separăm anumiţi factori între ei, chiar dacă autorii au încercat să includă acest aspect în calculele lor. De exemplu, depresia şi izolarea, sau fumatul şi hipertensiunea arterială, sunt intrinsec legate.
Mai presus de toate, pare dificil să se acţioneze asupra anumitor pârghii, mai ales că raportul amestecă recomandări individuale - cum ar fi purtarea unei căşti de biciclist - cu recomandări colective, cum ar fi îmbunătăţirea accesului la educaţie.
„Avem deja programe de sănătate publică pentru reducerea fumatului şi a hipertensiunii arteriale: ce putem face mai mult pe acest front?", a declarat neurologul Charles Marshall pentru AFP.
