Lunga lista de sacrificii facute de copilul Halep pentru ca adultul sa joace o finala la Paris. Ce face cand nu e pe teren
Drumul de la fetita de gradinita care a primit in dar o racheta de tenis si sportiva de performanta gata sa muste din orice adversar a fost tesut in mii de ore de antrenament.
Ca sa atingi gloria unui turneu de mare slem trebuie inainte de toate sa poti sa cazi, sa poti sa iti musti buzele sa treci peste orice durere fizica, sa inveti din greseli, dar mai ales sa nu clachezi. In ani si nu foarte usor, Simona si-a educat toate aceste stari si a reusit sa le controleze. A renuntat insa la papusile copilariei si la iubirile adolescentine, dar a stiut de ce.
De copila, Simona si-a aratat ambitia pe terenul de tenis. Desi era doar o mana de om se concentra ca un adult responsabil atunci cand lovea mingea. Se supara la fiecare greseala, dar asta a facut-o sa fie mereu si mereu tot mai buna. Si acum face aceleasi gesturi.
La 4 ani si jumatate cand era doar o fetita de gradinita Simona a tinut pentru prima data racheta de tenis in mana. Tatal ei care incercase o cariera in fotbal si-a dorit ca macar unul dintre copii sa devina un mare sportiv.
A fost sa fie Simona pentru care au inceput un drum plin de sacrificii.
"Ambitia ei era iesita din comun. Uneori juca la maximum orice minge si atunci cand credeai ca o sa incetineasca, pentru ca din punctul meu de vedere era la maximum, parca mai avea o viteza in plus si a bratului, dar si mental", spune Liviu Panait, fost antrenor.
Vecinii isi amintesc acum cu umor ca ii necajea pentru ca toata ziua batea mingea de peretele casei.
"Facea galagie si toata lumea era necajita", spun vecinii.
Simona, recunoaste ca si-a petrecut toate vacantele pe terenul de tenis.
"N-am avut papusi, n-am avut altceva. N-am cerut niciodata papusi. Jucam fotbal, jucam tenis, faceam fileu din ata, am gaurit asfaltul si am bagat 2 stalpi si jucam tenis, si in casa la fel, am facut un mini-teren de tenis si jucam cu fratele meu", povesteste Simona.
Micuta si slabuta , era extrem de iute. La opt ani deja mergea la concursuri si incepea sa obtina premii.
Idolul ei a fost mereu Gheorghe Hagi un mare sportiv cunoscut pentru disciplina lui.
Drumul catre marea performanta a fost unul costisitor pentru o familie obisnuita. La un moment dat desi era patronul unui fabrici de lactate tatal ei nu a mai putut sa o sustina financiar, sa ii cumpere echipamente, si sa ii plateasca antrenorii si deplasarile.
Atunci a intervenit un om de afaceri din Constanta, Corneliu Idu, proprietarul unui club de tenis.
Simona spune cu sinceritate ca in cazul ei succesul s-a bazat pe o munca titanica si un stil de viata plin de restrictii.
"Toata lumea de varsta mea, tinerii se duc la cluburi, la sucuri. Eu chiar l-am intrebat pe fratele meu ce fac la sucuri. Toata ziua stai la suc. Cu un suc in fata doua ore. Eu nu pot. Ma duc la Constanta, ies in oras si nu stau mai mult de o ora", se amuza Simona.
Tot un sacrificiu pentru performanta a fost si hotararea de a-si micsora sanii ca sa ii fie mai usor in timpul jocului.
"A fost o decizie...a mea, numai a mea. Am avut curaj si pentru visul meu am avut curaj sa fac."
Dincolo insa de aceasta lume dura cu meciuri epuizante si advesare titrate unele dintre ele chiar top modele, Simona este pana la urma o tanara draguta de 22 de ani cu pasiuni firesti pentru varsta ei. Are pagina ei de Facebook, unde posteaza fotografii din locurile dragi. Tot acolo recunoaste ca este indragostita de moda iar atunci cand nu este in cantonament poarta cu placere rochii.
Etichete: calificare, roland garros, simona halep, tenis,
