Ungaria a făcut un studiu asupra comunității de ceangăi din Moldova. Rezultatele i-au uimit până și pe cercetători
Ceangăii din Moldova nu consideră limba maghiară drept principalul factor al supraviețuirii comunității lor și o vorbesc în special în străinătate, cu alți adulți, și mai puțin acasă, cu copiii lor, arată un studiu realizat de Budapesta.
Ceangăii din Moldova, un grup etnic de origine maghiară, catolici, nu consideră limba maghiară drept principalul factor de supraviețuire a comunității lor, o abordare unică în rândul comunităților finno-ungare, se arată într-un studiu realizat cu implicarea Universității Corvinus din Budapesta și citat de Hirado.
Potrivit acestuia, în utilizarea limbii maghiare de către ceangăii din Moldova, comunitatea locală joacă un rol mult mai important decât eforturile individuale - spre deosebire de ţările din nordul global.
Cercetătorii au intervievat 12 mame din familii de ceangăi, din sate bilingve, familii în care taţii muncesc în străinătate. Scopul studiului a fost să analizeze ce determină limba vorbită într-o familie aflată într-o situaţie minoritară şi marcată de migraţie, ce semnificaţie are familia şi limba pentru mamele din familii de ceangăi, precum şi influenţa programelor educaţionale maghiare din zonă asupra utilizării limbii.
Rezultatele cercetării arată că ceangăii din Moldova, spre deosebire de tendinţele din nordul global, îşi modelează folosirea limbii – a lor sau a copiilor lor – mai degrabă în funcţie de normele comunităţii locale.
Mai multe respondente spun că nu au vrut să le impună copiilor aceeaşi povară pe care au simţit-o ele în copilărie, când erau pedepsite dacă nu vorbeau română, aşa că au ales să vorbească româneşte cu copiii, în baza unui acord tacit acceptat de comunitate. Trecerea la limba română este o experienţă generaţională comună pentru toate mamele intervievate.
Ceangăii din Moldova nu vor să părăsească România
Totodată, mamele au menţionat şi „casele maghiare” din programul educaţional derulat de două decenii, unde se vorbeşte maghiara. Programul a avut impact asupra unor mame care au început să folosească şi maghiara în familie alături de română.
Studiul relevă şi o asimetrie de gen: bărbaţii care lucrează în străinătate vorbesc în general maghiara cu alţi adulţi, în timp ce femeile rămase în Moldova vorbesc cu copiii mai ales româna.
Ceangăii nu consideră limba ca fiind principalul factor al supravieţuirii comunităţii locale – un punct de vedere care diferă de concepţiile predominante în nordul global – subliniază documentul.
Aşteptările comunităţii de ceangăi joacă un rol important şi în definirea rolului femeilor în familie: acestea sunt cele care conduc viaţa de zi cu zi şi iau deciziile legate de limbă.
Contrar ideii larg răspândite în nordul global, potrivit căreia familia ar trebui menţinută unită geografic, mamele din familii de ceangăi aleg să rămână în sat, conform normelor comunităţii locale, deoarece veniturile obţinute de taţi în străinătate nu sunt suficiente pentru a susţine întreaga familie.
Ele nu consideră un ideal şi nici nu doresc să plece cu soţii lor din Moldova, însă îşi vizitează periodic partenerii în străinătate împreună cu copiii. Prin alegerea de a rămâne, trăiesc în cadrul unui grup restrâns, definit de norme locale şi legături emoţionale strânse.
Aproximativ 50.000 de ceangăi trăiesc în Moldova
Cercetătorii intenţionau să intervieveze şi taţi, însă nu au găsit voluntari printre puţinii bărbaţi rămaşi în sate.
Ceangăii romano-catolici formează o minoritate lingvistică şi religioasă în România, fiind una dintre cele mai sărace şi slab educate comunităţi ale ţării.
Se estimează că aproximativ 50.000 de persoane sunt bilingve în română şi în „graiul ceangăilor” reprezentând un sfert din populaţia catolică a Moldovei.
Cei mai mulţi locuiesc în sate şi lucrează cu precădere în domenii ce implică muncă fizică, fie în Moldova, fie în Europa de Vest.
Studiul a fost publicat în numărul 3/2025 al revistei International Journal of Bilingual Education and Bilingualism.
